Stimată doamnă Maia Morgenstern,

Regret că ați fost ținta unui atac mediatic atât de nedemn și vă asigur de susținerea mea și a majorității românilor, care nu se recunosc în acest stil și mod de a tranșa o dispută cât de cât reală, îndreptățită. Căci, privind lucrurile în toată complexitatea lor, trebuie să recunoaștem că avem de-a face, în ultimă analiză, cu ecoul distorsionat și aberant al unei dispute latente, care mocnește în societatea românească: disputa între (1) cei care cred în teza holocaustului din România, a genocidului care, se zice, ar fi produs sute de mii de victime printre evreii din România, și (2) cei care nu cred în teza holocaustului din România, din Transnistria.

Să fim drepți și realiști și să recunoaștem că există această dispută. Eu însumi, oarecum împotriva voinței mele, dar sub presiunea evenimentelor, am participat activ la această dispută scriind zeci de texte pe site-ul meu – vezi www.ioncoja.ro – pe lângă câteva cărți în care am abordat acest subiect. Așa cum există un contencios româno-maghiar sau româno-rus, există și un contencios româno-evreiesc, nu e nimic mai firesc ca de-a lungul anilor de conviețuire între români și evrei să se fi adunat și un asemenea contencios, adică un număr oarecare de subiecte și evenimente pe care românii și evreii le evocă în termeni diferiți. Între acest subiecte, piesa de rezistență este acuzația de genocid anti-semit proferată la adresa românilor, a guvernării Ion Antonescu, în termeni mai exacți.

Din cele de mai sus s-ar putea înțelege că evreii susțin una, iar românii cu totul alta! Lucrurile nu stau chiar așa! Din fericire! În realitate teza holocaustului este susținută numai de unii evrei, iar alți evrei o contestă! La fel, unii români acceptă acuzația de genocid, alții nu! Printre aceștia din urmă se află și subsemnatul! Iar subsemnatul pretinde că este bine informat asupra chestiunii și profit de ocazie să mă adresez direct domniei voastre, o persoană de a cărei bună credință nu mă îndoiesc și contez pe ea. Vă rog să judecați singură fapte ușor de verificat.

Nu știu în ce categorie de evrei vă poziționați, dar iau în calcul varianta cea mai nefericită, anume că sunteți de acord cu acuzația de genocid la adresa românilor, firește a unor români, cei care la ordinul mareșalului Ion Antonescu ar fi ucis sute de mii de evrei.

Mă grăbesc să vă dau prima informație: nu a existat niciun ordin sau directivă care să impună o politică criminală de genocid, având ca scop exterminarea evreilor din România, a evreilor strămutați temporar în Transnistria. A doua informație deosebit de importantă: nu există nici o dovadă privind existența fizică a victimelor, adică nu s-a probat existența unor cadavre care ar fi rezultat în urma crimelor regimului antonescian. De la cei peste 200.000 de evrei uciși/morți în Transnistria nu ne-a rămas nicio groapă comună, așa cum au fost descoperite gropi comune ale românilor uciși în Basarabia de bande de comuniști, majoritatea evrei basarabeni comuniști!

Statistic vorbind, dacă luăm cazul evreilor din București deportați în Transnistria, aflăm că dintr-un total de circa 300 de evrei deportați pentru activități comuniste anti-românești, s-au întors 290 de evrei teferi, doi-trei au murit, iar câțiva au evadat la ruși! Adică mortalitatea în trei ani de zile a fost de 1%, din cauză de boală sau de bătrânețe, nicicum executați de jandarmii români. Statistica aceasta o puteți găsi la Sonia Palty, în cartea de amintiri din Transnistria intitulată Evrei, vă ordon treceți Nistrul!

Dar cel mai important martor ocular al „genocidului” din Transnistria a fost chiar cel mai important evreu din România: Wilhelm Filderman, liderul necontestat al evreilor din acei ani. Acesta, după ce l-a bombardat pe amicul său Ion Antonescu cu scrisori și note de protest, prin care reclama condițiile sub-umane în care trăiau și mureau pe capete evreii deportați în Transnistria, a fost deportat și el în Transnistria, să vadă la fața locului cum trăiesc co-religionarii săi. I s-a pus la dispoziție un automobil cu șofer să poată vizita toate localitățile unde erau cazați deportații evrei. A stat patru luni în Transnistria și s-a documentat, după care până la sfârșitul vieții, în 1959, nu a mai spus nimic despre suferințele evreilor deportați în Transnistria. Ba de pe urma sa au rămas texte explicite din care rezultă clar că regimul antonescian i-a protejat pe evrei! Vă citez în acest sens textul elocvent care circulă pe internet, intitulat Testamentul lui Filderman, din care vă dau un singur citat:

„În perioada dominației hitleriste în Europa, am fost în legătură susținută cu Mareșalul Antonescu. Acesta a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuși la persecuția germanilor naziști.

Am fost martor al unor mișcătoare scene de solidaritate între români și evrei în momente de grea încercare din timpul imperiului nazist în Europa.

Mareșalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor. Aș aminti doar următoarele două exemple: – Grație intervenției energice a Mareșalului a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina. El a dat pașapoarte în alb pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viață era în pericol.

– Grație politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub regim de administrare tranzitorie cărora, lăsând impresia că sunt date altora, le era asigurată conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.”

Asemenea opinii găsim și la alți evrei, alde Alexandru Șafran, Moshe Carmilly Weinberger, Nicolae Steihardt, ca să-i amintesc pe cei mai cunoscuți. Această listă a fost completată de curând de evreul Harry Nadler, din Israel, plecat din România la 20 de ani, ai cărui bunici au trăit deportarea în Transnistria și de la care păstrează amintirea concluziei acestora: în Transnistria nu a fost holocaust. Precizez că domnul Nadler a fost magistrat militar și a avut importante însărcinări din partea guvernului israelit! Și-a afirmat această poziție într-o scrisoare publică pe site-ul meu.

Vă prezint mai departe câteva mostre privind calitatea intelectuală celor care susțin producerea unui holocaust în România. Mai întâi un citat din Cartea Neagră scrisă de evreul Matatias Carp în 1946: „«Fascismul românesc a avut metodele sale originale de exterminare a evreilor.(…) Evreii erau bătuţi până la istovire şi expiere, sufocaţi în vagoane cu răsuflătorile astupate, vânduţi din mijlocul convoaielor pentru a fi omorîţi şi a li se comercializa îmbrăcămintea, pentru a fi tăiaţi bucăţi pentru ca cu sângele lor să se ungă osiile căruţelor ş.a.m.d.» ”

Din aceeași sursă aflăm că în Transnistria evreii internaţi la Moghilev, «neavând posibilitatea aprovizionării cu alimente, se hrăneau cu excremente omeneşti, iar mai târziu cu cadavre omeneşti.» Da, aţi citit bine: evrei care « se hrăneau cu excremente omenești şi cadavre omeneşti…»

Declaraţia este semnată de un «dl M.Katz, fost preşedinte al Comitetului Evreiesc din Moghilău».

În zilele noastre, Liviu Biriș, lider al comunității evreiești din România, a scos o cărțulie intitulată Holocaustul sub Antonescu. Vă citez și din acest text dedicat crimelor românești împotriva evreilor:

„Au început să depisteze copiii nou născuți. Ne puneau în cerc (în toți anii deportării mele a început să-mi fie cunoscută semnificația punerii noastre în cerc), iar ei în mijloc jucau fotbal cu micuța victimă. Porțiuni din ce a fost obiectul lor de distracție erau împrăștiate pe ei, pe noi, nu-i deranjau stropii de sânge de pe față, de pe mâinile, de pe uniforma lor.”(p.19-20)

Stimată doamnă Maia Morgenstern, ați intrat într-un joc din care nu vă puteți retrage decât într-un singur fel: să vă pronunțați cu seriozitate și responsabilitate asupra contenciosului româno-evreiesc. Ați făcut-o deja, în pripă și fără să calculați bine urmările, acuzându-i pe români de anti-semitism. Aveți datoria să vă puneți la punct cu bibliografia acestui subiect pe care l-ați lansat – antisemitismul la români, și să puneți un verdict final și definitiv în ceea ce vă privește. Repet: după ce vă veți documenta serios.

Eu vă stau la dispoziție cu texte de pe site-ul meu, www.ioncoja.ro din care vă voi trimite periodic câte unul pentru documntare. Aștept cu interes întrebările și obiecțiile dumneavoastră. Până acum nu am avut parte de nicio lectură critică din partea unui holocaustolog, evreu sau român. Nu mă îndoiesc că cunoașteți asemenea specialiști. Cereți-le părerea asupra textelor pe care le veți primi de la mine, iar eu voi fi bucuros să răspund obiecțiilor formulate de un asemenea specialist.

Cu urări de bine și cu regretul de a ne cunoaște în asemenea împrejurări,

al dumneavoastră

ION COJA, profesor, scriitor, fost senator

PS V-aș ruga să confirmați primirea acestul mesaj expediat pe adresa TES