Aşa-zisa criză energetică din țara noastră este creată artificial
Politicienii de la Palatul Victoria au făcut două greșeli majore”, susține analistul economic Ilie Șerbănescu. De asemenea, cunoscutul scriitor a mai precizat că oficialii Guvernului României doar se supun deciziilor stabilite de la Bruxelles.
România este o colonie a Uniunii Europene, care face ceea ce spune Ursula von der Leyen, de la Bruxelles, nu ceea ce spune Iohannis sau Ciucă.
Dacă nu controlăm noi aceste resurse ale noastre, este cum se întâmplă acum. Suntem singura țară din UE care a aplicat prostia, înfumurarea de la Bruxelles, de a combina un obiectiv – decarbonizarea, deci renunțarea treptată la sursele energetice fosile, cu liberalizarea.
Acestea sunt două obiective antinomice. Puse împreună, duc la dezastru.
Cel mai mare dezastru se consemnează în România tocmai din cauza faptului că noi avem resursele noastre, dar pe care nu noi le controlăm.
Și atunci, noi am scos din uz ce era producție posibilă din resurse fosile, dar nu am pus în loc nimic sau am pus ceva care nu ajunge.
Și atunci, dacă nu bate vântul, dacă nu e soare corespunzător, nu avem din ce să producem energia electrică.
Și dacă la Cernavodă e nevoie de a scoate din motive tehnice din producție un reactor din cele două mari și late ajungem la un deficit de 20-25%.
Am ajuns al 25%, întrebați ANRE care este bilanțul.
Noi suntem în situația absurdă de a avea un înalt grad de acoperire a consumului din resurse proprii, fără să avem un avantaj, ci un dezavantaj […].
Ar trebui să-i sfidăm pe cei de la Bruxelles, pentru că oamenii au înnebunit. Eu mă îndoiesc că vom găsi acest potențial în România.
Devine plictisitoare și chiar iritantă toată cotcodăcela asta cu „ Ei sunt de vină”.
https://www.activenews.ro/opinii/CINE-SUNT-%E2%80%9EEI-175884
Ca și cum acești „ei” ar fi niște ființe di-vine. Un fel de părinți care să asigure toate
mofturile și nazurile. Ca popor am avut doi astfel de parinți și unii, poate-și amintesc de nesfârșitele omagii aduse de tot felul de pupincuriști bine orientați financiar . Cu toată grija părintească a mamei și al tatălui iubit, câți dintre cei care-i plâng amarnic au sărit să-și apere mult prea stimații și iubiții „părinți”. N-ar strica măcar un pic de auto-critică. Unii o duceau bine și foarte bine pe când o altă categorie privea admirativ curățenia frigiderului .
Și nici aceștia din urmă nu sunt chiar de plâns pentru că în mare parte și-au făcut-o cu mâna lor ignorând chiar și cea mai mică alternativă onestă de ieși din impas
Dacă astăzi guvernanții ar decide reînființarea „Căntării” mulți s-ar precipita să-și îndeplinească menirea în ciuda unor deficiențe și abuzuri grave. Așa cum existau și pe atunci.
Semnele sistemului aberant ( atât în vest cât și în est ) au fost expuse de unii care-și folosesc creierul ( printre ei și Georgescu Roegen )dar cine să-i bage în seamă. Statul este „dator” să facă și să dreagă. Acum pentru a le cânta în strună le plătește daunele provocate de incompetența unei firme aviatice. Tot așa cum prin 2009 statele occidentale au „salvat” de la faliment economia mondială în urma unor matrapazlâcuri fabuloase ale unor instituții bancare. Așa s-a mai prelungit circul cu încă un deceniu. Sa vedem căt de lung este acest elastic. Și pentru a fi în asentimentul publicului larg , „analiștii” concluzionează solemn : Ei sunt de vină. Dacă ar adăuga și „ ceilalți sunt de vină” afirmația ar căpăta un sens mai apropiat de realitate. Evident, responsabilitățile nu sunt comparabile, dar nici scuze de tipul „așa au fost vremurile” , „ așa a spus șefu- ce era să-mi pierd slujba” nu-si pot găsi o justificare pertinentă. Și așa se ajunge la crime de neiertat https://www.activenews.ro/stiri/ASA-MI-AU-BATJOCORIT-CRIMINALII-MAMA.-Protocoalele-inteleptilor-Covidului-Arafat-si-Tataru-OMORATA-CU-ZILE-SI-BAGATA-GOALA-INTR-UN-SAC-NEGRU.-Tulburatoarea-relatare-de-acum-2-ani-a-fiului-unei-pensionare-de-65-de-ani.-REMEMBER-175941 O parte dintre vinovați („eroii” ) nu au știut și nu au putut?. Din fericire pentru presă că actualul conflict le dă o pâine proaspătă zilnic, altfel ar trebui să se mulțumească cu relatarea nimicurilor. În schimb tăcere totală în privința orientării inidivizilor către dobândirea unei autonomii atât în gândire dar și în viețuirea cotidiană fără a aștepta compensări eterne sau imblănzirea răsăritului.