JOCUL INFANTIL DE CĂUTARE A CANDIDATULUI UNIC LA PREZIDENȚIALE!

„Șiretenia și perfidia sunt resursele oamenilor care nu au destulă minte
pentru a fi cinstiți”.
(Benjamin Franklin)

Mi se pare că se referă direct la unii politicieni de pe dreapta. „Șiretenia și perfidia lor”
sunt resursa lor pentru a „nu fi cinstiți” cu electoratul, pe care-l reprezintă. Mă refer acum în
primul rând la președintele PUN O. Țîcu și prim vicepreședintele V. Țurcanu care, acum când
este cel mai mult așteptată de la ei luciditatea și dorința adevărată de consolidare a dreptei, ei se
comportă într-un mod atât de infantil să nu mă exprim mai dur. Atât de mult așteptată această
clipă a Unificării Dreptei de cei peste 33% de unioniști și atât de compromisă de unii lideri de
dreapta. Am spus în repetate rânduri că din păcate liderii de pe segmentul de dreapta nu pot, nu
știu sau chiar nu doresc (probabil) să gestioneze bine această susținere majoră care le vine practic
pe gratis, fără a face mari eforturi.

Priveam deunăzi o emisiune la postul de televiziune Jurnal TV, unde moderatorul A.
Cozer îi avea drept invitați pe Vlad Țurcanu și Dorin Chirtoacă. M-am împlut de năduf,
ascultându-i „argumentele” lui V. Țurcanu (față de care nutream o deosebită stimă pentru bunai pregătire!) de ce unioniștii nu trebuie să fie împreună. Chiar dacă în ultimul timp l-am criticat,
uneori dur, pe D. Chirtoacă, în această emisiune a fost la cel mai înalt nivel. Cu toate păcatele
care i se impută, este omul cel mai treaz, care încearcă să evite în viitor greșelile pe care le-au
comis unioniștii, inclusiv el personal, chiar în scrutinul electoral care a avut loc trei luni în urmă.
„De unde să-l scoatem pe acest candidat apolitic în timpul cât a mai rămas. Din lampa lui
Aladin?… Doar cu un singur candidat cu cele mai bune șanse putem să-l învingem pe Dodon” ,
încerca D. Chirtoacă să ajungă la inima și rațiunea atât a lui A. Năstase, autorul acestei
năstrușnice idei, dar și a interlocutorului său V. Țurcanu, urcat în turnul său de fildeș (de fapt ca
și șeful său O. Țâcu!) din care privește cu dispreț la cei de jos. Ei și ce dacă cei de jos se agită în
kolhozul lor politic și încearcă să se unească! Noi nu suntem kolhoznici, noi ne vedem de drumul
nostru luminos. Avem candidatul nostru la prezidențiale (pe O. Țîcu) și mergem înainte. Prin
comportamentul său din acea emisiune V. Țurcanu se privea jalnic.

V. Țurcanu, având zece promisiuni foarte frumoase în electorală la primăria Capitalei, a
luat tocmai 0,81%, atunci când D. Chirtoacă, în situația lui actuală deloc favorabilă, a luat
10,15%, ieșind pe locul trei după Ceban și Năstase. Chiar nu-i înțeleg pe pierdanți ce argumente
mai au pentru a salva „țara”. Priveam cum V. Țurcanu ataca blocul ACUM, pe spinarea căruia
O. Țîcu a devenit deputat în parlament, iar D. Chirtoacă, care nu a fost cu Blocul ACUM, îl
apăra. „Despre guvernul Maiei Sandu vorbiți ca Dodon”. „Dacă vrem să-l dăm jos pe Dodon
întreg segmentul eurounionist trebuie să iasă la prezidențiale cu un singur candidat, chiar din
primul tur” a declarat D. Chirtoacă. „PUN are candidatul său O. Țîcu cu care va merge în
alegerile prezidențiale”. Vă las să cântăriți, dragi cititori, cât valorează vorbele fiecăruia dintre
cei doi.

Trebuie să menționăm că la fundamentul reclădirii Dreptei a fost pusă, în sfârșit, prima
cărămidă (până acum de vreo zece ani sa tot distrus!). Pe 15 ianuarie, chiar de ziua Marelui poet,
cele cinci partide (PL, PPR, PDA, PSB și PNL) au semnat declarația de constituire a Mișcării
Politice „Unirea”. A fost un pic de teatru dar totuși, este un moment important atât de așteptat
în ultimul timp. Este absolut clar că ei trebuie să facă următorul pas – constituirea unui singur
partid unionist „Unirea” și să se pregătească de alegerile prezidențiale și, în special, de posibilele
alegeri parlamentare anticipate. Este un pas strict necesar, prin care îi va dezarma pe separatiștii
de la PUN, O. Țîcu și V. Țurcanu. Sunt sigur că electoratul va aprecia acest act. Când se va
vedea că „Unirea” este un partid bine structurat este posibilă revederea pozițiilor de către cei
doi. La urma urmei în PUN nu sunt doar ei, veniți la conducere mai ieri. Ar fi bine să ascultăm
argumentele lui Șalaru, ale altor militanți de vază ai Partidului, care au stat la fondarea lui. Și de
ce nu, opinia președintelui Traian Băsescu, președinte de onoare a PUN, care se bucură de o
autoritate mare printre românii din Basarabia. Cred că președintele Băsescu se va expune doar
după ce va vedea în această mișcare „Unirea” o construcție viabilă, dar ca atare poate fi doar în
forma unui partid.

Și fostul președinte al CC A. Tănase, implicat și el în unele coțcării economice când era
ministru al justiției (să ne amintim doar de landromatul rusesc!), în ultimul timp se dă cu părerea.
Ba că Filat a avut tot dreptul să iasă înainte de termen (după învinuiri de furt de sute de milioane
de euro. Dar ceilalți, mii de pușcăriași, nu au acest drept?). „Ce câștiga societatea dacă Filat era
în penitenciar în continuare? Care era beneficiul public?” declară acest avocat al lui Filat. Dacă
e să urmăm logicii lui A. Tănase să ne întrebăm ce câștigă societatea dacă ținem la închisoare
alte mii de hoți? Deci, hoților furați cât puteți că oricum veți fi eliberați „fiindcă societatea nu
trebuie să se cheltuie cu voi”. O logică de fier! Toată lumea înțelege că eliberarea lui Filat nu
este întâmplătoare anume în această perioadă când se încearcă o coalizare a forțelor
eurounioniste. În această Basarabie cel care a furat un euro va sta în închisoare întreg termenul,
iar cel care a furat sute de milioane – va fi eliberat înainte de termen. L-aș mai fi înțeles pe Filat
dacă după eliberare se ducea să „crească varză”, nu să se aventureze în politică unde cu
imaginea lui pe care o are acum poate doar să strice. Dar poate acesta este scopul celor din
spatele lui? Liderii PLDM erau foarte dispuși să participe la coalizarea forțelor eurounioniste,
dar din momentul eliberării lui Filat au încetat orice contacte cu colegii de ieri. Cum se explică
acest lucru dle A. Tănase?

Este strict necesar de a semna un pact social pe segmentul de dreapta – centru dreapta. Să
încetăm a umbla cu fofârlica: „candidat apolitic”, „candidați unionist, neapărat cât mai mulți”.
Avem nevoie de un singur candidat capabil să-l debarce pe buldogul kremlinez Dodon. Și acest
unic candidat la momentul actual este doar Dna Maia Sandu, care de mult timp în sondaje îl
calcă pe călcâie pe kremlinezul trădător Dodon. Dacă într-adevăr se dorește să scăpăm de această
râie socialistă (dar asta doresc cel puțin toți cei 33% de adepți ai Unirii cu România), atunci
trebuie de pe acum (nu doar cu 2-3 săptămâni până la alegeri cum s-a procedat la alegerile
prezidențiale trecute în care, toată lumea care gândește puțin știe că victoria i-a fost furată de
Plahotniuc și dăruită lui Dodon) să se lucreze pentru o singură candidatură Maia Sandu așa cum
fac toate instituțiile statului, aproape întreg imperiul mediatic, pentru Dodon. Chiar dacă pentru
unii nu este cea mai bună candidatură, deseori căutându-i cu lupa păcatele, ea este capabilă să-l
înfrunte pe Dodon. Și acest lucru este cel mai important în situația în care ne aflăm. Acest lucru
îl arată și sondajul recent, care nu poate fi considerat drept unul la comandă. Dacă ar fi fost
comandat de Dodon el ar fi făcut să apară într-o imagine cât mai bună, iar dna Maia Sandu – cât
mai proastă. Dna Maia Sandu nu se va ocupa niciodată cu comandarea unor sondaje. Conform
acestui sondaj de opinie locurile 1,2 și 3 le ocupă I. Dodon (34,8%), M. Sandu (20,2%) și P.
Filip (7,5%). A. Năstase ar acumula 6,1, iar autoînaintatul O. Țîcu – tocmai 1,5%, de 14 ori mai
puțin decât dna Maia Sandu! Mă întreb și Vă întreb: de ce atunci acești autsaideri tulbură întratât apele, clatină atât de puternic această corabie naufragiată pe cale să se scufunde în orice
moment? Oare nu este absolut clar că nu trebuie căutată altă candidatură care nu există alta decât
M. Sandu. Și nu poate să fie crescută în aceste luni câte au mai rămas până în toamnă. Și dna
Maia Sandu are o problemă – să-și mențină raitingul până în toamnă. Să nu fie clar că este absolut
distructiv să tot umblăm cu căutatul și tulburatul apei.

Cineva din cei dornici de a se aventura în campania electorală (așa cum au procedat în
recentele alegeri în Capitală, pe care am pierdut-o prostește!) face măcar o simplă incursiune în
viitor? Ce va fi cu această așchie de popor român dacă Dodon mai rămâne 4 ani la președinție?
Dacă da atunci de ce se comportă atât de infantil. Faptul că O. Țîcu a luat în scrutinul recent
puțin peste 4% din voturi, iar în alegerile prezidențiale din toamnă va lua de două ori mai mult
– 8% noi, cei peste 33%, care dorim să scăpăm de râia Dodon, trebuie să considerăm acest
rezultat un succes?

Noi ne batem între noi, ne batem bine, cu „argumente argumentate”, pe viață și pe moarte,
iar ei, „vrăjmașii noștri”, se râd de noi și nu calcă în picioare. Recent am auzit cu stupoare că
un funcționar din pretura Centru a Chișinăului riscă să fie concediat doar pentru faptul că a
răspuns în limba română la o interpelare (făcută în limba rusă!) a unui cetățean. Respectivul l-a
dat în judecată, făcând referință la o lege din perioada sovietică (stat care nu există de aproape
30 de ani, iar noi, niște sclavi ai trecutului sovietic, mai trăim după legile lui!) conform căreia
funcționarul trebuie să răspundă cetățeanului în limba lui (adică în limba rusă, ucraineană,
găgăuză, bulgară, dar și armeană, georgiană, turcă, chineză, engleză dacă se va găsi vreunul
dintre aceștia în acest colt de țară, în care fiecare venetic vine cu legile sale. Adică cel mai mic
funcționăraș trebuie să fie mare poliglot. Unde s-a mai văzut așa ceva? Doar în „țara minunilor”
pre nume Republica Moldova condusă de kremlinezul trădător de țară I. Dodon, mare țar peste
cei mulți dar…vorba lui Lăpușneanul. Problema a ajuns până la Curtea Constituțională. Iată până
unde s-a ajuns cu această dezbinare a noastră.

Nu vedeți cum pe fundalul neunirii noastre kremlinezii își fac interesele. Kremlinezul
Dodon iarăși a zburat la Kremlin. Fără el noul guvern rus nu poate intra în funcție! Cu o zi înainte
a plecat și pudelul Ivan Vasilievich Ceban (în doar două luni de primar Ceban a fost de trei ori
la Moscova de unde nu primește nimic iar cu primăria București a semnat un acord prin care
vrea bani!). Ambilor le curg mucii permanent la Moscova și sunt priviți ca niște târâtoare fără
coloană vertebrală (nu în zadar în ultimul timp apar tot mai multe filme ofensatoare despre
prostia moldoivanului Dadon!). L-ați privit cum se umfla în pene, cum se fotografia această
„vedetă” în avion cu pasagerii, majoritatea cred că plecau la munci la negru. El, cogeamite
președinte, s-a coborât la nivelul proștilor. Făcea teatru electoral. Face teatru electoral când
vorbește despre programe sociale, despre indexare de pensii, despre majorare de salarii. În
realitate, chiar din momentul instalării guvernului Chicu (Dodon) are loc întârzierea salariilor:
în prima lună (decembrie) întârzierea a fost de apr. 1-2 săptămâni, iar în luna ianuarie suntem
deja la 17 ianuarie iar salariile încă nu au fost plătite. Și asta după atâtea sărbători de iarnă
(Crăciun și Anul Nou pe stil nou și vechi, care a pustiit buzunarele oamenilor simpli). Bun cadou
de sărbători făcut de Dodon+Chicu. Când mai pui că de la 1 ianuarie și transportul interurban sa scumpit cu 50-70%, când se scumpesc în lanț prețurile la produse de primă necesitate, idila
socialistă a lui Dodon+Chicu devine tot mai completă!

Este de datoria noastră, a societății civile, a intelectualității, să facem presiuni asupra unor
rânzoși unioniști care continuă doar să tulbure apele. Să fie stigmatizați, să fie marginalizați
pentru deserviciul pe care-l aduc acestei așchii de popor român.

Să ne ajute Dumnezeu!

Valeriu Dulgheru