Iași, 27-29 iunie 1941 (I)

O punere la punct

Am primit de la mai mulți corespondenți un set de fotografii, recent descoperite, despre „duminica aceea” de la Iași. Mi s-a cerut părerea cu privire la fotografii, nu cumva sunt trucate?
S-au folosit de-a lungul anilor fotografii trucate în propaganda holocaustizantă. Ca-n orice propagandă serioasă! Dar eu unul nu mă pricep să verific autenticitatea unei fotografii. Ci pot doar să constat că ivirea acestor fotografii oferă un prilej nou, pentru istoricii pârîți ca Adrian Cioflâncă, să scoată pe tarabă minciuni învechite. Păcat că se găsesc în continuare publicații care să le găzduiască… În cazul de față este vorba de „Evenimentul Zilei”. Unde apare următoarea secvență:

„Pogromul lui Antonescu: 13.266 de evrei ucişi

Pogromul de la Iaşi (27 – 29 iunie 1941) a fost unul din cele mai violente pogromuri din istoria evreilor din România, iniţat de generalul Ion Antonescu, secondat de autorităţile publice locale, împotriva cetăţenilor evrei din oraşul Iasi. In conformitate cu datele prezentate de autorităţile române, în cele trei zile au fost ucisi 13.266 de evrei. Mai multe detalii pe www.pogromuldelaiasi.ro.”

Nu se înțelege clar cui aparține afirmația că pogromul de la Iași a fost „inițiat de generalul Ion Antonescu”. Îi aparține năimitului Cioflâncă sau ziaristului care a dat din el acest articol tipic pentru gazetăria mercenară?
În răspuns la aceste murdării, amintesc că în urmă cu exact doi ani, în iulie 2011, pe acest site a fost publicat un text intitulat Aurel Vainer și Anti-semiții de la Yad Vashem, text care răspundea aceleiași acuzații: Ion Antonescu vinovat de pogromul de la Iași!
Răspunsul pe care l-am dat atunci – cu atât mai valabil azi, consta într-un citat, apărut pe site-ul onorabilei instituții care se cheamă Yad Vashem, de la Jerusalem:
„Nu a fost dovedit amestecul lui Antonescu în evenimentele de la Iași din iunie 1941.”
Acest înscris de la Yad Vashem mi-a fost semnalat de un evreu din Israel care com-pătimește cu subsemnatul, în încercarea comună de a pune capăt minciunii instituționalizate.
Pe același site al Yad Vashemului se mai spune despre mareșal următoarele:

„Antonescu a permis, până în vara anului 1942, continuarea legală a activității Organizației Sioniste și a refuzat cererea lui Gustav Richter, unul dintre adjuncții lui Eichman, de trimitere a evreilor din România în lagărul morții de la Belzec ( Polonia ), unde urmau să fie gazați.”

Închei aici această punere la punct și (re)public alături textul din 2011. Iar despre Iași 27-29 iunie 1941, cât de curând un text mai amplu. Deh, George Dandin! Tu l’as voulu!

Ion Coja

Aurel Vainer și Anti-semiții de la
Yad Vashem
Aurel Vainer, pentru cine nu știe, este azi evreul cel mai important din România. Este președinte peste toți evreii și îi reprezintă pe aceștia în Parlamentul României, ca deputat. Este vicepreședintele grupului parlamentar al minoritarilor. În cadrul acestui grup este cel mai fervent susținător al propunerilor aberante, anti-românești, ale UDMR. A avut un rol decisiv în decizia, rușinoasă, luată de acest grup parlamentar de a susține proiectul de lege privind statutul minorităților naționale din România… A fost lobystul UDMR-ului printre colegii de grup parlamentar pentru un proiect de lege absolut iresponsabil, făcut numai pentru a promova iredentismul maghiar, pentru a tensiona relațiile dintre români și maghiari. În această așa zis dispută româno-maghiară, reanimată imediat după 22 decembrie 1989, poziția grupului parlamentar al minoritarilor a fost, de regulă, distinctă de a UDMR. A fost poziția unor cetățeni loiali statului și poporului în vatra căruia înaintașii lor au găsit cândva loc prielnic pentru a-și reface viața în demnitate și prosperitate. Primul reprezentant al evreilor în Parlamentul post-decembrist, scriitorul Dorel Dorian, a fost, în cadrul acestui grup parlamentar, un model de civism, un factor de echilibru și moderație, de loialitate față de poporul român!
Se pare că intrarea lui Aurel Vainer în Parlament a coincis cu intrarea grupului parlamentar al minorităților în jocuri politice dubioase, jocurile trocului politic, negociindu-și votul ca la taraba din Obor, sau precum mielul blând cu cele două oi: partidele aflate la guvernare sau cele din opoziție, participând tot mai asiduu la rușinosul algoritm politic.
Au apărut în presă informații jenante pentru numitul Aurel Vainer, privind onorabilitatea sa. Nu le dau crezare. Chiar dacă ar fi adevărate, nu asta mă deranjează la individ. Ci cu totul altele…
Întâmplarea face să-l cunosc pe un coleg al lui Aurel Vainer din anii primelor clase, ai copilăriei. S-a plâns domnul Aurel în mass media zilelor noastre cât a fost de persecutat și oropsit ca evreu, ca fiu de evreu! Nici vorbă, îl contrazice fostul coleg! „Îmi aduc bine aminte cât de frumos recita Aurică poeziile patriotice ale lui Alecsandri sau Bolintineanu! O făcea mai bine ca mine!… A luat și premiu la școală!… Îl iubeau pofesorii și noi, colegii! Minte!” Mda, asta mă deranjează la individ…
În acest context țin să-i explic dlui Aurel Vainer de ce îl cheamă așa, Aurel, iar nu Paul, ca pe Paul Cornea, sau Benjamin… Din faptul că poartă acest pre-nume, Aurel, eu deduc că tatăl domniei sale a fost un om serios, un evreu loial și respectuos, poate chiar iubitor și devotat față de gazdele majoritare. Mulți au fost evreii din această categorie, care au înțeles să adopte asemenea atitudine față de români. Asta și spre deosebire de alți evrei, pentru care România nu a însemnat decât o haltă în drum spre alte zări. Fiecare cu destinul pe care și-l alege…
Evreii care au dorit să nu mai rătăcească și să se statornicească în spațiul românesc, au adoptat și o etichetă, pe care au onorat-o, aceea de evreu „pământean”! Ba chiar au format și un partid, al evreilor pământeni, cu care au câștigat, prin luptă electorală cinstită, locuri în Parlamentul României, ăla adevăratul, nu făcătura penibilă de după 1990!…
Acești evrei pământeni au adoptat și un mic semn distinctiv față de ceilalți evrei: au pus copiilor lor nume din onomasticonul românesc care nu proveneau din tradiția iudeo-creștină. Ci nume fie din calendarul ortodox de origine grecească sau slavă, fie din inventarul onomastic latinesc. Nume ca Teodor, Nicolae, Constantin, Gheorghe, Bogdan, respectiv Liviu, Virgil, Traian, Laurențiu etc. Un evreu care îi pune fiului său numele Aurel este foarte probabil un evreu pământean… Demn de toată simpatia noastră.
Din păcate, sub presiunea sionistă, mai apoi a comuniștilor, comunitatea evreilor pământeni nu a supraviețuit… Dar a supraviețuit domnul Aurel Vainer. Spre a-i face de rușine pe acei evrei! Și pe bietul Vainer bătrânul! Sunt gata să pun pariu pe un butoi cu vin că de la tătâne-su nu a auzit vorbindu-se despre mareșalul Ion Antonescu în termeni care să-i permită lui, deputatului Aurel Vainer, să declare deunăzi, țanțoș și irevocabil, răspicat, cu toată greutatea celui care simte că are spatele asigurat de toată evreimea din Univers, cum că, și citez, „Antonescu este singurul responsabil pentru pogromul antievreiesc de la 29-30 iunie 1941, atunci când la Iași 13.000 de evrei au fost ucişi ”.
…Ce să zic eu care știu că pe acest subiect s-au ținut două procese, unul la Haifa, altul la Cernăuți, care au identificat în persoană ofițerii și soldații germani care au instigat și au procedat la uciderea evreilor din Iași?! Hai, să-i fi găsit lui Antonescu, să zicem, și partea lui de vină, mai treacă-meargă! Dar să-l faci pe Ion Antonescu „singurul responsabil” este un semn de insuficiență mentală și intelectuală, adică nici mintea nu te ajută, dar nici nu încerci să te informezi înainte de a vorbi în auzul tuturor!
Ești ditamai evreul, domnule Vainer! Ești primul! Nu primul inter pares, ci primul primul, fără egali! Ești cel mai important! Orice găinării ai face și orice prostii ai spune, nu pățești nimic! Căci pe lângă imunitatea de parlamentar mai ai și impunitatea de lider al evreilor! Ești deasupra legii! Ești deasupra noastră, muritori de rând! Ești deasupra nu numai a evreilor din România, ci și deasupra românilor majoritari! …Am încercat să te dau în judecată pentru o potlogărie nerușinată, dar nu am reușit decât să pierd ca un naiv vremea, ca un fraier, pe la Procuratură… Ești intangibil, barosane!
Dar află, stimabile, că pe lumea asta, pe lângă români fraieri ca mine, mai există și evrei capabili să se mire că pe lumea asta mai există și evrei ca dumneata!… Un astfel de evreu nu a suportat ca prostia spusă cu răutate nătângă despre Ion Antonescu să rămână ne-taxată ca atare, ca prostie! Și din îndepărtatul și nu prea îndepărtatul Israel, acolo unde jurisdicția dumitale este nulă nulissimă, mi-a vândut un pont. Cică la Jerusalaim există o instituție, o clădire, numită Yad Vashem, care ține scorul la zi în meciul Israelului cu …restul lumii! La această înaltă instanță despre Aurel Vainer, firește, nu scrie și nu se spune nimic. Dar scrie multe despre ce a fost la Iași în iunie 1941. Printre altele, și următoarea propoziție, cu care te face de rîsul curcilor, Vainere: „Nu a fost dovedit amestecul lui Antonescu în evenimentele de la Iași din iunie 1941.”
Să mai zic o dată? „Nu a fost dovedit amestecul lui Antonescu în evenimentele de la Iași din iunie 1941…”
Eu, că am spus cam tot asta cu câțiva ani în urmă, la ordinul Vainerului subalternii săi m-au reclamat Procuraturii, că-s anti-semit practicant și ultra-ortodox… Acum aștept să dea în judecată și Yad Vashemul, pentru același anti-semitism! Căci în România cine afirmă că Ion Antonescu nu este vinovat de evreii care au murit la Iași este imediat taxat drept adversar personal al dlui Vainer! Adică anti-semit sadea!…
Același prestigios Yad Vashem, după ce amintește și de Transnistria, spune textual :„Antonescu a permis, până în vara anului 1942, continuarea legală a activității Organizației Sioniste și a refuzat cererea lui Gustav Richter, unul dintre adjuncții lui Eichman, de trimitere a evreilor din România în lagărul morții de la Belzec ( Polonia ), unde urmau să fie gazați.”
…Măi, Vainere, am făcut rost de adresa Yad Vashemului. Dacă te mai primesc evreii în Israel, fă-ți vreme și treci pe la Yad Vashem, măcar o dată. Ia-ți și un translator bun și un carnet de note din hagialîc. Și află ce e de aflat, anume, în rezumat, că mare dreptate a avut tatăl dumitale atunci când ți-a vorbit de Antonescu așa cum și-a vorbit! De unde o fi știut, că doar nu a fost niciodată la Yad Vashem?…
Lăudat fie-i numele bătrânului Vainer, tatăl, nume pe care fiu-su l-a cam făcut de băcănie!… Păcat!

Ion Coja