Călin Kasper:

Azi am citit pe ziare.com despre unele agitatii in lumea justitiei. Este vorba de criteriile de promovare ale judecatorilor, care acum se fac pe ochi frumosi. Iata link-ul cu acel articol: http: //www.ziare.com/stiri/csm/discut…

As vrea sa redau un capitol din cartea mea „De la inima spre cer”, unde fac o propunere care, daca ar fi adoptata, ar rezolva in mare parte problemele legate de promovarea judecatorilor in functii, pe baza meritelor si a eficientei:

„Se bate prea multă monedă pe independenţa justiţiei, dar nu independenţa ei este cea mai importantă. Mult mai importantă este corectitudinea ei. Pentru că pe un judecător independent nu‑l poate opri nimeni de a da un verdict strâmb. Ori punând accentul prea mult pe independenţa lui, îl lăsăm să‑şi facă de cap. Dar el are răspundere faţă de actul de justiţie, faţă de care trebuie să fie absolut corect. Are şi el de respectat nişte reguli, nişte legi sau norme impuse prin codul deontologic al meseriei. Fiind un om retribuit de stat, se pot stabili reguli care să‑l ferească pe judecător de ispite.

Sistemul care‑l va stimula să fie corect va fi cel prin atribuirea de puncte. De exemplu, pentru un proces judecat şi rămas cu sentinţă definitivă, un punct. Dacă se ajunge la recurs şi instanţa superioară îi confirmă verdictul, încă un punct. Dacă însă îl infirmă, i se scad 20 de puncte din total. Dacă un judecător, militând pentru împăcare, reuşeşte să convingă părţile să se împace şi să renunţe la proces, punctajul primit de judecător va fi de 5 puncte. Dacă un judecător va fi dovedit că va încerca să obţină punctaje mari prin metode neloiale, va fi exclus definitiv din breasla judecătorilor şi a procurorilor prin pierderea încrederii. Statul român nu angajează şi nu ţine în rândurile angajaţilor săi decât oameni de mare încredere, pe care se poate baza. La sfârşitul fiecărui an se va da publicităţii pe adresa de web a ministerului justiţiei, lista cu punctajele tuturor judecătorilor din subordine, pe judecătorii, pe judeţe şi pe ţară.
Astfel dacă se va pune problema alegerii unui judecător într‑o funcţie, precum preşedinte de judecătorie, sau judecător la Curtea Constituţională, va exista un criteriu de selecţie obiectiv, care nu va putea fi contestat de nimeni.
Acest sistem va stimula concurenţa între judecători şi înclinarea lor de a fi
corecţi. La judecătorii, atribuirea proceselor se va face fie prin înţelegere,
sau dacă există obiecţii, prin tragere la sorţi sau prin alt sistem obiectiv.
De exemplu, dacă doi judecători trebuie să‑şi împartă procesele, pot lua unul procesele cu numere pare iar celălalt pe cele impare, după numerele date de registratura judecătoriei.

Se va exclude astfel implicarea politicului în actul de justiţie, pentru că
judecătorul nu‑şi va periclita situaţia lui pentru care a muncit o viaţă,
pentru mofturile unui politician nenorocit, care‑i cere lucruri ilegale şi care
şi aşa va ajunge curând în puşcărie, sau peste patru ani nu va mai auzi nimeni de el. Se va asana tot odată şi mediul social, pentru că nu se va mai îmbulzi nimeni să meargă la un judecător să‑i ofere bani. Pentru o încercare de corupere a unui judecător, dacă acesta o reclamă, se va solda cu condamnarea corupătorului iar judecătorul va primi un bonus de 20 de puncte.

Iar meseria de judecător va primi recunoaşterea socială pe care o merită, prin respectul de care se va bucura printre cetăţeni şi prin respectul de sine pe care trebuie să‑l aibă orice om care are conştiinţa că‑şi face corect datoria. Sistemul acesta se poate extinde şi la alţi angajaţi ai statului, cu intenţia de a introduce criterii obiective de salarizare şi de promovare a cadrelor unor instituţii, precum primării, şcoli, poliţie, etc.

Pentru a construi o societate morala bazată pe egalitate şi transparenţă,
pe performanţă şi competitivitate reală nu este suficient doar un act de
justitie corect: trebuie spartă încrengătura dintre politic şi găştile mafiote
ce devalizează ţara. Pentru asta vor fi necesare un set de legi care să
pulverizeze sistemul mafiot din temelie. Vom propune poporului legi care să
desfiinţeze imunitatea politicianului, care va fi obligat să se angajeze în
scris că nu va minţi, nu va profita de funcţia lui, va fi cinstit şi corect. Va
răspunde pentru asta cu toată averea lui! Iar în caz că şi‑a încălcat
angajamentul, va fi automat demis, i se va confisca averea şi, dupa caz, va fi pedepsit de justiţie. Apoi, pentru toţi cei care au posibilităţi materiale
suficiente, ajunşi la închisoare, vor trebui să‑şi plătească întreţinerea în
puşcărie, nu să stea pe spinarea noastră, fiindcă nu contribuabilul l‑a pus să
fie incorect, ci el însuşi, prin lipsa lui de caracter si verticalitate. Va fi
necesară şi o lege a „pierderii încrederii“ prin care cei care atentează moral
sau material la valorile noastre ca ţară sau naţiune, nu va mai avea dreptul
niciodată să ocupe o funcţie plătită de statul român, nici chiar una de portar
sau măturător de stradă.”