|
IDEI, EVOLUTII SI INGRIJORĂRI Asiria a durat 247 de ani. Persia, 208. Republica Romană[nu imperiul], 233. Otomanii, Spania și Marea Britanie au durat fiecare aproximativ 250. Continente diferite, zei diferiți, civilizații care nu își citesc niciodată istoria pentru că oricum e făcută să fie uitată. Oswald Spengler a văzut primul această etapă finală in evolutia ei. Un profesor german, scriind într-un apartament din München, a publicat “Declinul Occidentului” în 1918 și a susținut că occidentul intrase deja în iarnă – și că o cultură care devine o civilizație nu este un eșec, ci un anotimp care nu poate fi ignorat cu argumente. “Atemporalitatea gândirii și viziunii în politica mondială este o marcă rară de grandoare. „Declinul Occidentului” de Oswald Spengler, scris cu un secol în urmă, merită această distincție, deoarece se citește ca și cum s-a scris ieri.” – https://ioncoja.ro/declinul-occidentului-descris-de-oswald-spengler Sir John Glubb, un militar britanic din deșerturile Orientului Mijlociu, a numărat ulterior anii și a găsit aceleași șase vârste în fiecare imperiu pe care l-a putut găsi. Joseph Tainter a explicat mecanismul: societățile mor din cauza rezolvării problemelor initiale care si le-au propus, cat si din cauza randamentelor marginale în scădere ale complexității. Peter Turchin a oferit matematica – supraproducția elitei, pompa de bogăție și o predicție din 2010 în revista “Nature”, conform căreia instabilitatea occidentală va atinge vârful în jurul anului 2020. Parcurgem cele patru stupidități pe care le comite fiecare civilizație pe moarte – complexitate scăpată de sub control, fabricarea mai multor prinți decât tronuri, schimbul faptei pentru argument și, în final, rugăciunea pentru un Cezar – și apoi le restrângem pe toate patru până când nu mai sunt despre Roma și încep să fie despre propria viață. Toamna se simte ca vârful evolutiei. Nu este o metaforă. Acesta este mecanismul. Cum se manifestă? Sistemul de plăți CIPS al Chinei transformă finanțele globale, tot mai multe bănci și companii adoptă decontări în yuani și națiunile BRICS dezvoltă rețele de plăți alternative pentru a-și reduce expunerea la sancțiunile și restricțiile financiare ale SUA. De la comerțul China-Rusia și decontările valutare Brazilia-China până la tehnologia digitală a yuanilor și cooperarea financiară BRICS, începe să apară un nou peisaj global al plăților. Dar își pierde dolarul american cu adevărat influența asupra economiei mondiale? Sistemul de plăți CIPS al Chinei și expansiunea sa globală demonstrează cum sunt deja conectate 124 de țări și regiuni la rețeaua de plăți în yuani a Chinei. Arată clar de ce băncile internaționale utilizează din ce în ce mai mult decontările în yuani si cum își reduc China și Rusia dependența de dolarul American. Statutul rezervelor globale ale dolarului și ascensiunea monedelor alternative se intamplă concomitant si strategia financiară a Chinei are o influența economică asupra Americii. Sistemul financiar global multipolar devine o realitate, el se schimbă, dar dolarul va rămâne una din monedele de rezervă internațională dominant deocamdată. Strategia Chinei nu constă în înlocuirea dolarului peste noapte, ci ocolirea dolarului ca unică metodă de plată in tranzactiile internationale. Este vorba despre crearea mai multor opțiuni de plată, extinderea utilizării yuanului și oferirea de alternative țărilor atunci când desfășoară comerț internațional să efectueze plata in moneda natională. Cum de am ajuns aici? Isus nu a vorbit despre “poporul ales” asa cum se aminteste in Pentateuch si Talmuduri si nici despre „Țara Promisă“, Dumnezeu stăpaneste kosmosul si toti credinciosii ajung in impărătia Lui. La implinirea vremii, Iisus Hristos, Dumnezeu înomenit, a adăugat: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevăr vă spun: Cel ce nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea“. (Marcu 10, 14-15). Levitii si mai tarziu multi rabini si predicatori reformati au diseminat prin toate mijloacele cele două dogme dragi evreilor si reformatilor sionisti: “Tara Făgăduintei” si Poporul ales”. Interesant că nimeni nu se opreste să judece pretentiile sionismului in contrast cu sustinerile rabinilor talmudici. Pe de altă parte, o parte din rabinii invătati cat si unele secte mozaice sau organizatii evreiesti, vezi Neturei Karta, contravin sustinerei sioniste si spun că poporul evreu trebuie să trăiască in exil, ca urmare a blestemului divin pentru ca s-au inchinat “Boului de aur”. De fapt traiul in exil este conditia supravietuirii unui popor parazitar care dacă ar fi fost limitat la un singur teritoriu, la o singură tară ar fi fost condamnat la disparitie. Răspandirea globală le asigură evreilor accesul la diverse secrete tehnologice si informatii valoroase care prin mijloacele cele mai rapide de comunicare ajung să fie valorificate imediat de ei. Dar pe de altă parte, de fapt ambele sustineri se completează una pe alta si asigurau succesul evreimii. Culegerea si implementarea rapidă a informatiilor din exil, ajutorul băncilor este asigurat mereu pentru evrei, impreună cu „Țara Promisă“ ce le asigurau un sanctuar statal, imunitate pentru infractiunile lor cat si aparate de extragere a recoltei de la trădători, vezi MOSAD, SHIMBET si Institutia de Extorcare Globală Epstein duceau impreună la trifecta[de trei ori perfectă], cu o piatră doborau 3 păsări. Talmudismul si sionismul nu au fost reactii la Crestinism, atacurile la Crestinism au fost o metodă de răspandire a sustinerilor talmudiste si sioniste prin ură. Reforma protestantă s-a vrut inițial să fie ca o întoarcere la Vechiul Testament, în detrimentul Noului Testament și împotriva învățăturilor Bisericii Catolice. O apropiere de Pentateuch, Biblia redusă la cinci cărti si modificată abuziv prin repetate traduceri si editări tendentioase. Mișcările eretice din Evul Mediu care au deschis calea protestantismului au fost impregnate de spiritul revoluționar evreiesc. Ioan Calvin a accentuat această mișcare. Această întoarcere la Vechiul Testament, prin eclipsarea Noului și-a găsit terenul fertil în America. Părinții pelerini care au sosit din anii 1620 încoace se vedeau deja ca noul popor ales, America ca noua Țară Promisă și intenționau să construiască acolo un Nou Ierusalim. De la începutul secolului al XVII-lea, teologii protestanți englezi promovaseră ideea relocării evreilor în Țara Sfântă pentru a grăbi întoarcerea lui Hristos. Acest milenarism a devenit o forță politică de masă în Statele Unite: Sionismul Creștin. Protestantismul în general, îmbrățișează sociopatia narcisistă tribală evreiască, prezentă în mare parte din Vechiul Testament. Influentele ideologice ale reformatilor Renasterea si Reforma au adus mari transformări culturale, in filozofie si religie. Deismul implică respingerea oricărei religii instituționalizate și afirmația că Dumnezeu desi există, nu se interesează de umanitate. Creștinismul era imoral deoarece i-ar condamna pe cei dragi, pe agnostici si atei la iad. Unitarianismul este o nouă variantă mult mai radicală a arianismului, deoarece neagă divinitatea lui Isus, considerându-l în schimb un mare reformator moral – comparabil cu Socrate. Unitarienii au preluat controlul asupra Universității Harvard în secolul al XIX-lea, iar Newton era, de fapt, un arian secret. El a fost Marele Arhitect al francmasonilor. După etichetele de astăzi, Newton ar fi un creaționist sau un susținător al designului intelligent si ar fi fost pe podium la Davos. Thomas Henry Huxley, cunoscut sub numele de „Buldogul lui Darwin” și bunicul atât al lui Aldous Huxley, scriitorul care a pledat pentru deschiderea minții prin droguri, cât și al lui Julian Huxley, eugenistul malthusian care a fondat OMS la ONU și a fost primul șef al UNESCO, a inventat termenul de agnosticism în timpul unei întâlniri a Societății Metafizice, un grup oarecum secret, deschis doar membrilor invitați. Lord Arthur Russell, nepotul contelui John Russell (bunicul lui Bertrand) si Arthur Balfour, susținător al Declarației Balfour, au fostsi ei de asemenea membri. Lord Bertrand Russell a avut o poziție similară cu bunicul său, așa cum este ilustrat de faimoasa sa analogie cu „ceainicul ceresc”: Bunicul Huxley se distinge de pozitivistul Comte, si de agnosticismul din „Religia Umanității” comtiană. El consideră necesar să se diferențieze deoarece cei doi desi împărtășesc o necredință într-un Dumnezeu abrahamic, o adeziune la scientism și un triumfalism asemănător cu „Sfârșitul Istoriei”, ei religios erau opusi. Putem spune că buldogul lui Darwin, Thomas Henry Huxley, în timpul vieții lui Darwin, a ostracizat deismul din știință, deoarece evoluționismul a fost prezentat ca o infirmare a existenței arhitecturii newtoniene. Aceasta este probabil o moștenire a deismului; la urma urmei, francmasoneria a jucat un rol semnificativ în fondarea națiunilor și este înrădăcinată în deism. Este o ironie istorică, așadar, că Aldous Huxley, unul dintre inventatorii termenului „psihedelic” (greacă pentru „revelația minții”), este nepotul omului care a inventat termenul „agnosticism”. Se pare că un segment al umanității nu poate renunța la căutarea experiențelor și revelațiilor extatice, chiar și după ce abandonează noțiunea de transcendență divină – ceea ce îi determină, în schimb, să caute astfel de experiențe în domeniul material. Lord Bertrand Russell a avut o poziție similară, așa cum este ilustrat de faimoasa sa analogie cu „ceainicul ceresc”. Si aici am ajuns În 2010, 41% dintre americani credeau că Iisus Hristos se va întoarce pe Pământ, cu siguranță sau probabil, până în 2050. Pentru această Americă, statul Israel nu este doar un alt aliat: este dovada că istoria se apropie de sfârșit și că crearea statului Israel modern este împlinirea Scripturii. Conform acestei perspective, ambele state sunt creații corespunzătoare planului divin: două națiuni surori și mesianice născute în epoca modernă – ambele ieșind din Leviatanul britanic. A abandona Israelul în voia sorții sale ar echivala cu negarea mitului fondator al Statelor Unite sau chiar cu suferința destinului tragic al statului evreu, singur împotriva dușmanilor săi. Protestanții au devenit deja transcedentaliști, atât în politică, cât și în religie. Pe măsură ce logica universalistă se desfășura a devenit un fapt axiomatic în rândul protestantilor ideea că identitatea religioasă transcende atât politica, cât și etnia. Prin urmare, interesul tot mai mare din prezent față de naționalismul creștin pune protestantii în fața unei probleme: cum poate o religie creștină universală să integreze identități naționale particulariste, ca să nu mai vorbim de cele rasiale și etnice? Iudaismul poartă în sine o antropologie, valori și un sistem de inegalitate care sunt transmise protestantismului. Predestinarea calvinistă este echivalentul funcțional al alegerii divine a iudaismului: în ambele cazuri, umanitatea este împărțită dihotomic între cei aleși și cei nealesi, iar meritul este irelevant. Calvinismul ulterior a transformat-o într-o alegere familială, care a căpătat ulterior un caracter rasial, în special în lumea vorbitoare de limbă engleză. Se poate observa în colonizarea anglo-saxonă a Americii de Nord, precum și în Palestina, unde Israelul practică epurarea etnică și construiește un zid real de separare. In concluzie Lumina vine de la răsărit geografic si astral, iar salvarea de la o cultură nealterată de false ideologii si religii incropite pe interesul semintiilor care le practică si are o cale universală Atlanta 19/10/2026 |
|---|
CDDistribuie!
Un comentariu
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Ea e cu opusul lui Hristos, cu „anti”, si ii prigoneste pe crestini.