Ierarhii ortodocși români care au apărat pe evrei în anii 1941-1944
Istoricul George Enache prezintă o incursiune în perioada 1941-1944 pentru a nota modul în care Biserica Ortodoxă Română a luat apărarea evreilor în Holocaust.
Într-un articol propus cititorilor Basilica.ro în contextul împlinirii a 80 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz, profesorul Facultății de Istorie, Filosofie și Teologie din Galați evocă activitatea a cinci ierarhi români în sprijinul evreilor persecutați: Patriarhul Nicodim Munteanu, Mitropolitul Tit Simedrea, Mitropolitul Nicolae Bălan, Episcopii Andrei Magieru și Nicolae Colan.
Patriarhul Nicodim Munteanu
În luna august 1941, Manfred von Killinger a insistat pe lângă guvernul de la București ca evreii români să poarte „steaua galbenă”. Mai multe personalități au făcut demersuri pe lângă Ion și Mihai Antonescu pentru anularea acestei măsuri discriminatorii. Cei mai vehemenți au fost dr. Nicolae Lupu și patriarhul Nicodim. Înaltul ierarh l-a amenințat în mai multe rânduri pe Mihai Antonescu cu retragerea din fruntea Bisericii Ortodoxe Române, în semn de protest împotriva măsurilor antievreiești.
Șef rabinul Alexandru Șafran mărturisește că, la 6 septembrie 1941, a adresat un memoriu patriarhului Nicodim, în care sublinia: „purtarea unui semn distinctiv va avea desigur cele mai grave repercusiuni asupra ordinii publice, a economiei și finanțelor țării. Cum însă semnul ales este steaua lui David, cum această stea este la fel de sacră și religiei creștine și religiei mozaice…apare neîndoielnic că acest ordin violează religia, expunând batjocurii una din cele mai sfinte embleme religioase.”
În urma acestui memoriu, patriarhul Nicodim a avut o întrevedere cu șeful rabin, căruia i-a promis că va interveni pe lângă autorități. Pe 10 septembrie 1941 Ion Antonescu semna o ordonanță prin care se hotăra că evreii nu vor purta niciun semn distinctiv.
Tot în vara anului 1941, Ion Antonescu a decis ghetoizarea și apoi deportarea în Transnistria a populației evreiești din Bucovina de Nord și Basarabia. Liderii comunității evreiești din România, dr. W. Filderman și Șef Rabinul dr. Al. Șafran au căutat sprijin pentru a obține anularea deportărilor. Dr. Filderman a cerut ajutorul reginei mamă Elena, care a promis că va interveni pe lângă Antonescu „pentru oprirea sălbăticiei”.
Pe de altă parte, șef rabinul Alexandru Șafran a obținut garanții de protecție din partea patriarhului Nicodim. Patriarhul și regina mamă au discutat cu Ion Antonescu, care s-a arătat decis să continue acțiunea de deportare. Totuși, regina mamă și patriarhul au obținut o încetinire a acesteia și o amânare pentru cei ce nu fuseseră deportați încă.
Mitropolitul Tit Simedrea
Tot în contextul deportărilor din 1941, având în vedere situația gravă din Cernăuți, Alexandru Șafran apelează la sprijinul mitropolitului Bucovinei, Tit Simedrea, care – profund impresionat de un convoi de deportați evrei în gara Cernăuți – a promis că va interveni pe lângă Mihai Antonescu.
Rezultatul a fost ordinul lui M. Antonescu din 14 octombrie 1941 de suspendare a deportărilor din ghetourile Cernăuți și Chișinău și exceptarea unui lot de până la 20.000 evrei cernăuțeni – muncitori, intelectuali și comercianți: „M-a primit și a mărturisit, povestește Șafran, spre marea mea surpriză, că ceea ce a văzut îl tulbură încă. I-am cerut imperativ să-și comunice impresiile mareșalului și să-i ceară să oprească deportările. El a făcut-o și a făcut-o cu folos fiindcă convoaiele ce plecau din Cernăuți au fost oprite” .
Mitropolitul Tit Simedrea a acționat în consens cu primarul municipiului Cernăuți, dr. Traian Popovici, drept între popoare, care a căutat să evite ghetoizarea populației evreiești și să excepteze de la deportare alte câteva mii de evrei, peste limita admisă de 20.000. Acțiunile de „triere” au fost tărăgănate pană la 15 noiembrie 1941 când Antonescu a ordonat ca evreii, care nu au fost încă deportați, să rămână pe loc.
Marcel Slacman (devenit Meir Shai după emigrarea în Israel), avea 11 ani când familia sa a fost trimisă în ghetoul de la Cernăuți, urmând să fie deportată în Transnistria. Tatăl, David Slacman, angajat al tipografiei mitropoliei Bucovinei, a apelat la preotul Gheorghe Rusu, consilier la mitropolie care, cu aprobarea mitropolitului Tit Simedrea, l-a trecut pe lista evreilor care puteau rămâne în oraș, servicii sale fiind considerate indispensabile.
În cele din urmă, întreaga familie a fost extrasă din ghetou și a stat ascunsă într-un subsol al mitropoliei vreme de doi ani, cu aprobarea mitropolitului Tit Simedrea, în condițiile în care, în octombrie 1941 s-a emis ordonanța prin care se pedepsea cu moartea pentru cei care ascundeau evrei.
Mitropolitul Nicolae Bălan
Deși evreii din Vechiul Regat, Banat și sudul Transilvaniei primiseră asigurări că nu vor avea soarta evreilor din Basarabia și nordul Bucovinei, în vara anului 1942, la insistențele naziste, Antonescu decide să înceapă pregătirile pentru deportarea tuturor evreilor români. Scopul final al autorităților naziste era preluarea ulterioară a evreilor români și transferul lor în lagărele de exterminare din Polonia.
Printre personalitățile care s-au implicat cel mai activ pentru scăparea evreilor de la „soluția finală” a fost mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan. Șef rabinul Al. Șafran l-a rugat pe mitropolit să vină la București unde i-a solicitat o audiență. În memoriile sale (Un tăciune smuls flăcărilor) Șafran descrie în detaliu modul în care s-a desfășurat întălnirea, pledoaria sa emoționantă pentru cauza evreiască, telefonul pe care îl dă mitropolitul Bălan pentru a solicita audiență la Ion Antonescu și telefonul pe care îl primește mai tîziu șeful rabin din partea ierarhului ortodox prin care acesta îl anunța că mareșalul a decis stoparea acțiunilor de deportare spre lagărele germane.
Mai târziu, în 1946, Al. Șafran îl va apăra pe Nicolae Bălan în fața celor care au încercat să-l conteste.
Nu trebuie uitat faptul că Nicolae Bălan a apărat ferm, în fața autorităților statului, dreptul Bisericii Ortodoxe de a boteza pe evrei și s-a opus acelor legi care-i scoteau pe evreii convertiți de sub protecția Bisericii Ortodoxe.
Episcopul Andrei Magieru și episcopul Nicolae Colan
În vara anului 1944, în nordul Transilvaniei autoritățile maghiare, în colaborare cu Germania nazistă, a trecut la deportarea populației evreiești în lagăre de exterminare. Printre înalții prelați care, de la amvon, au condamnat deschis legislația rasistă, s-a aflat și episcopul ortodox de Cluj, Nicolae Colan. În același timp, preoți precum protopopii Titus Moga și Florea Mureșan s-au implicat în ajutorarea familiilor de evrei ca să treacă frontiera în România, unde au supraviețuit Holocaustului.
În acțiunile de organizare a fugii evreilor din nordul Ardealului s-a implicat și episcopul de Arad, Andrei Magieru. Cu alt prilej, acesta s-a implicat în apărarea copiilor evreilor botezați, pentru ca aceștia să poată frecventa școlile primare de stat.
În zilele ocupării maghiare a Aradului, în 1944, episcopul Andrei Magieru a ascuns la el acasă pe rabinul șef Nicolae Schönfeld și pe fratele acestuia, în perioada în care autoritățile militare horthiste au dispus aplicarea legilor anti-evreiești și pregătirea evreilor arădeni pentru deportare.
Rabinul-șef a rămas trei zile în casa episcopului ortodox, până la retragerea trupelor maghiare din Arad.
Prof. univ. dr. George Eugen Enache,
Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie,
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați
” Legionarii muriseră prin puşcării, toţi! În ’39, îi omorâseră. De 29 septembrie – Armand Călinescu, ştii povestea. Pe unde i-a prins. Am mai rămas eu, care aveam 21 de ani, şi patru mai în vârstă, care conduceau judeţul.”
-e importanta chestia asta in raport cu,
„În zilele 21-23 ianuarie 1941, la București, a izbucnit o revoltă legionară, condusă de Horia Sima, împotriva „Conducătorului”, generalul Ion Antonescu. În același timp cu rebeliunea,”
-daca „muriseră prin puşcării, toţi! În ’39, îi omorâseră. De 29 septembrie – Armand Călinescu”
nu stim cine a mai facut Rebeliunea…..
„Din culisele cinematografiei“. Ernest Maftei, un Oskar Schindler autohton. A salvat 136 de evrei de la moarte
Deşi alţi foşti camarazi legionari au fost arestaţi şi chiar şi-au găsit sfârşitul în închisori, „Bădia“ a fost achitat în toate procesele care i-au fost intentate, datorită faptului că a reuşit să salveze de sub nasul organizaţiei 136 de evrei
„Am avut 13 procese, la toate achitat! N-am cazier, domnule! De-aia supravieţuiesc. Da’, ştii de ce? Nu!
>>>>>>>> La Bacău erau 80% ovrei. Ovrei! Legionarii muriseră prin puşcării, toţi! În ’39, îi omorâseră. ”
-cu Steaua galbena-n piept i-ar fi speriat pe putzinii români…..80%!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Citind acest text am simtit o voma puternica, o senzatie totala de greata si de respingere!!
Ca sa existe vai de ei moluste inocente si ,,victime,, vezi Doamne ,,aparate,, de evrei, se presupune ca evreii au fost cautati, urmariti si vai Doamne iarta-ma mari persecutati si victime!
Imi vine sa va trag tuturor o injuratura buna de tot!! E ca si comunistii, erau atat de ilegalisti, ca nu ii cauta nimeni !!
Ca sa vi cu asemenea aberatii si elucubratii se presupune ca cineva ii cauta pe evrei, ca astia sa se ascunda!! Iar in Romania nu ii cauta nici dracul !
Erau liberi ca pasarea cerului in Romania evreii, atunci cum iti permiti sa scri vomitatura asta ca ,,evreii au fost aparati,, in Romania de cutare si cutare!!??! Propaganda imputita si descreierata!!
vrei sa vezi victime, mergi in GAZA, sa vezi copii impuscati in cap cu 300 gloante de catre soldati israelieni.
50.000 copii inocenti ucisi in Gaza de acest israel ! asa ca mai lasa-ma cu acest text imputit. Du-l la cosul de gunoi, si nu mai umple internetul cu fecale.
Perfect adevărat!