În atenția domnului Ion Iliescu

Aflu de la Adrian Păunescu că a fost sunat de domnul Ion Iliescu care i-a făcut cunoscut că nici vorbă să fi fost adus Nicolae Ceaușescu la București, în ziua de 23 decembrie 1989, așa cum susțineam eu, ca ipoteză, într-un articol de curând publicat în „Flacăra lui Adrian Păunescu”, bazându-mă pe mărturia unor persoane, pentru mine de încredere, care susțin că au fost de față, în curtea Ministerului Apărării Naționale, la debarcarea din TAB a președintelui României. Așadar, s-a înșelat oare subsemnatul de mine, dând crezare acestor mărturii?…
Martor este și domnul Ion Iliescu. Nu martor nemijlocit, la tot ce s-a întâmplat, dar este una dintre persoanele cele mai informate asupra celor petrecute în acele zile. E greu, e chiar imposibil de imaginat că Nicolae Ceaușescu putea fi adus la București, „pentru discuții”, iar lucrul acesta să i se ascundă lui Ion Iliescu, să nu afle nimic despre această manevră. Mai degrabă aș spune că Nicolae Ceaușescu nu putea fi adus la București decât din ordinul lui Ion Iliescu! Așa că mă dau bătut, sunt gata să constat că m-am înșelat, dar asta numai după ce domnul Ion Iliescu va binevoi să lămurească pe larg următoarea situație:
în ziua de 22 decembrie 1989, la Televiziune s-a anunțat de două-trei ori ce se știe despre Ceaușescu: ba că a fost semnalată prezența sa în județul Dâmbovița, într-o Dacia albă (parcă!), ba că se pare că a fost reținut și arestat etc. Ultimul comunicat despre Ceaușescu în ziua de 22 decembrie 1989 a fost rostit de însuși domnul Ion Iliescu în persoană, pe la ora 23, când a spus că „nu se confirmă arestarea lui Nicolae Ceaușescu” (citez din memorie). A doua zi nu s-a mai spus nimic despre locul și starea în care se află Nicolae Ceaușescu până pe la ora 17 (cel mult 16!), când s-a anunțat oarecum oficial și clar că Nicole Ceaușescu a fost prins, arestat și încarcerat la Târgoviște. Repet, anunțul despre arestarea lui Ceaușescu nu s-a făcut în ziua de 22 decembrie, ci abia a doua zi, după amiaza! Îndrăznesc să-l întreb pe domnul Ion Iliescu DE CE? De ce această întârziere? Cum o justificați?
Există o carte, publicată imediat după „revoluție”, în care sunt redate toate cele rostite la Televiziunea Română în ziua de 22 decembrie 1989. Acolo se găsește consemnată și intervenția la TV a domnului Ion Iliescu, prin care ne-a informat că „nu se confirmă arestarea lui Nicolae Ceaușescu”. Așa cum mi-e greu să accept ideea că Nicolae Ceaușescu putea fi adus la București fără știrea domnului Ion Iliescu, la fel mi-e greu să cred că domnului Ion Iliescu i-a fost ascunsă arestarea lui Ceaușescu! Mă întreb deci, ce să înțeleg din faptul că domnul Ion Iliescu ne-a dat o informație atât de falsă în seara zilei de 22 decembrie? La ce folosea acest neadevăr? Și mai ales mă mir de ce a ținut chiar domnul Iliescu să ne dea acea informație? Chiar să nu fi știut Ion Iliescu că Nicolae Ceaușescu era deja arestat de câteva ore?!
Pentru puterea mea de judecată, faptul că în seara zilei de 22 decembrie suntem anunțați că nu se confirmă arestarea lui Nicolae Ceaușescu, ca și faptul că pe 23 decembrie abia târziu, după amiaza, se anunță arestarea lui Ceaușescu, se potrivește perfect cu aducerea lui Ceaușescu la București pentru discuții. Dacă la aceste discuții s-ar fi ajuns la o înțelegere, probabil că era util, pentru ce ar fi urmat să se întâmple, ca episodul arestării lui Ceaușescu să fie șters din istorie. Se vede însă că Ceaușescu nu a acceptat condițiile care i s-au propus! Care condiții?…
Dacă acceptăm, iar eu unul accept, ideea că Ion Iliescu era sincer, era cinstit față de noi atunci când, în seara zilei de 22 decembrie, ne-a anunțat că nu se confirmă arestarea lui Nicolae Ceaușescu, atunci suntem nevoiți să vedem în domnul Iliescu un personaj cu totul secundar al acelor evenimente, un ins manevrat cu ușurință de alții, trimis pe postul TV să enunțe o enormitate, și o face fără să știe că dezinformează astfel o țară întreagă!…
Este clar că în desfășurarea acelor evenimente intervenția domnului Ion Iliescu nu a fost decisivă în toate situațiile, că nu a avut un control total și exclusiv al acțiunilor care se derulau. Unii, cum ar fi domnul Mircea Dogaru, persoană deosebit de bine informată, susțin că, din umbră, rolul jucat de Silviu Brucan și gașca sa a fost (poate) mult mai important!
Nu am capacitatea de a da cuiva dreptate în pofida altuia. Nu am suficiente informații. Dar consemnez că o anumită interpretare a faptelor ne poate duce la concluzia că Ion Iliescu nici pe departe nu a avut un rol atât de central și de hotărîtor în desfășurarea „revoluției” și a guvernării post-decembriste. Și cum „revoluția” și guvernarea post-decembristă a adus României suferințe atât de mari, înseamnă că însăși vina domnului Ion Iliescu pentru dezastrul post-decembrist va fi să fie diminuată proporțional cu gradul redus de implicare și responsabilitate, mult mai mic decât cel pe care suntem dispuși să i-l atribuim domnului Iliescu.
Insist puţin pe ipoteza că ar avea dreptate cei care susţin că Ceauşescu a fost adus la Bucureşti pe 23 decembrie, şi că dl Ion Iliescu nu minte când spune că Ceauşescu nu a fost adus la Bucureşti pe 23 decembrie. Nu minte, dar nu spune adevărul, căci nu-l cunoaşte pe tovarăşul adevăr. Aşadar, ipoteză cu totul neaşteptată: Ceauşescu a fost adus la Bucureşti fără ştirea lui Ion Iliescu, care nici până azi nu a aflat că s-a fost întâmplat aşa ceva!…
Şansele sunt infime pentru ca această ipoteză să se confirme. Dar dacă s-ar confirma, ce ar însemna, ce am deduce din această împrejurare? Am deduce ceea ce mulţi dintre noi ştiu sau bănuiesc: cele mai nenorocite măsuri luate după 22 decembrie 1989 nu cad propriu zis în sarcina şi răspunderea lui Ion Iliescu. Mineriadele, de exemplu, inclusiv cea din iunie 1990! La fel, privatizarea declanşată de Petre Roman s-a făcut după concepţia unei legi pe care Silviu Brucan i-a pus-o pe masă primului ministru, iar acesta nu a avut nimic de obiectat. De asemenea, bănuiesc că Petre Roman nu i-a cerut voie lui Iliescu, probabil că nici nu l-a informat, atunci când s-a dus să asiste personal la transformarea în mormane de fier vechi a unor utilaje deosebit de performante din industria noastră militară. Atât de importantă era punerea pe butuci a industriei noastre încât cei de la care primea ordine Petre Roman i-au cerut în mod expres ca individul să asiste şi să raporteze că a văzut cu ochii săi cum proştii de noi ne tăiem singuri craca pe care stăm!
Nota bene: informaţia că legea nr 15 din 1991, a privatizării, a fost concepută de „oamenii” lui Brucan (sau de oamenii care îl manevrau pe Brucan!), iar Petre Roman i s-a supus fără să crâcnească lui Brucan, este o informaţie cheie pentru înţelesul multor lucruri de neînţeles legate de decembrie 1989 şi tot ce a urmat. Această informaţie a fost făcută publică de dl Mircea Coşa, fost ministru al privatizării. Aşadar, o persoană în temă. I-am cerut explicaţii şi o părere fostului prim ministru Petre Roman, pe care varianta lansată de dl profesor Mircea Coşa îl transformă într-un neica nimeni trădător de ţară. Cum înţelege să se apere Petre Roman?
Din păcate Petre Roman se apără făcându-se că plouă! De aceea, profitând de ocazie, mă adresez domnului preşedinte Ion Iliescu cerându-i ca în răspunsul solicitat prin aceste rânduri să binevoiască a comenta şi afirmaţia domnului profesor Mircea Coşa. Ce ştie domnul Ion Iliescu despre legea 15 din 1991, a privatizării? Cine a elaborat-o, cine a lucrat la ea, i s-a cerut părerea etc.? Căci, în principiu, preşedintele se face răspunzător în solidar cu primul ministru pentru legile adoptate.
Așadar, stimate domnule Ion Iliescu, cu tot respectul, vă solicit un răspuns la aceste două întrebări: (1) care este explicația faptului că în seara zilei de 22 decembrie ați dezinformat întreaga țară anunțând că „nu se confirmă arestarea lui Nicolae Ceaușescu”? Şi (2) cum comentaţi afirmaţia domnului profesor Mircea Coşa, fost ministru al privatizării, potrivit căruia proiectul legii 15 pe 1991, al legii privatizării, a fost adus de Silviu Brucan şi impus primului ministru, că, deci, acel proiect a fost elaborat în afara structurilor legiuite să se ocupe de elaborarea proiectelor de lege, iar primul ministru şi l-a însuşit fără să aibă nimic de obiectat faţă de această procedură abuzivă și suspectă. Aţi cunoscut, domnule Iliescu, „contribuţia” lui Brucan la elaborarea legii? Cine au fost autorii de fapt ai proiectului de lege?

Ion Coja

Post scriptum: Am avut cartea care consemna tot ce s-a spus pe post la Televiziunea Română în ziua de 22 decembrie. Am împrumutat-o și am uitat cui. Rog pe cititorul acestor rânduri care deține această carte să mă ajute să fac un xerox după ea. Măcar copia paginii unde este consemnată apariția domnului Ion Iliescu, mai sus comentată. Mulțumesc. Pot fi găsit în Cartea de telefoane.