Kacealmaua numită Hitler – probabil diversiunea cea mai criminală din istoria lumii (I)

 

(A) Sinuciderea trucată

 

 

 

Nu sunt un cercetător al arhivelor, al documentelor, dar sunt atent și sensibil la semnele pe care istoria ni le face, în încercarea adevărului de a ieși la lumina zilei. Cine n-a auzit despre Hitler câteva măcar dintre legendele și zvonurile bizare care circulă pe seama individului, mai ales după apariția Internetului?!…

Deci mă găsesc în această poziție, de persoană aflată în bătaia informațiilor, în bătaia vântului informațional – dacă mi se permite această metaforă, ușor ratată… A vârtejului informațional, amețitor, descurajant prin mulțimea datelor imposibil de stăpânit în totalitatea lor.

Trei sunt însă informațiile despre Hitler care de-a lungul anilor m-au pus pe gânduri, adică nu le-am putut lăsa să treacă prin capul meu, iar eu să nu reacționez și să nu le pun deoparte, undeva mai la vedere prin hăul cerebral personal!… Le ofer acum unui examen critic al cititorilor.

 

BUNKERUL LUI HITLER

 

Prima informație, cea mai veche, este informația despre bunkerul în care Hitler și-a găsit sfârșitul. Aflat la zeci de metri sub pământ, în inima Berlinului. După război, imediat după ce au fost găsite în bunker cadavrele carbonizate ale celebrului cuplu, deasupra bunkerului, acoperind și blocând intrarea, s-a turnat o placă groasă de beton, iar deasupra plăcii s-a construit un bloc!… Astfel că de 70 de ani nimeni n-a mai pătruns în incinta acelui spațiu atât de important pentru istorie!

O motivație serioasă pentru această interdicție stranie și absurdă nu există. Este fără pereche în istorie ceea ce s-a întâmplat cu acest bunker! E clar că ni se ascunde ceva important, ceva care, foarte probabil, contrazice versiunea oficială privind moartea căpcăunului și nu numai. Nu numai moartea sa, cum a murit și dacă chiar a murit! Ci e foarte probabil că ni se ascund și alte lucruri. Dar ce anume ni se ascunde nu m-a dus mintea să imaginez, să pricep. Până am primit al doilea semn:

 

TUNELELE LUI HITLER

 

Pe History Chanel, în urmă cu câțiva ani, am prins ultimele minute ale unei emisiuni dedicate unui subiect necunoscut: tunelele făcute de Hitler pe sub Berlin: o rețea întreagă însumând peste 500 (cinci sute) de kilometri. Câteva imagini ne puneau în față adevărate autostrăzi subterane. Autorii emisiunii nu știu dacă au făcut vreo legătură între aceste tunele și bunkerul lui Hitler! Eu am făcut-o, legătura fiind impusă de o logică elementară. Și mi-am zis că o asemenea rețea nu se putea să nu aibă o legătură cu bunkerul. Mai întâi o legătură fizică, în sensul că bunkerul trebuia să aibă o ieșire spre aceste tunele. Acea ieșire putea fi ușor descoperită din interiorul bunkerului. Iată un motiv serios pentru ca accesul în bunker să fie împiedicat, obstaculat complet. Căci, intrând în bunker, s-ar fi descoperit faptul că Hitler mai avea o șansă de a scăpa din Berlinul ocupat de ruși: rețeaua de tunele legate de bunker. De ce n-ar fi folosit-o?

Între bunker și tunele mai este o legătură funcțională și logică: acea rețea de tunele nu se putea construi decât în cadrul unei strategii militare ample, care lua în calcul și eventualitatea ocupării Berlinului, deci a Germaniei, de către trupele inamice.

Repet fraza de mai sus, căci este foarte importantă pentru logica ipotezelor care vor urma: „o asemenea rețea de tunele nu se putea construi decât în cadrul unei strategii ample, care includea și eventualitatea ocupării Berlinului, deci a Germaniei, de către trupele inamice.”

 

Avem nevoie de un răpuns la întrebările pe care ni le punem în legătură cu aceste tunele:  când a fost demarat programul de împânzire a Berlinului cu acele tunele?  Ce documente există? Care a fost justificarea militară a construirii acestor tunele?

Dacă acele tunele au început să fie construite înainte de începerea războiului, asta ar însemna că încă de la început a fost pregătit scenariul, diversiunea, cacealmaua de care am avut parte în aprilie 1945. Ar însemna că Hitler a împins Germania într-un război al cărui sfârșit real a fost preconizat de Hitler! Cine, alături de Hitler a mai știut de scopul în care sunt construite tunelele?

 

Dacă admitem că sinuciderea a fost o înscenare, destul de inabil făcută, salvarea lui Hitler prin rețeaua de tunele nu se putea produce decât cu ajutorul unor persoane foarte loiale lui Hitler, dar și foarte potente din punct de vedere militar ca să poată asigura în haosul din acele zile evacuarea „cadavrului” prin rețeaua de tunele. În ce direcție? De pare că direcția nu putea fi decât una singură: America de Sud…!

Întrebare: cât de loiale erau Germaniei acele persoane? Căci de loialitatea lui Hitler față de Germania avem motive serioase ca să începem a ne îndoi!

 

Ipoteza noastră pornește de la convingerea că (1) e de ne-imaginat ca aceste tunele – 500 de km, să nu aibă legătură cu bunkerul lui Hitler. E de ne-imaginat, de asemenea, ca bunkerul acela să nu aibă mai multe ieșiri. Iar faptul care ne derutează cel mai mult este că establishmentul planetar (sic) ne ia de proști, ne oferă varianta sinuciderii lui Hitler, dar în același timp ne ascunde realitatea în care s-au desfășurat faptele, ne ascunde faptul că Hitler avea posibilități multiple de a se salva! Situația în care se afla nu era una fără ieșire! Ba chiar avea mai multe …ieșiri!

Deci, la sfârșitul războiului a fost blocată intrarea principală în bunker, intrarea oficială, cunoscută de toată lumea, dar nu și celelalte. Iar accesul publicului ori al cercetătorilor de orice soi a fost astfel interzis. De ce? Printre altele și pentru ca să nu se afle că bunkerul era în legătură cu rețeaua de tunele, care aveau mai multe ieșiri la zeci de kilometrei de bunker, departe de centrul aglomerat al Berlinului, cu acces la întreaga planetă… Din interiorul bunkerului, aceste ieșiri erau ușor de desoperit! Trebuia oprit cu orice preț accesul în bunker!

 

Nota bene: Ar fi interesant de aflat sau de reconstituit felul cum a fost bunkerul lui Hitler astupat! Când s-a petrecut „lichidarea” acestuia? Cine a ordonat-o? Câți și cine au mai apucat să coboare în bunker înainte de betonarea acestuia, sinonimă cu o distrugere totală? S-au făcut fotografii, filmări etc? De asemenea, ar fi interesant să aflăm dacă autoritățile ar autoriza o încercare de accesare a bunkerului în zilele noastre… E de presupus că acesta avea mai multe ieșiri la suprafață, în interiorul Berlinului. Au fost căutate? Au fost și acestea astupate?

 

Cele două informații menționate mai sus – închiderea bunkerului și existența rețelei de tunele – au fost suficiente ca să stârnească în mintea mea îndoiala și să nască suspiciunea că Hitler nu a murit așa cum au afirmat oficialii sovietici, că sinuciderea sa a fost simulată și destul de inabil montată.

(În paranteză fie spus, trucul cu incendierea cadavrului unei alte persoane era la modă în acea vreme, la modă într-un anumit mediu gangsteresc, infracțional: cel american.)

 

Nici vorbă că descopăr eu ceva nou! Ipoteza – la foarte mulți convingerea că Hitler nu s-a sinucis, ci și-a înscenat sinuciderea, este veche, a apărut imediat după consumarea evenimentului. Cadavrele găsite în bunker nu prezentau nicio garanție că aparțineau cuplului Adolf Hitler – Eva Brauner… Au dispărut înainte de a fi supuse unor teste științifice, iar azi, când există posibilități de identificare la mii de ani distanță de la producerea decesului, nimeni nu-și pune problema unei cercetări a resturilor rămase din celebrele cadavre?!… Se știe cumva care va fi rezultatul? Iar acel rezultat contravine unor interese „superioare”, unor rațiuni politice copleșitoare, rațiuni care însă aparțin unui grup foarte restrâns de persoane, pe cât de necunoscute, pe atât de omnipotente?!…

 

Au apărut informații noi, persoane mult mai avizate asupra istoriei și a subiectului, au scris deja articole, cărți, texte despre un Hitler supraviețuitor al WW 2. Nu-mi arog nicio descoperire în chestiunea morții lui Hitler. Rostul acestor rânduri este să relateze o experiență intelectuală personală, pe care o poate repeta oricare dintre cititori: cum am ajuns, în final, pe baza unor informații oricui accesibile, la convingerea că versiunea oficială asupra morții lui Hitler este un fals, o minciună, convingere care mă pune în fața unor întrebări și mai îngrijorate, de-a dreptul cutremurătoare.

 

  1. MEMORIILE LUI SKORZENY

 

Convingerea am căpătat-o deunăzi când am aflat ceea ce multă lume știe de ani de zile, anume că în memoriile colonelului Otto Skorzeny, celebrul as al trupelor speciale naziste relatează discuțiile pe care le-a avut ca prizonier, după război, cu anchetatorii americani, foarte interesați să afle „unde l-ați ascuns pe Hitler”! Cu alte cuvinte, aflu astfel că militarii americani nu credeau nicicum povestea lansată de aliații lor sovietici. Oficial n-o vor contesta, dar în fapt vor cerceta mai departe unde s-ar putea ascunde criminalul!… Aveau deci informații sau măcar bănuiala că Hitler trăiește, că ceea ce găsiseră sovieticii nu era cadavrul lui Hitler….

Oare nu știau și rușii asta?! Probabil că o știau mai bine ca oricine!

 

Și acesta – consemnarea făcută de Skorzeny, a fost al treilea semn, potrivit căruia varianta oficială trebuie abandonată, chiar dacă odată cu acceptarea ideii că Hitler a supraviețuit războiului, se nasc o sumedenie de întrebări, care mai de care mai!

Prima ar fi următoarea: cu ajutorul cui? Cine a avut puterea logistică să-l scoată pe Hitler din Germania și mai apoi să-l protejeze, să-l țină ascuns de ochii întregii lumi? Cei care l-au găsit și răpit pe Otto Eichman au acceptat versiunea oficială a morții lui Hitler? Mi se pare imposibil ca Mossadul să ignore motivele pentru care eu, dar și alții ca mine, nu cred în varianta sovietică a sinuciderii lui Hitler! Iar dacă Mossad nu a ignorat acesta motive, înseamnă că l-au căutat pe Hitler, pe unde ar fi putut acesta să se ascundă.

 

S-ar putea însă să aflăm că Mossad nu l-a căutat pe Hitler!… Că nici vorbă să fi declanșat o operațiune specială de dimensiunile celei care a fost încheiată cu succesul răpirii lui Eichman…. Ce ar denota acest dezinteres? Ar denota foarte multe! …Dar cum putem noi afla că Mossadul nu a fost interesat de noua adresă a lui Hitler?!… Etc., etc.

 

Precum se vede, după fiecare răspuns apar alte patru-cinci întrebări, sporind la nesfârșit nesiguranța noastră. De aceea, pe această cale, a reconstituirii faptelor, nu pășim mai departe. Căci ne lovim de obstacolul unor detalii nesigure și extrem de numeroase. Dar mai ales contradictorii!

Avem motive să nu mai contăm aproape pe nimic din ceea ce știam și ce se știe despre Hitler! Nu avem capacitatea de a aduna toate informațiile existente și de a separa adevărul din noianul diversiunilor și al fanteziilor imaginate de minți scăpate de sub un minim auto-control. Pentru a merge mai departe se cuvine să ne mărginim la datele certe pe care le avem cu privire la subiect: Hitler.

 

Ion Coja

 

21 iulie 2015