D la Surena citire:

După Revoluție d-ul prof. Ilie Șerbănescu are un pulseu de sinceritate și fără să-l oblige cineva, poate doar apăsarea sufletească, consideră că și „ziariștii economiști au partea lor de vină și că… trebuie să acceptam integral responsabilitatea minciunii pe care am promovat-o”. Atunci, în anii 90, nu știu dacă interesa pe cineva problema de conștiință a economistului Ilie Șerbănescu, dar azi când o parte din „initiativele”, „succesurile”, „măsurile unui geniu pustiu în economie” adoptate de economistul și ministrul Ilie Șerbănescu își văd roadele în dezastrul României, mă interesează dacă doarme bine. Nu am văzut nicio mea culpa de genul celor din 90, nu văd nicio scuză față de odele închinate marelui Isărescu un monetarist desăvârșit , un finanțist cu rar intalnim, un profesionist desăvârșit, un as al economiei mondiale, perlă a gândirii economice contemporane.
În afară de lamentatii, de observarea și explicarea dezastrului pe care o face în limbajul tipic isarescian, adică ca un om din popor și din topor, învelita sub remarcă „să priceapă și omul simplu” nu văd soluții, dimpotrivă omul critică capitalismul mai ceva ca la emisiunea „Din lumea capitalului” de pe vremea lui Nea Nicu. Cu siguranță că Ilie Șerbănescu avea atunci probleme importante, serioase, esențiale ale economiei comuniste decât să piardă timpul cu o emisiune dedicată capitalismului, problemelor acestuia și mai ales neajunsurilor. Imediat după 1990 a găsit în neoliberalismului și monetarism Biblia ateului. Dintr-o dată s-a luminat, și – a cerut scuze de felul cum su înțeles economiștii noștri să – și bată joc de economia comunistă al cărei principal vinovat, de dezastru, a fost găsit tov. Ceaușescu. Ei economiștii de la Clubul de „dame” din cadrul economiei mondiale nu puteau să – și pună talentul în slujba patriei din cauza regimului. Am schimba regimul și băieții veseli au avut posibilitatea 10 ani să tot facă experimente, și au făcut… Când rezultatul s-a văzut, au plecat tiptil, tiptil. A venit integrarea în NATO și U. E și băieții „Clubului de dame” au găsit vinovații de nepregătite noastră pentru o piață continentală competitivă, cu reguli, cu politici comune, cu specializări, cu programe și proiecte la nivel european, adică U. E, imperialistii capitaliști americani,chiar românii care sunt angajații sau slugile acestora. Toată lumea în afară de ei și de cei care îi promovau. Isărescu nu recunoaște niciodată vina în falimentele băncilor, în pariu cu creditele în valută, în eșecul prognozei prețului aurului (am făcut o prognoză nefericită, am închis exploatările de aur, am falimentat o companie rentabilă, am pierdut sigiliu și rezerva e, că nu mai e) și multe altele. Șerbănescu, Cosea, Ionescu, Croitoru, Daianu uită de rolul lor în politicile bezmetice promovate în anii 90,acum sunt supărați, ofticați, îndurerați de incompetenții care iau decizii economice, dar uită de experimentele lor și de faptul că și azi au funcții călduțe, bine plătite fără nicio responsabilitate. Nimeni nu-i întreabă nimic, ei astăzi ne arată, de parcă ar trebui să ne arate cineva, ce rău am ajuns. Dar de soluții nu-i întreabă nimeni.
Ilie Șerbănescu tocmai a citit Crimă și pedeapsă, a fost prea ocupat pana în 90, și mai ocupat după 90. Acum în calitate de super analist economic „fără soluții” la toate TV are mai multe timp. Dostoievski îl bântuie cu povara „crimelor”, adică a masurilor cinice, criminale luate când era apostolul neoliberalismului și se gândește că vorbind despre neajunsurile economiei, de efectele negative ale capitalismului (singurul sistem economic viabil demonstrat și de prosperitate cunoscut după cum afirma în 90), încearcă să scape de pedeapsă. În cazul asasinilor economici, cum este prietenul lui Isărescu, cea mai mare pedeapsă este să le arăți, pe faptele și acțiunile lor, cât de slab pregătiți au fost, și masurile lor criminale nu au fost rodul unei minți inteligente, dar diabolice, ci ale uneia care folosește toporul.
Vrem să vedem niscai soluții marca Ilie Șerbănescu, dacă se poate, dacă nu poate să continue așa până dispare. Atunci va fi norocos, nu are nicio realizare pentru care istoria să – l menționeze. Chiar și în cazul asasinilor economici sunt menționați cei care și-au folosit mintea, instrumente sofisticate, artiștii cu alte cuvinte, ăștia cu barda, cu toporul primesc un damnatio memoriae.