În apărarea lui I.P.Culianu, în apărarea culturii românești din diaspora
11 septembrie 2015|Arhivă

Nota redacției: Deschidem o nouă categorie de texte, texte din arhiva de texte nepublicate, mai ales. Datarea acestor texte, când nu este precizată, se poate reface prin raportare la conținutul textului. Textul de mai jos se poate data aproximativ prin raportare la serialul lui Artur Silvestri din „Luceafărul”. Un serial în care erau „puși la index” o mulțime de autori din exil, din diasporă, a căror atitudine față de regimul ceaușist derapa în atitudini anti-românești. Ceva dreptate avea răposatul A.S. Dar în cazul lui Culianu – și al altora, fusese pătimaș, inacceptabil de nedrept.
Din păcate, textul Depun mărturie l-am pierdut sau rătăcit. Pe atunci era greu să faci mai multe copii ale unui text… Cred că textul de mai jos l-am depus ca protest la CC al PCR. În arhiva acestuia cred că se află zeci de memorii depuse de mine, pe teme personale sau de interes public. De ce arhiva CC al PCR nu este accesibilă, stimați tovarăși?
.
.
Subsemnatul Ion Coja, tel. 182936, am oferit spre publicare materialul alăturat, intitulat Depun mărturie! la revistele “Flacăra” şi “Luceafărul”, din al căror refuz am înţeles că serialul publicat de Artur Silvestri are un statut special. Chiar şi-n aceste condiţii consider că este oportună publicarea articolului meu (sau a altuia similar), mai întâi ca o dovadă de democraţie a presei româneşti, mai apoi ca un act de justiţie faţă de I.P. Culianu, abuziv sau în mod greşit pus alături de cei incriminaţi de Artur Silvestri. I.P. Culianu nu este în cârdăşia celor de la “Europa liberă”. Ioan Petru Culianu este un foarte probabil viitor Mircea Eliade, bucurându-se de un bun renume printre orientalişti, bizantinologi, istorici ai religiilor străini şi români, domenii în care I.P. Culianu s-a ilustrat ca autor a circa 100 (o sută) de articole şi trei cărţi, la vârsta de 32 de ani. Deja la noi numele lui I.P. Culianu a fost cu preţuire citat şi comentat (vezi Adrian Marino, revista “Ethnologica” ş.a.). Repudierea şi incriminarea lui Culianu în termenii duri şi expliciţi folosiţi de Artur Silvestri nu aduce servicii culturii noastre şi politicii noastre culturale. Interesele pe termen lung ale acestei politici au fost grav afectate de atitudinea ce s-a făcut exprimată faţă de Culianu în “Luceafărul”. De altfel, se pare că şi în alte cazuri serialul lui Artur Silvestri exagerează, băgând în aceeaşi oală oameni cu orientări diametral opuse faţă de ţară, faţă de cultura românească. Culianu este cu certitudine exemplul cel mai grăitor în acest sens, de aceea insist asupra urgentei necesităţii de a repune adevărul în drepturile sale în ceea ce îl priveşte pe Ioan Petru Culianu.

Cu stimă,
Ion Coja