NU!
Domnul Vlad G. Vlaicu, în numărul trecut al acestei reviste, îşi închipuie că face dezvăluiri senzaţionale privind adevărata identitate morală a d-lui Corneliu Coposu, scop în care publică unele “referinţe” şi “relatări” semnate de d-l Corneliu Coposu şi scoase acum din arhivele securităţii, instituţie cu care, deci, d-l Coposu înseamnă că a colaborat, ca informator, ca “turnător”!

Regret că d-l Adrian Păunescu a acceptat să publice un text atât de incriminant, înainte de a-şi fi luat toate precauţiunile necesare într-un asemenea caz. Cazul în ce constă? Constă mai întâi în faptul că persoana în cauză, stimate domnule Vlad G. Vlaicu, a suferit în închisoare cam tot atâţia ani câţi am hălăduit noi pe băncile şcolii şi ale facultăţii. Te poţi juca – e la modă acest sport, cu acuzaţiile cele mai deşucheate, dar când este vorba să-l acuzi astfel pe un om care a suferit imens de mult, inimaginabil de mult pentru cei care am avut o existenţă totuşi normală, parcă îţi piere cheful de joacă şi de vorbit în dorul lelii!…

În al doilea rând, eu ştiu, ştiu bine că mulţi dintre foştii deţinuţi politici, mai ales dintre cei cu oarecare greutate, erau periodic invitaţi la Securitate pentru discuţii, cerându-li-se să dea şi în scris unele relaţii. Ştiu asta de la câteva personae, camarazi de suferinţă ai d-lui Coposu, care m-au onorat cu încrederea lor, aş zice chiar cu prietenia lor, şi care îmi relatau aceste discuţii în amănunt. M-a impresionat, mă durea chiar, tensiunea sub care treceau zilele sau orele premergătoare “întâlnirii” la care bieţii oameni fără a fi prea siguri că se vor mai întoarce acasă! Acest procedeu de rutină al Securităţii nu era lipsit de subtilitate psihologică – nu mi-a fost greu să-mi dau seama, şi de o anumită eficienţă, ca strategie preventivă. În principal, li se cerea persoanelor în cauză să ţină în mare secret aceste întâlniri, ceea ce urmărea să creeze sentimental unui început de complicitate cu securitatea… Sentimentul că primul pas a fost oricum făcut!… Nu ar fi de mirare dacă unii dintre aceşti bravi oameni vor fi căzut pradă acestei perfide manevre!…

Să fie oare d-l Corneliu Coposu unul dintre aceştia? Textele publicate de d-l Vlad G. Vlaicu seamănă foarte bine cu ceea ce îmi închipuiam eu, cu ani în urmă, că puteau fi “referinţele” scrise sau vorbite date la Securitate de foştii deţinuţi politici. Pe cele atribuite d-lui C. Coposu le-am citit şi recitit cu atenţie şi de nicăieri nu am înţeles că ar fi vorba de o poltronerie, de dezvăluirea ticăloasă a unui secret, a unei taine care să acuze pe cineva ori să sporească puterea oprimatorului, să-i ofere pretextul unei noi intervenţii opresive, abuzive!

Deci, nu! Nu, domnule Vlaicu, nu ai dreptate! Culpa morală a d-lui Coposu nu rezultă de nicăieri din textele pe care le publici în “Totuşi iubirea”! Iar detaliul că aceste “turnătorii” sunt semnate cu numele autorului nu are sens decât împotriva acuzaţiei de colaborare cu securitatea!

Faptul că astăzi d-l Corneliu Coposu este şeful celui mai puternic partid de opoziţie explică, poate, strădania d-lui Vlaicu de a-l compromite cu orice preţ! Explică, dar nu justifică! Căci împotriva unui om aflat la vârsta d-lui Coposu şi la palmaresul său de suferinţe, este de neiertat să arunci atâtea şi atâtea vorbe fără acoperire, precum acelea că d-l Coposu ar fi fost încă din închisoare turnător sau încă de pe vremea lui Iuliu Maniu şi cu ştiinţa acestuia agent de siguranţă!…

Uşurinţa cu care d-l Vlaicu face asemenea afirmaţii, nicicum dovedite, ar avea o singură scuză: dacă d-l Vlaicu ar fi de-o seamă cu d-l Coposu. De-o seamă ca vârstă, fireşte!… Ceea ce nu prea pare a fi cazul, luîndu-mă după stil şi după ortografie!… (Cf. acel “Nota Bene”!!!) Fireşte, nu vreau în felul acesta decât să iau apărarea dreptului nostru, al fiecăruia, de a nu plăti pentru ceea ce nu a făcut. Aşa cum sunt formulate acuzaţiile d-lui Vlad G. Vlaicu împotriba d-lui Corneliu Coposu, aceste acuzaţii nu stau în picioare şi nu trebuia să vadă lumina tiparului.

Adevărul, fireşte, înainte de toate! Dacă d-l Vlaicu are şi alte dovezi, dovezi propriu-zise, să le examinăm şi să discutăm mai departe. Dar deocamdată, cu dovezile pretinse de d-l Vlaicu că ar fi dovezi, discuţia nici nu trebuia să înceapă. Nu de mult, în paginile altor publicaţii, mi-am exprimat şi argumentat exasperarea indignată pentru unele afirmaţii şi atitudini ale d-lui Corneliu Coposu. Consider, în continuare, că actuala conducere a PNŢ nu este nici pe departe la înălţimea
misiei sale. S-au făcut mari greşeli, care au îndepărtat electoratul de partidul a cărui reînfiinţare a fost primită cu cea mai mare bucurie în ianuarie 1990. Greşeli căutate parcă cu lumânarea… La nevoie, voi reveni asupra chestiunii şi mi-ar plăcea s-o fac în paginile ziarului ţărănist “Dreptatea”! Dar deocamdată, lucrul cel mai sigur este că d-l Corneliu Coposu nu a colaborat cu securitatea, nu a “turnat” pe nimeni. Fireşte, e lucru sigur până la proba contrarie, pe care d-l Vlad G. Vlaicu, în ciuda onestelor sale strădanii, nu se poate spune că a reuşit să o aducă.

Tuturor, fără supărare, al dumneavoastră

Ion Coja

*

Post scriptum 2017 – textul de mai sus l-am publicat în „Totuși iubirea” prin 1990 sau 91. Am bănuit că sub pseudonimul Vlad G. Vlaicu se ascunde controversatul Gelu Voican Voiculescu!… Îmi mențin bănuiala. Postura acestui V.G.V. este dezonorantă, azi mai mult decât în urmă cu un sfert de veac.
Știam de la Simion Ghinea și Petre Țuțea că sunt obligați să se prezinte la Securitate periodic și să raporteze ce au făcut în ultima perioadă. M-au avertizat că vor trebui să vorbească și despre întâlnirile pe care le aveau cu mine. Le-am spus că nu este nimic de ascuns din ce au vorbit cu mine, că îmi asum toate afirmațiile mele, de care își mai aduc aminte.

Acuzațiile atât de nedrepte, de tembele, aduse de misteriosul V.G.V. lui Coneliu Coposu le-am revăzut la o emisiune TV în care respectabilul DAN AMEDEO LĂZĂRESCU a fost supus unei veritabile încercări de linșaj mediatic, când i-au sărit „la gât” imberbii Mircea Dinescu și Cristian Tudor Popescu, ca niște hiene! Spectaco de neuitat, al decăderii umane… Niciun semn de căință din partea agresorilor!…