1. IMPLICAREA MASONERIEI RUSESTI IN POLITCA ROMANEASCA SI IN SUSPENDAREA LUI BASESCU !- PARTEA I

Moscova isi urmeaza cu abilitate interesele in Occident, prin business, prin cumpararea de influenta si prin aranjamente de culise. In plus, Rusia si-a promovat o imagine pozitiva, de furnizor de energie de incredere, ca si de mediu sigur si profitabil pentru investitiile straine, angajand firme occidentale de PR care sa prezinte beneficiile parteneriatelor cu Rusia. Cel mai profitabil parteneriat pare sa fie cel incheiat intre guvernul Rusiei si Ketchum Inc, prin bransa sa britanica, Ketchum Ltd. O filiala a gigantului american de PR Omicom. Compania a fost angajata sa ofere “suport de comunicare” pentru guvernul rus intre summit-ul G8 din iulie 2006 si luna decembrie a aceluiasi an. O subsidiara europeana a companiei Ketchum G PLUS (sau G +) s-a remarcat in special in timpul agresiunii Rusiei asupra Georgiei, cand a fost criticata vehement pentru ca devenise principalul instrument de propaganda europeana al lui Putin. Aceeasi companie din cadrul grupului “american” Omnicom i-a oferit oportunitati de PR si lui Ponta, recent, dupa cum a dezvaluit presa austriaca. Ziarul austriac Die Presse scria in data de 12 iulie, intr-un articol intitulat “Premierul Ponta, in procesiune la Bruxelles” ca primul-ministru “intareste randurile pe frontul salvarii imaginii sale cu agentia de PR G+ Europe, care are in portofoliul sau de clienti, printre altii, concernul energetic Gazprom si Guvernul moscovit”.

Rusia a devenit ceva cu mult mai nasol decat isi imagina cineva in 1992, cand Imperiul parea ca este pe cale sa se scufunde. Realitatile de atunci sunt cu totul altele acum. Americanul James Baker, fost Secretar de Stat este chiar cel care autoriza public in decembrie 1989 intrarea rusilor cu trupe pe teritoriul Romaniei “sa ne elibereze”. A ajuns astazi consultant pentru Gazprom si pentru Transneft, fiind unul dintre lobbystii de frunte ai Moscovei, platit desigur la fel de gras ca si fostul cancelar german, angajatul lui Putin la Gazprom.
In 2007 era mai vizibila ca niciodata mana ruseasca in spatele “frontului din umbra” care l-a adus pe Basescu in pragul operatiunii de anihilare. Chiar in Palatul Victoria un general GRU si totodata mare Secretar al Marii Loje Masonice a Rusiei – Kondiakov Alexandr Vladimirovici se intalnea cu subordonatii pe linie masonica si nu numai, cu premierul Tariceanu precum si o pletora de cadre ale Armatei, cum era generalul Carp, arondati intereselor rusesti de multa vreme.
Kondiakov facea parte din noua generatie de kaghebisti, care s-au unit in anul 1991 in cadrul NOVOCOM, initiatori ai miscarii „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”, membrii acestei miscari ocupand pozitii strategice in conducerea economiei, in viata politica si sociala a Rusiei. Kondyakov era director executiv al RIA Novosti dar si consilier al presedintelui comunist si rusofil al Moldovei – Vladimir Voronin si mai controla o multime de institutii ce servesc intereselor politice ale Kremlinului.
Kondiakov nu a vizitat Romania doar in 2007, in timpul primei incercari de lichidare a lui Traian Basescu ci si in 2003, pentru a sprijini candidatura lui E.O. Chirovici, subordonatul pe linie de guvern al lui Adrian Nastase dar si superiorul acestuia pe linie masonica. A fost numit in functia de lider al masonilor romani din Marea Loja Nationala din Romania cu suportul direct al Masoneriei ruse, iar la intalnirea cu liderii Marii Loje Masonice din Romania, Kondiakov a declarat: “Sarcina noastra principala o reprezinta crearea noii elite a Rusiei”. “Aprinderea luminii” la Bucuresti de catre Kondiakov a insemnat, nu doar la nivel ritualic, subordonarea fata de Loja Rusiei.

2. IMPLICAREA MASONERIEI RUSESTI IN POLITCA ROMANEASCA SI IN SUSPENDAREA LUI BASESCU!- PARTEA II

Insa miza principala a vizitei generalului Kondiakov, in toiul operatiunii de suspendare, era sa ia pulsul colegilor sai ofiteri. S-a intalnit cu mai multi generali, dar cea mai importanta intalnire a cadrului GRU s-a petrecut intr-un restaurant din Bucuresti, sub ochii echipelor de filaj ale serviciilor romanesti. Kondiakov s-a intalnit cu prietenul sau bun, Generalul de corp de armata Gheorghe Carp. Generalul Carp a sesizat prezenta echipelor de filaj si i-a comunicat rusului pozitionarea acestora, ca un bun agent cu indelungata activitate si pregatire.
Contraspionajul militar il avea pe Carp in atentie inainte de 1989 si numele sau a fost vehiculat in dosarul „Corbii”. Gheorghe Carp a fost aghiotant al secretarului C.C. al P.C.R., Ion Coman, iar sotia sa era ofiter de securitate. In anul 1986, maiorul Gheorghe Carp era comandatul Regimentului 2 Mecanizat din Bucuresti si era cunoscut pentru foarte bunele sale referinte (si relatii) pe linie de Partid. In Dosarul “Corbii”, pe langa Carp, au fost lucrati generalii Ion Ionita, Nicolae Militaru, Stefan Kostyal, Dumitru Pletosu – legaturile acestuia de la Directia Generala a Inzestrarii Armatei, generalii Vasile Ionel, Atanasie Stanculescu si Nicolae Spiroiu, au fost lucrate selectiv sau folosite informativ – Cico Dumitrescu, Gheorghe Logofatu, Constantin Serb, de la graniceri si legaturile lor politice din activul P.C.R. – Virgil Magureanu si Ion Iliescu.

Dupa 1989, in timpul lui Iliescu, generalul-maior Gheorghe Carp a ocupat functia de consilier prezidential detasat de la Ministerul de Interne la Presedintia Romaniei. Generalul Carp ca si Dumitru Iliescu, fost sef la SPP si Nasul lui Catalin Voicu, infractorul porcin condamnat la 5 ani de puscarie, cel care ranjea la presedinte in ziua de 5 iulie, lucrau cu totii in Armata si au fost implicati in dosarul cercetarii penale a represiunii din 1989.

Un numar de cadre din servicii si armata au constituit infrastructura Aparatului de jaf la nivel national, utilizata copios de “suicidarul” Adrian Nastase. Cadre de varf din SRI, precum fostul general Ovidiu Soare – un adept total al fostului premier Adrian Nastase, dar si alte cadre mai mult sau mai putin conspirate, faceau parte din cercul special de intimi ai lui Nastase, de la generalul Carp, pomenit mai sus – fost secretar de stat la MI si consilier al lui Iliescu, la Victor Opaschi, Doru Ioan Taracila, Bebe Ivanovici si ginerele sau, Virgil Gheorghiu – cu totii intromisionati in tot felul de dosare penale. Soare era legat atat de Nastase cat si de Patriciu, precum si de colonelul Paltanea, fostul sef al sectiei SRI Prahova, veriga de legatura cu afacerile rusesti din Romania si care s-a imbogatit in umbra rafinariilor Vega si Astra, din Prahova. Ascensiunea lui Patriciu a avut de-a face cu Paltanea in mod direct. Ca si Patriciu, Paltanea a ajuns sub ancheta penala, dar si comandantul sau direct Ovidiu Soare fostul sef la C si la divizia de aparare a Constitutiei, arestat in octombrie 2006 si anchetat de Parchet.

2006 a fost un an cheie, au plecat din bloc start o serie de dosare grele, printre care si dosarul de tradare si spionaj in favoarea rusilor ce-l implica pe fostul ministru al Economiei, Codrut Seres, care i-a asigurat de a doua zi de la preluarea scaunului sefului sau Dan Voiculescu contracte pe energie ce aduceau profituri zilnice de 50 000 de euro, dar si pe Szolt Nagy – de la UDMR -, fost ministru la Comunicatii. In acest dosar mai sunt implicati inca aproape 20 de demnitari ai Guvernului Tariceanu. Tot in 2006 Basescu a dat afara 28 de generali din SRI si inca mai multe cadre au fost eliminate din SIE si MApN. Este usor de inteles ura acestora si a clanurilor din care fac parte la adresa lui Basescu, mai ales ca mai toti au facut parte dintre pradatorii ce au devorat organismul statului pe care trebuiau sa il slujeasca.

Se vorbeste si s-a vorbit deja de “lichidarea” politica a presedintelui. Unii insa si-ar dori mai mult. Un mare numar de cadre, acoperite sau nu de “umbrele” masonice, cu dosare penale sau cu averea stransa prin tradare si-au vazut primejduite sansele de acces la parghiile de putere pe care le-au controlat atata vreme. Basescu le sta in cale. Le sta practic infipt in ochi, ca o barna. Au incercat totul ca sa-l termine. Acum li se pare ca au ajuns in sfarsit la un punct in care pot fi multumiti ca l-au pus jos, cu sprijinul cadrelor din presa, mai ales, Armata ciomagarilor media din Trusturile lui SOV si Voiculescu, o armata extrem de bine platita cu banii furati de la romani de cei doi fosti turnatori ai Secu, ajunsi moguli penali.

3. DE CE VREA MOSCOVA DEBARCAREA LUI BASESCU

Proiectul Nabucco Vest (care trece prin Romania) tocmai fusese selectat de concernul Shah Deniz II pentru importul gazului din Azerbaidjan. Pozitia Romaniei de contestatar public la nivel european si regional al superioritatii energetice rusesti a provocat o riposta dura a Gazpromului, ce doreste impiedicarea cu orice pret a proiectului Nabucco. Pentru a „taia pofta “eventualilor investitori, partea rusa nu doreste ca Marea Caspica sa fie folosita pentru tranzitarea unor conducte dintre tarile central-asiatice spre conducte concurente cu ale lor. In acest scop, Moscova taraganeaza rezolvarea problemei jurisdictiei asupra Marii Caspice, pe care o imparte cu Kazahstan, Azerbaidjan, Republica Islamica Iran si Turkmenistan.
Planurile de investitii rusesti in infrastructura din Balcani sunt in mod clar directionate catre Serbia, unde partea rusa santajeaza autoritatile de la Belgrad cu posibilitatea recunoasterii independentei provinciei Kosovo. Rusii de la Gazprom se opun oricarei variante care trece prin Romania si sustin South Stream, pentru ca este pe o ruta pe care o pot controla. Aprobarea primita de South Stream din partea Turciei a inlaturat orice obstacol in calea demararii proiectului rusesc anunta cu satisfactie anul trecut Medvedev.

Proiectul South Stream este solutia Rusiei obtinuta cu complicitatea Turciei, care a aprobat trecerea conductei ce va lega Rusia de Bulgaria, pe fundul Marii Negre prin apele teritoriale turcesti. Constructia la partea submarina a conductei, un traseu de 900 de kilometri, va incepe nu asa cum era programat in 2013, ci la sfarsitul lui 2012. Importul de gaze de la azeri prin Romania ar periclita cvasi-monopolul pe care Rusia il are pentru exportul de gaze in Europa. „Conflictele inghetate “din Moldova, unde subzista focarul separatist transnistrean si din Georgia sunt intretinute la foc mic de Moscova tocmai pentru a le folosi ca instrument de santaj regional dar si la un nivel mai larg – geopolitic.

Primul sef de stat din zona Marii Negre care a atras atentia acestui tip de santaj a fost actualul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, iar raspunsul prompt al Kremlinului se observa cu usurinta in spatiul politic al Romaniei.
„Alianta Ticalosilor “nu s-a creat din neant. Moscova Stie de ce… “Poporul” invocat de Basescu, va fi probabil ultima sansa a Romaniei – poporul la care se referea indirect si Eminescu atunci cand blama “patura superpusa” care a innabusit Statul. Ramane de vazut in ce masura inteligenta colectiva romaneasca va gasi resurse pentru o descarcare energetica majora, prin vot, care va trece Romania peste pragul integrarii reale in Europa, scuturandu-ne de retelele concrescute in trupul aparatului Statului.

Ce se (mai) poate face… ?? Caracterele se cern si se aleg in confruntari, iar in anii care au trecut au ramas destul de putini dintre cei care in ’90 au iesit in strada, la bataie. Oamenii obosesc, vor o viata buna, vor sa le fie bine, vor sa uite de tot, insa uita ca de fapt, nu poti avea un turn de fildes, oricati bani ai avea, in care sa poti evada cu familie cu tot, daca nu incerci sa faci ceva care sa aiba efect la nivelul intregii tari, daca nu-ti mentii zi de zi puterea de a o lua de la capat. Daca nu faci tot ce sta in puterile tale pentru te impotrivi raului, te prabusesti interior si devii un fel de cadavru ambulant.

E plin de suflete moarte pe strazi, oamenii se fac ca se bucura de viata, goliti de forta si de har. “Adevaratele infrangeri sunt renuntarile la vis” – spunea un mare poet, puscarias in lagarul comunist. Acum, in aceste zile, se da o lupta simbolica – nu e vorba doar de Basescu, ci de flegma pe care ne-o arunca in ochi rusoii si nu numai ei, precum si toate tarfele lor din politica romaneasca. Vor sa ne intoarca drapelul invers. Daca ne lasam fara lupta e ca si cand am fi partasi la uciderea si lichidarea tuturor simbolurilor romanesti, de la Maresalul Antonescu incoace. Fara drapel si fara efigiile nationale – nu suntem nimic.

Pentru ca vorbeam de impotrivire, de fapt nici nu e vorba de cine stie ce strofocare, nu avem de facut mare lucru in aceste doua saptamani, totul poate fi facut din tastatura, din fata laptopului, nu e nevoie sa iesim in strada, nici sa ne dam foc in piata publica. Trebuie doar sa incercam sa contrabalansam inputurile negative, ventilatorul de rahat al Trusturilor securistoide. Continutul online este extrem de important. Trebuie sa trimitem cat mai multora acele informatii si date care configureaza realitatea din spatele povestii cu suspendarea.