.

 

 

 

 

 

(C) Înființarea statului Israel – opera lui Hitler?

 

Sionismul a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, atunci când un număr tot mai mare de evrei au început să se asimileze, de nimeni forțați, ci de bună voie. Fenomenul devenise atât de manifest încât au apărut chiar și partide politice ale evreilor care se arătau dispuși să renunțe la viața în ghettou, la ascultarea față de cahal și de rabin, la viața de „evreu rătăcitor” în căutarea unei patrii mai pricopsite. Evreii, tot mai mulți, descopereau farmecul statorniciei, al „împământenirii”. În România, acești evrei chiar și-au luat numele acesta, de evrei pământeni… Cu acest nume, partidul lor a avut destule voturi de a intrat și în Parlament. Evident, erau voturi ale evreilor care se adăpau la aceeași speranță:  statornicirea și, dacă este cazul, asimilarea cu populația autohtonă prin căsătorii mixte.

Pentru liderii sioniști ai evreimii situația era, în mod firesc, inacceptabilă. Părea că avântul asimilaționist va duce la dispariția evreimii de pe acest pământ care le fusese cândva promis în întregime!

Firește, preocuparea pentru a stăvili acest „trend” a devenit una de căpetenie pentru liderii și strategii sioniști ai evreimii.

Prin tradiție și dintotdeauna liderii evreimii au fost preocupați să sape în mentalul evreiesc comunitar o prăpastie cât mai mare între evrei și „ceilalți”, o barieră greu de trecut, care să acrediteze ideea, sentimentul, convingerea că asimilarea, amestecul cu ceilalți este numai în teorie posibilă și frumoasă, atrăgătoare, generoasă etc., iar în realitate este ceva imposibil. Pe această direcție Holocaustul a avut un efect devastator pentru sensibilitatea evreilor. Persecuțiile anti-evreiești declanșate de Hitler în Germania și apoi impuse în toată Europa au avut de dovedit că asimilarea evreilor este imposibilă din cauza celorlalți, a creștinilor, care nu sunt capabili să le ierte evreilor faptul că sunt ceea ce sunt. Orice ar face evreii, dar dragoste cu sila nu merge! Între evrei și ceilalți oricând se poate ajunge la un nou genocid!…

Cam asta a fost lecția Holocaustului! Concluzia la care trebuia să ajungă fiecare evreu!…

 

Facem această constatare: din punctul de vedere al sionismului, persecuțiile naziste împotriva evreilor, împinse până la omoruri în masă, au avut un efect „benefic” în conștiința publică evreiască: amplificarea sentimentului de nesiguranță, al alterității, al neadaptării printre goimi! Orice activist sionist era astfel înarmat cu toate argumentele necesare pentru a-i convinge pe alți evrei să plece în Israel cât mai repede.

Nu a fost singurul efect al Holocaustului. Înființarea statului Israel a depins în mod decisiv – cel puțin de ochii lumii, de invocarea suferințelor îndurate de evrei în WW2. La nivelul celor mai importante conclavuri internaționale invocarea Holocaustului a devenit argumentul principal și greu de nesocotit în discuțiile pe marginea cererii de înființare a statului Israel.

În această privință, părerile sunt unanime: statul Israel s-a născut pentru a da satisfacție și protecție unei populații, unei națiuni, care sute de ani a fost lipsită de un cămin propriu, ceea ce a făcut posibil cumplitul Holocaust. Nu putem admite re-editarea acestui genocid, care poate fi evitată numai prin înființarea unui stat evreiesc…

Popularea cu evrei a Palestinei a început încă din secolul al XIX-lea, și a înaintat tare anevoios. Era descurajant pentru strategii înființării statului Israel să constate că puțini evrei erau dispuși să-și abandoneze rosturile din țara unde se născuseră pentru a-și relua viața de la zero într-un ținut cu totul ne-ospitalier, sărăcăcios, de unde strămoșii lor plecaseră în mare măsură și din această cauză: potențialul economic slab al regiunii, condamnată parcă pe veci la sărăcie.

Holocaustul, spaima că acesta se va putea repeta, nu a fost însă suficientă pentru a disloca din rosturile lor un număr destul de mare de evrei. Rosturile pe care și le încropiseră evreii în țara unde se născuseră chiar și părinții lor nu puteau fi abandonate așa de ușor! Iar numărul  evreilor care eliberați din lagărele de concentrare cereau să plece în Palestina din nou nu era suficient de mare! Era chiar descurajant de mic!

 

Sunt unul dintre cei ce cred că, pentru a determina plecarea spre Palestina a unui mare număr de evrei, s-a implementat comunismul în țările știute: mai întâi Rusia, apoi țările din Estul Europei, țări în care trăia un mare număr de evrei! Instaurarea comunismului a displăcut la cei mai mulți evrei, căci însemna desființarea comerțului particular, a întreprinderilor private, etatizarea vieții economice în proporție de aproape sută la sută! Evreul, ca și concetățeanul său autohtoa, român, rus sau polonez, era obligat să devină salariat la stat, postură care era complet străină spiritului mercantil, negustoresc, întreprinzător, al evreului!

 

Concomitent cu implementarea comunismului, în țările respective s-a instituit interdicția de a părăsi țara, chiar și pentru o călătorie turistică banală. Țările comuniste s-au transformat astfel în niște imense penitenciare. Comunismul a generat în toate țările o psihoză a părăsirii sistemului. O intensă propagandă occidentală a pus în contrast iadul bolșevic cu paradisul capitalist. Numai că, în principiu, numai evreilor care plecau în Israel li se pemitea să „evadeze”, să întoarcă spatele sistemului comunist creat tot de …evrei.  Interdicția de a părăsi țara admitea, practic, o singură excepție: evreii! Numai evreii puteau cere „repatrierea” în Israel, de curând înființat.(La 1 ianuarie 1948, dacă nu mă înșel!…) Abia așa au început evreii să plece în număr mare spre Israel!

 

Astfel că Holocaustul și „experimentul” comunist din țările europene au conlucrat cu mare succes și într-un mod ingenios la înființarea și popularea statului Israel. Ba mai mult, această „operă”, veritabilă capodoperă în materie de manipulare și diversiune la scară planetară, și-a păstrat până azi caracterul secret, ocult, fiind cu totul necunoscută publicului larg ca înșelătorie! În conștiința publicului larg, inclusiv în Israel, circulă mai departe, vioaie și activă, interpretarea oficială a evenimentelor, apărată chiar prin lege. Legi care pedepsesc punerea în discuție a acestei interpretări!

În plus, enormele despăgubiri la care a fost obligată Germania au asigurat și succesul economic al noului stat, aflat între primele din lume ca putere militară! Evreii, care s-au lăsat măcelăriți 6 milioane fără să miște nimeni în front, fără să schițeze nici cel mai mic gest de revoltă sau opoziție față de imensul carnagiu, sunt astăzi militari de temut pentru oricine!…

 

Mai facem o remarcă, dezvăluind un aspect ascuns cu cea mai mare grijă de varianta oficială a Holocaustului: popularea Israelului, inclusiv producerea Holocaustului, au oferit prilejul pentru aceiași strategi sioniști ai evreimii, să procedeze la o veritabilă eugenie rasială, la eliminarea unui număr mare de evrei tarați genetic, decăzuți, degenerați, fără viitor pentru viitorul rasei evreiești!… Au fost sacrificați pe altarul „arderii de tot” îndeosebi evreii „selecționați” de liderii evreimii pentru incapacitatea lor de a contribui la prosperitatea noului stat… Noul stat nu era deschis evreilor săraci, bolnavi, neputicioși, care aveau nevoie de asistență socială! Cel puțin pentru o bună bucată de timp, acești evrei au fost expuși unui regim discriminator criminal. Discriminarea au făcut-o liderii evreimii, nu anti-semiții naziști! Nu autoritățile germane făceau listele cu evreii sortiți deportării, ci rabinii și alți lideri locali ai comunității! Și o făceau după criterii și instrucțiuni primite de mai sus!

 

Detaliile legate de Holocaust, inclusiv argumentele celor care neagă Holocaustul sau diminuează drastic dimensiunile Holocaustului, nu ne interesează hic et nunc. Ne limităm să consemnăm, ca pe un paradox, la ce le-a folosit evreilor Holocaustul: fără Holocaust statul Israel se pare că nu s-ar fi putut înființa! Este o opinie extrem de răspândită și nici oficialii statului Israel nu o contestă. Noi o preluăm tale quale și atât.

De ce nu am merge un pas mai departe ca să-i recunoaștem un merit special lui Hitler, ca inițiator și organizator al Holocaustului, un rol decisiv în inființarea Israelului!. Nu este ideea mea. Mulți sunt convinși de acest rol la lui Hitler. Un rol asumat, jucat în cunoștință de consecințele pe care le va avea realitatea Holocaustului după înceierea războiului. După încheierea păcii…

 

După opinia unor evrei informați, declarația Ballfour, atât de importantă pentru obținerea locației pentru viitorul stat Israel – Palestina, a pricinuit prelungirea Primului Război Mondial cu consecințele cunoscute: milioane de morți care s-au adăugat în partea a doua a războiului. Drept răsplată pentru obținerea acordului britanic la înființarea în Palestina a Israelului, liderii evreimii au provocat intrarea în război a Statelor Unite, ceea ce a schimbat cursul războiului, producând un spor de câteva milioane la inventarul victimelor…

În fine, al Doilea Război Mondial, în mintea celor care l-au provocat și întreținut, a avut o strânsă legătură cu crearea statului Israel.

Cu alte cuvinte a curs mult sânge pentru înființarea statului Israel. Milioane de vieți au fost sacrificate pe acest altar, iar imensa lor majoritate nu au fost vieți de evrei!

 

Și azi, care este situația?

Las deoparte declarația lui Henry Kissinger, deseori pomenită, despre iminenta dispariție a Israelului. Nu sunt convins că este autentică această declarație, la fel de autentică precum declarația prietenilor mei din Israel, unanimi în a mi se destăinui că „ei nu văd un viitor în Israel pentru nepoțiilor!”

Și, precum se știe, grija pentru nepoți este mai mare decât grija pentru copii!…

 

Așadar, se conturează, mai mult sau mai puțin probabilă persepectiva dispariției statului Israel, nu neapărat sub presiunea arabă, din exterior, cât sub presiunea din interior, sub presiunea nivelului de evreitate din Israel, un nivel tot mai scăzut!

A apărut și un cuvînt în limba ivrit, un antonim pentru ALYA, (îmi scapă acum!) un cuvînt care desemnează plecarea din Israel în număr mare a evreilor!… Semn rău!

Scenariul care se prefigurează, al părăsirii Israelului, ar consemna eșecul sionismului în realizarea sa cea mai de seamă! Un rateu dureros și costisitor cum n-a mai fost altul în istorie!

Deja lumea începe să se întrebe dacă nu cumva tributul de sânge plătit pentru visul sionist numit Israel nu este mult prea mare, nebunesc de mare! Demențial!

Cuvîntul demențial este folosit dintotdeauna cu privire la multe din planurile sioniste! Însuși părintele sionismului, cel declarat la primărie, a sfârșit cu mințile pierdute, rătăcite… Le-o fi avut întregi când a conceput și declanșat sionismul?!

Această etichetă – demențial, se va lipi definitiv de sionism dacă statul Israel va capota… Căci va fi să consemnăm moartea fără acest minim sens a milioane de oameni, majoritatea ne-evrei! Un proiect deopotrivă criminal și demențial!

 

Firește, evreul de rând n-a avut habar de nebunia din capul celor care l-au obligat, l-au determinat sau l-au păcălit să facă Alya!

Moment de revelație: în urmă cu doi ani, la întâlnirea anuală a promoției noastre de absolvenți ai Liceului Mircea cel Bătrân, a venit de peste mări și țări colegul nostru P. W., nelipsit de la aceste agape. Mai spre sfârșitul întâlnirii, când ne bucuram că din nou a fost o reușită revederea colegilor, Peter mai ciocnește un pahar și-mi spune ca un oftat: „Măi, Ioane, eu nu plecam din România dacă nu veneau nenorociții ăia de comuniști la putere!”… Peter al meu nu prea le are cu politica. Nu cred că are habar de relația strânsă ce există între evrei – unii evrei, și venirea la putere a comuniștilor… Nu era cazul să-l lămuresc eu, să-i stric seara!…

 

E de notorietate că în istorie demența, inclusiv cea criminală, trece deseori drept patriotism! Crimele prin care s-a înființat și edificat statul Israel sunt nenumărate și, mai ales, neștiute de majoritatea oamenilor. Inclusiv a evreilor! Probabil că se vor afla toate atunci când statul Israel ar dispărea.

Dar cine își va asuma atunci răspunderea pentru crimele și suferințele pe seama cărora s-a edificat acest ciudat stat? Un stat pentru a cărui naștere s-a murit în două războaie mondiale, s-au produs crime nenumărate, au suferit în primul rând înșiși beneficiarii înființării Israelului, s-au scornit o sumedenie de minciuni și diversiuni, s-au extorcat sume uriașe, propriu zis furate…

 

Personal, eu, autorul acestor rânduri, sunt convins că statul Israel nu vă dispărea, și, ca român, doresc din toată inima ca acest eveniment să nu se producă. Dar oricun va sfârși statul Israel, nimic nu va putea scădea din sacrificiile imense prin care s-a născut Israelul. Pentru o miză care nicicum nu merita asemenea efort! Și, mai ales, prin sacrificiile a milioane de ne-evrei care nici măcar azi nu știu în folosul cui au sferit: au murit, au sărăcit, au umplut închisorile și lagărele comuniste…

 

Semnele care apar privitoare la eșecul acestui stat sporesc tragedia. Nici măcar nu va supraviețui statul Israel?! După ce s-a clădit pe atâta suferință omenească?!

 

*

 

Oricum, există o relație de cauzalitate între programul discriminator și de persecuții față de evrei, instituit de naziștii lui Hitler, de însuși Hitler, și înființarea statului Israel. Putem spune oare că înființarea statului Israel a fost și scopul urmărit de naziști, de Hitler mai ales, prin programul de persecuții?

Au spus-o alții, noi nu facem decât să consemnăm această ipoteză, pe care o considerăm departe de a fi confirmată! Cel puțin până acum!…

 

Ion Coja

 

29 agust 2015