G
170 aprobate
gert.frau@yahoo.com
89.136.113.152

fede „vlagă, putere, vânjoşie”

De câte ori văd cuvinte cu etimologie necunoscută care încep cu [f] mă gândesc la câteva limbi antice care puteau să aibă acest fonem. Bine înțeles că latina are întâ(n)ietate, dar mai sunt celții, iranofonii, poate și grecii (dar nu atât de sus în nordul Daciei/României).
Citesc de câteva zile Dicționarul Etimologic al proto-celtei, de Ranko Matasović, și încă unul al dialectelor Burușaki din nordul Pakistanului, de Ilija Čašule, pentru a găsi paralele cu potențiale dacisme. Ultimii ar fi, conform autorului, frigieni emigrați din Balcani în Anatolia, care apoi au traversat Asia până în locurile unde se găsesc azi. Urmăresc cu atenție paralele cu albaneza, pentru că eu cred că aceștia puteau avea legături directe acum mii de ani, în baștina indo-europeană. Burușakii sunt plasați în nord-vestul acelui teritoriu, în atingere cu Armenii și Tocharienii. Cine știe dacă nu au urmat ruta indo-iranicilor prin Asia Centrală, alături de Tocharieni, alt popor de limbă centum.
Unicat între Burușaki și Albanezi este termenul pentru piatră, guro (pietre) și respectiv gur.
Între Celți și Daci se pot face iar legături interesante, mai ales că au fost vecini sute de ani. Singidūnum din Pan.Inf. și var. traco-dacică Singidōn, pe același loc. Pîrvan cred că din Moravia până în Macedonia, Singii sunt un popor dacic de largă emigrație care și-au stabilit cetățile lor departe de centrul lor dacic după invaziile scitice din sec.VII-VI î.d.Hr. Vezi Singone în Moravia, Singos în Macedonia și Singidōn sau *Singidōm. Mi s-a părut interesant acesta din urmă pentru că mai este o probabilă paralelă traco-celtică în alte locuri din vecinătate. Vezi Bormanum și Germanum (”Germanum quod et Bormanum”) referitor la niște izvoare termale undeva în nordul Ungariei și sudul Slovaciei.

În partea asta din sud, Singidūnum și Singidōn (Σιγγιδων) ar putea trimite spre o metateză comună Grecilor, Celților și Dacilor referitor la *dʰéǵʰōm- ”pământ”: Gr. khthṓn f. (gen. χθονός) ”pământ, sol, suprafața pământului; lume; țară” PCelt.*gdūn- cf. v.Irl. dú [n f] ‘place, spot’ citit /dū/ (deoarece ō lung din ultima silabă devine ū) și probabil *gdōm tracic, care putea însemna de la pământul/țara tribului respectiv până la casa Singilor (vezi IE *dṓm ”casă”: Gr.δῶ/dô sn. și sin. δῶμα/dôma). Bineînețeles că PCelt.*dūno- ”fortăreață” primează.
https://en.wiktionary.org/wiki/d%C3%BA#Etymology_3

Altă paralelă daco-celtică ar putea fi Deusara (izvor fierbinte) pus de un istoric român în legătură cu răd.*dəw-„a arde”, localizat(ă) la Vața de Jos, unde este o ”baie” termală mai fierbinte decât la Geoagiu Băi (Germisara). Vezi v.Bret. deuu, devo ‘arde’, dev ‘ars’, dial.Cornez dewy, dywy idem. (PCelt.*daw-yo- ‘a aprinde, a arde’). Coradicale: Skt. dunóti (a fi ars; a fi chinuit/necăjit”, Gr. daíō (*dawiō) ”a aprinde, a arde”, Toh.B tu (IE : *deh₂u- ‘bum, kindle’). Deci un dacic *dev(i) ”fierbinte” nu-i de ocolit. În română am moștenit zeadă (lat.daeda, expr. uscat zeadă) dintr-un sursă greco-romană.

Dar să mă întorc la oile noastre. Lat.vīs, acuz. vīm (putere, vigoare, putință), reconstruit *wīs, cf. PIE *wéyh₁s (“forță, impetuozitate”), ar fi avut o paralelă proto-celtică *wēs. https://en.wiktionary.org/wiki/vis#Pronunciation_14
Vezi *wēnā ‘trupă de războinici’ (irl.fian) cf.PIE *weyh₁- ‘chase, pursue, suppress’: Lit. vyti ‘chase/a vâna’, OCS vojb ‘războinic’, Skt. viyanti ‘they pursue/ei urmăresc/vânează’.
Citez din cartea lui Ranko Matasović: ”fian as ‘a band of roving men whose principal occupations were hunting and war, also a troop of professional fighting-men under a leader’. The Irish ethnonym Féni is probably related.” (Fēni).

Acum, ”fede” poate fi o resemantizare străromânească a lat.fidēs, dar poate fi și un celtism necunoscut.
Alb.fe ”religie”, fetar ”religios, credincios, pios”, pafe ”fără religie”, necredincios-ateu, bădăran, sin.pentru diavol, etc.”.

Limbile Goidelice (”q-celtic”) au un [f] dacă cuvântul începea cu *w (> *v > f), iar în limbile bretonice (”p-celtic”) au un protetic [g], deci ar începe cu gw- sau gu-
Exemplu: Galezul gwyn, gwynn ”albă, binecuvântată” și v.Irl. finn, find, fionn ”bălai(e)” (NP Fiona) din PCelt. *windo- ”alb” (top.Vindobona/Viena). Dacă s-ar reface numele Vercingetorix în irlandeză, ar fi ferr, fearr /fʲɑːɾˠ/ ”better, best/mai bun, cel mai bun” (PCelt.*werro- < IE *wers ”vârf”) + v.Irl.cing ”războinic” (PCelt.*kengets irl.cingid) + rí „rege” (PCelt.*rīg-s f), alteori masive, ca albaneza. În aceasta din urmă nu-i încă târziu să găsești afixe și cuvinte dacice, așa cum probabil sunau ele acum peste două mii de ani. De exemplu, prefixul an- ”on, upon/pe/pre” din Ansamum, Anabun sau *Anbun, Anderva (poate și geticele A-mutrium, A-cerbatis) este perfect păstrat prin Alb. n-, m- , care în sec.XVI era încă ën-, ëm- la Gjon Buzuku. PIE PIE *ana- ”on, along” (gr. ana-). https://en.wiktionary.org/wiki/m-#Alternative_forms