O aiureală fără fisuri
Opinii • Editorial
Ilie Şerbănescu
Ilie Şerbănescu
Dincolo de componenta de înăsprire a supravegherii de tip Big Brother a populației, ceea ce o face probabil purtătoarea unei blagosloviri din partea serviciilor secrete, introducerea impozitului pe venitul global al gospodăriilor, inițiativă a PSD, este economic o aiureală fără fisuri! Logistic, n-are nicio bază de implementare. Când ai sisteme multiple de evidență a populației – unul la primărie, altul la poliție, altul la sănătate, altul la finanțe ș.a.m.d. – și nu un sistem unic, nu există nicio șansă reală de aplicare a unei impozitări funcționale și echitabile bazate pe agregarea populației după criterii declarative și nu instituționale, așa cum este cel propus de inițiativa PSD.
Nu întâmplător, lipsa certă de logistică este principala critică la adresa proiectului PSD din partea noianului de adversari ai acestuia. Mărunți, dar mulți, adversarii PSD se agață de această hibă reală pentru a-și îndeplini programul lor de viață: tot ce vine de la PSD este rău! Numai că nu bat prea tare tobele, pentru că le pun surdină probabilele blagosloviri ale serviciilor pentru tenta polițienească a proiectului și, de asemenea, realitatea că aplicarea acestuia ar însemna un pas înainte către procedurile de impozitare din țările occidentale, transformate în icoane de servilismul politic de la București.
Da, așa este:
O aiureală fără fisuri
Opinii • Editorial
Ilie Şerbănescu
Ilie Şerbănescu
Dincolo de componenta de înăsprire a supravegherii de tip Big Brother a populației, ceea ce o face probabil purtătoarea unei blagosloviri din partea serviciilor secrete, introducerea impozitului pe venitul global al gospodăriilor, inițiativă a PSD, este economic o aiureală fără fisuri! Logistic, n-are nicio bază de implementare. Când ai sisteme multiple de evidență a populației – unul la primărie, altul la poliție, altul la sănătate, altul la finanțe ș.a.m.d. – și nu un sistem unic, nu există nicio șansă reală de aplicare a unei impozitări funcționale și echitabile bazate pe agregarea populației după criterii declarative și nu instituționale, așa cum este cel propus de inițiativa PSD.
Nu întâmplător, lipsa certă de logistică este principala critică la adresa proiectului PSD din partea noianului de adversari ai acestuia. Mărunți, dar mulți, adversarii PSD se agață de această hibă reală pentru a-și îndeplini programul lor de viață: tot ce vine de la PSD este rău! Numai că nu bat prea tare tobele, pentru că le pun surdină probabilele blagosloviri ale serviciilor pentru tenta polițienească a proiectului și, de asemenea, realitatea că aplicarea acestuia ar însemna un pas înainte către procedurile de impozitare din țările occidentale, transformate în icoane de servilismul politic de la București.
Da, așa este: procedura impozitării pe venitul global există în toate țările occidentale, dar pe cu totul alte coordonate economice. Și a copia procedura fără a avea aceleași coordonate economice și fără a merge măcar în direcția acestora, ci dimpotrivă, în direcția inversă, este o pură idioțenie, putându-se băga mâna în foc că se face doar rău, și nicidecum bine. Din păcate, adversarii PSD nici nu se gândesc să atace această problemă, care este de fapt cea de fond, pentru că nu cutează să combată teza, niciodată și niciunde verificată de practică, a dezvoltării prin reducerea fiscalității, teză pe care PSD o promovează în propusa impozitare pe venitul global și cu care închide din start gura adversarilor. Procentul de impozitare ar urma să scadă de la 16% la 10%, iar multe deduceri fiscale sunt prevăzute să opereze. Și, vai, cum să fie criticată o astfel de binefacere! Mai vine câte unul rătăcit să spună că nu vor ajunge banii la buget! Dar este greu să critici canalizarea banului către privatul „performant“ și nu către statul „neperformant“, când această idioțenie este preceptul sfânt în periferiile coloniale!
Problema este de fapt alta. Nemaiavând acces la adevăratele resurse și pârghii ale dezvoltării, întrucât acestea au fost cedate străinilor, partidele politice din România s-au năpustit toate pe fiscalitate ca presupus izvor de dezvoltare și o siluiesc de-a binelea spre a încerca s-o împingă să fie ceea ce nu este. Ieșirea din subdezvoltare este o treabă la care degeaba înhami fiscalitatea. Mai ales într-o țară unde fiscalitatea culege doar vreo 30% din PIB, față de peste 40% în medie, în UE, și chiar peste 50% în țările nordice. Reducerea fiscalității – trebuie spus clar și apăsat – nu duce la dezvoltare. Nicio țară nu s-a dezvoltat prin reducerea fiscalității și nicio țară dezvoltată nu are o fiscalitate redusă, ci dimpotrivă, una foarte înaltă. Cu fiscalitate redusă se laudă numai țările primitive și, în modul cel mai sigur, cu o fiscalitate redusă vor rămâne primitive pe scara dezvoltării. Ce face fiscalitatea din România prin prezenta ei configurație? Nu doar că nu combate, dar și contribuie la promovarea actualei împărțiri odioase a PIB-ului între muncă și capital. Ca să-și facă rost de minime fonduri, suprataxează tocmai componenta minoritară. Adică munca, și o face într-o proporție de peste 3,4 ori mai mare decât în cazul capitalului, adâncind incalificabila menționată împărțire, respectiv tocmai osatura colonialismului din România. Ce face noua inițiativă în impozitarea pe venitul global al gospodăriilor? Cu momeala reducerii procentuale a impozitării pe venit caută cu disperare noi contribuabili printre amărășteni, în timp ce marii evazioniști fiscali, binecunoscuți de altfel, sunt nederanjați, în frunte cu capitalul străin care, știe și Grivei, externalizează fără fiscalizare 80-90% din profiturile efectiv realizate în România! Fără alte putându-se băga mâna în foc că se face doar rău, și nicidecum bine. Din păcate, adversarii PSD nici nu se gândesc să atace această problemă, care este de fapt cea de fond, pentru că nu cutează să combată teza, niciodată și niciunde verificată de practică, a dezvoltării prin reducerea fiscalității, teză pe care PSD o promovează în propusa impozitare pe venitul global și cu care închide din start gura adversarilor. Procentul de impozitare ar urma să scadă de la 16% la 10%, iar multe deduceri fiscale sunt prevăzute să opereze. Și, vai, cum să fie criticată o astfel de binefacere! Mai vine câte un rătăcit să spună că nu vor ajunge banii la buget! Dar este greu să critici canalizarea banului către privatul „performant“ și nu către statul „neperformant“, când această idioțenie este preceptul sfânt în periferiile coloniale!
Problema este de fapt alta. Nemaiavând acces la adevăratele resurse și pârghii ale dezvoltării, întrucât acestea au fost cedate străinilor, partidele politice din România s-au năpustit toate pe fiscalitate ca presupus izvor de dezvoltare și o siluiesc de-a binelea spre a încerca s-o împingă să fie ceea ce nu este. Ieșirea din subdezvoltare este o treabă la care degeaba înhami fiscalitatea. Mai ales într-o țară unde fiscalitatea culege doar vreo 30% din PIB, față de peste 40% în medie, în UE, și chiar peste 50% în țările nordice.
Reducerea fiscalității – trebuie spus clar și apăsat – nu duce la dezvoltare. Nicio țară nu s-a dezvoltat prin reducerea fiscalității și nicio țară dezvoltată nu are o fiscalitate redusă, ci dimpotrivă, una foarte înaltă. Cu fiscalitate redusă se laudă numai țările primitive și, în modul cel mai sigur, cu o fiscalitate redusă vor rămâne primitive pe scara dezvoltării. Ce face fiscalitatea din România prin prezenta ei configurație? Nu doar că nu combate, dar și contribuie la promovarea actualei împărțiri odioase a PIB-ului între muncă și capital.
Ca să-și facă rost de minime fonduri, suprataxează tocmai componenta minoritară. Adică munca, și o face într-o proporție de peste 3,4 ori mai mare decât în cazul capitalului, adâncind incalificabila menționată împărțire, respectiv tocmai osatura colonialismului din România. Ce face noua inițiativă în impozitarea pe venitul global al gospodăriilor? Cu momeala reducerii procentuale a impozitării pe venit caută cu disperare noi contribuabili printre amărășteni, în timp ce marii evazioniști fiscali, binecunoscuți de altfel, sunt nederanjați, în frunte cu capitalul străin care, știe și Grivei, externalizează fără fiscalizare 80-90% din profiturile efectiv realizate în România! Fără alte comentarii!
Philippe Ploncard d’Assac:
„Nu exista democratie deoarece mediile sunt capturate INTEGRAL de o plutocratie bazata pe criterii etnice si profund mafiote .
CETATENII SUNT DEZINFORMATI SISTEMATIC radical si IN PERMANENTA !
VOTUL NU EXISTA – CETATENII DEZINFORMATI NU E CAZUL SA AIBE DREPT LA VOT !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!-
CACI EI VOTEAZA PE BAZA DE INSELATORIE CRIMINALA PERMANENTIZATA ! ”
DECI DEMOCRATIE NU EXISTA IN SISTEMUL DE AZI ZIS DEMOCRAT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
EXISTA DOAR DEMOCRATURA !
Sunt multe adevăruri spuse în analiza d-lui Șerbănescu. Totuși au mai fost și alți analiști care i-au prins cu minciuna pe PSD și autorul moral al „revoluției fiscale psd-iste(primarul pușcăriaș din Slatina) cum ar fi Radu Soviani.
Nu sunt de acord cu părerea d-lui Șerbănescu ca o fiscalitate redusă te condamnă la sărăcie. Fiscalitatea trebuie sa fie corelata cu aparatul administrativ (salariații statului la nivel central și local-bugetarii) și cu investițiile majore în economie. Ori administrația statului s-a dublat comparativ cu 1988 în condițiile în care populația s-a redus, numărul populației active a scăzut iar numărul romanilor plecați a atins cifra unui exod periculos. Statul deformat și supradimensionat este dependent de o fiscalitate ridicata și ineficienta iar reforma PSD este nerealista și periculoasă. România nu este interesata sa impoziteze capitalul (care în majoritatea cazului este speculativ) și încearcă sa impoziteze munca.
În termeni reali PIB ul României din 1988 a fost atins abia în 2005 iar nivelul de impozitare de azi este de cel puțin 50 ori mai mare decât in 1988,deci aceasta creștere ar fi trebuit sa se vadă într-o calitate a serviciilor publice. În schimb aceasta creștere a fost bine prezentata de Cristian P. în pensii exagerate raportate la munca și contribuțiile prestate. PIB nostru este bazat exclusiv pe consum, importuri, credite către populație și împrumutarea statului. PSD-ul au fost cei care au hotărât sa supraimpoziteze munca și sa neimpoziteze capitalul și sa mențină cele mai mici redevențe din lume la resurse date la niște companii care azi ii și da în judecată (OMV).
Este evident ca programul economic al PSD este un mare fas atâta timp cât a fost făcut de Valcov din închisoare și are ca scop salvarea averiilor nesimțite ale baronilor PSD cu Dragnea în frunte.