Hai România!
Col. (r) Marin Neacsu 07 Iulie 2024
Romania incotro 2024
S-a terminat și aventura fotbalistică a României în Europa. Măcar fotbalistic putem spune că mai facem și noi parte din Europa, deși și aici suntem ținuți în afara ”spațiului Shengen” adică a privilegiaților care contează. Am primit viză doar pe jumătate, adică cât să participăm și să vedem cum e aerul prin zonă.
Singura mare performanță a României la acest campionat este participarea nesperată a spectatorilor români, acest „fluviu galben” care a inundat Germania și care ne-a făcut să fim din nou aproape unii de alții. Culmea este că această manifestare de patriotism nu a fost generată de un fotbal extraordinar, sau o generație de fotbaliști supratalentați, căci jocul echipei României, atât din calificări cât și din faza grupelor nu a strălucit nici colectiv nici individual, nici tactic nici tehnic, ci de o dorință a românilor de a se simți din nou români. Este clar pentru oricine că 70% din românii prezenți la meci proveneau din românii din afara țării și deși se spune că mulți dintre ei nu mai vor să vină în România și că sunt scârbiți de ceea ce au lăsat și se întâmplă în țară, au dorit și doresc totuși să vadă o altfel de Românie, una performantă.
Așadar marea realizare, poate singura, a acestui eveniment fotbalistic pentru noi românii, nu o reprezintă nici calificarea la C.E., nici „cucerirea grupei” și calificarea în faza următoare, nici măcar victoria împotriva Ucrainei, nici apariția „echipei de suflet” a lui Iordănescu Junior, ci deșteparea, chiar și pentru o perioadă scurtă, a sentimentului patriotic. Campionatul European de fotbal a fost, ca să parafrazez un clasic al istoriei românilor, nu cauza, ci ocazia redeșteptării unei dorințe și bucurii de a fi român, care mocnea undeva în cenușa sufletului tricolor, undeva în visurile a generații de români dezamăgiți de zeci de ani de umilință, frustrare, obediență, lașitate și trădare. Teamă îmi este, că, ca și în cazul cutremurelor, această răbufnire de mândrie, acestă lavă galbenă care putea întuneca cerul Europei fotbalistice dacă am fi avut cu adevărat o echipă de fotbal, s-a stins odată cu cele 3 lalele primite, că toate „supărările” au fost stinse și reintrăm în matca românismului de covrigar care ne dirijează și controlează viețile. Gata, vulcanul a erupt, și-a eliberat energiile, apele s-au retras, fisurile s-au închis, urmează alte decenii de ”liniște” care nu va mai fi tulburată de nimeni și de nimic, căci românul e răbdător.
Din punct de vedere social, România, românul a performat la acest campionat. Fotbalistic, nu am arărat nimic. Meciul câștigat cu 3-0 cu Ucraina a fost câștigat de spectatori, de infatuarea ucrainienilor, norocul unui prim gol datorat unor gafe ale apărătorilor adverși și entuziasmul unei galerii care i-a uimit și pe ai noștri și pe ai lor. Nimeni nu se aștepta la atâta românism care a dominat partida.
La meciurile următoare, după ce presa din România a supralicitat făcându-i și pe jucători să creadă că nu mai e nimeni ca ei, a urmat reașezarea în matcă. Meciuri chinuite, jocuri fără strălucire, poate singurul câștig al echipei a fost portarul, au mai alergat și și-au dat sufletul Rațiu și Stanciu, în rest, fotbal de Liga 1 română, nimic european în jocul nostru. Degeaba au încercat comentatorii și analiștii sportivi români să facă din Hagi sau Coman mari eroi sau mari jucători, nu sunt, aceștia sunt buni când toată echipa joacă pentru ei și li se pun toate mingile la picioare, iar ei, au n-au mingea, trag la poartă. Golul egalării, scos de ”prințul Ianis”, a fost o rușine, oricine s-a uitat la meci a văzut că faultul a fost de fapt în afara careului, dar jucătorul nostru a ales să continue, să intre în careu apoi și-a agățat piciorul de piciorul lui Hancko care era căzut, solicitând 11 m. Asta nu a făcut din Hagi un mare jucător, ci un mare șmecher, dar ăsta e fotbalul. Și Maradona a dat gol cu mâna Angliei și încă e considerat de unii cel mai mare fotbalist. Cu drogurile lui cu tot.
Mai departe vom vedea ce va fi. Jocul României nu a impresionat pe nimeni, în meciul cu Olanda, care era marea dezamăgire a europenelor până atunci, s-a văzut diferența dintre fotbalul occidental și cel românesc, nu doar ca scor ci mai ales ca abordare, atitudine și mai ales meserie. Ai noștri au fost depășiți la toate capitolele, tehnică, viteză, pregătire fizică, tactică, viziune de joc. Ai noștri au fost jaloane, într-un poligon auto. Zic unii acuma că am fi pierdut în urma unor greșeli individuale. Aiurea! Am pierdut pentru că noi nu știm fotbal, la noi se joacă încă țurca, nu avem jucători, nu avem antrenori, sau avem dar nu antrenează în România condusă de o federație coruptă, coruptibilă și corupătoare, avem afaceri, corupție de când ne naștem până murim, ne naștem când vor părinții, prin intervenții chirurgicale, murim când vor guvernanții, prin intervenții ARN.
Ce e mai prost însă nu este că am pierdut meciul cu Olanda, sau calificarea într-o fază superioară, nici măcar că nu avem calitate, că mâncăm bătaie pe unde putem, că nu mai contăm pe nicăieri, nici economic, nici sportiv, nici social, nici politic, nici militar, că ne vindem toate resursele, că ne lingușim și ne târăm efectiv la picioarele oricui, drama cea mai mare este că ne mulțumim cu această poziție, că din start ne stabilim standarde joase și obiective minore, că după ce ieșim din joc, spunem că „am făcut istorie” pentru că ne-am calificat și am trecut de faza grupelor, că ne-am atins și chiar depășit obiectivul.
Mentalitatea de looseri, de neica-nimeni ne domină, aproape că ne mirăm când mai apare un Popoviciu, ne uităm la el ca la un curios și aproape că îl renegăm deși oficial „ne mândrim cu el”. Ne tăvălim în noroi ca porcul pentru a ne „blinda” pielea împotriva țânțarilor, dar îngroșăm slănina, ca să intre cuțitul mai ușor în noi. Ne plângem că nu suntem primiți în Europa din cauza Austriei, că nu suntem primiți în S.U.A. fără vize, dar ne dăm gazele pe mâna austriecilor și eliminăm vizele de intrare în România pentru „cetățenii” americani, astfel încât să nu mai poată ține nimeni evidența „consilierilor” care ne vor penetra granițele din toate direcțiile.
Hai România! Dar încotro?
Am primit asta pe email:
____________________________________________________________
România pierde procesul intentat Comisiei Europene. Ungaria forțează autonomia ținutului secuiesc
Proces vital pierdut de România la Curtea de Justiție Europeană
România a pierdut recursul la Curtea de Justiție Europeană într-un proces crucial pentru țara noastră. Este vorba despre atacarea deciziei Comisiei Europene de a înregistra o inițiativă cetățenească a maghiarilor din România care vizează autonomia ținutului secuiesc, sprijinită, din plin, de Ungaria, care s-a constituit și parte în proces. Dacă inițiativa va fi votată în Parlamentul European, pericolul pierderii teritoriilor românești este uriaș.
Guvernul a trecut sub tăcere un eșec de răsunet de la Curtea Europeană de Justiție, care a respins recursul și a stabilit în sarcina României și plata cheltuielilor de judecată, atât ale Curții, cât și ale Comisiei Europene, împotriva căreia țara noastră a adresat plângerea.
Mai exact, este vorba despre inițiativa cetățenească intitulată „Politica de coeziune pentru egalitatea regiunilor și menținerea culturilor regionale”, elaborată de Comisia Permanentă a Consiliului Naţional Secuiesc, pe care Comisia Europeană a decis să o înregistreze, pentru a urma cursul legislativ. Țara noastră, prin avocații angajați, a atacat această decizie la Curtea de Justiție Europeană, acțiunea fiind însă respinsă și la recurs.
Inițiativa cetățenească invocă mai multe reglementări europene, precum Recomandarea Consiliului Europei nr. 1201/1993 care enunţă la art.11: „în regiunile în care sunt majoritare, persoanele aparținând unei minorități naționale au dreptul de a dispune de autorități locale sau autonome proprii sau de a avea un statut special, corespunzător cu situația istorică și teritorială specifică și conform cu legislația internă a statului”; Charta Europeană a limbilor minoritare şi regionale, care stabileşte zona de utilizare a unei limbi regionale sau minoritare drept teritoriul geografic și Recomandarea Consiliului Europei nr. 1334/2003 care în art.16. enunţă: ”guvernul central trebuie să reacţioneze cu înţelegere, atunci când grupuri minoritare, mai ales dacă sunt numeroase şi trăiesc de multă vreme pe teritoriul dat, solicită o libertate mai mare pentru rezolvarea independentă a propriilor lor probleme”.
Principiul cheie: autoorganizarea
Potrivit inițiativei cetățenești, Uniunea Europeană trebuie să acorde atenţie deosebită acelor regiuni care dispun de particularităţi naţionale, etnice, culturale, religioase, datorită faptului că populaţia lor majoritară se compune dintr-o minoritate autohtonă europeană, creatoare în acea regiune a unei culturi proprii, cu rădăcini istorice. Iar mijloacele politice şi financiare ale Uniunii nu pot fi folosite pentru modificarea compoziţiei naţionale a regiunilor respective, a aspectului lor cultural, a identităţii lor regionale, pentru activităţi şi sprijinirea unor politici care ar duce la imigrarea unor forţe de muncă de altă cultură şi limbă, susțin semnatarii.
”Dacă o regiune naţională este capabilă ca, prin capacităţile sale de autoorganizare, prin etica muncii bazată pe propria sa cultură şi datorită propriilor tradiţii să obţină un nivel de trai mai ridicat, atunci aceasta trebuie tratată ca parte a culturii regionale şi în niciun caz nu este permis să se elaboreze măsuri de limitare sau să se impună impozite suplimentare”, se arată în documentul citat.
Stat în stat
Inițiativa cetățenească invocă egalitatea accesului la fondurile structurale, la toate fondurile, sursele, programele UE și necesitatea de a fi asigurate garanţii pentru păstrarea particularităţilor lor, pentru dezvoltarea economică corespunzătoare în vederea promovării unei dezvoltări sustenabile a Uniunii, păstrându-se şi diversitatea sa culturală. ”Aceste garanții pot fi instituțiile autoguvernării regionale, investite cu prerogative suplimentare menite să asigure sustenabilitatea particularităților naționale, lingvistice și culturale ale regiunii”, potrivit inițiativei cetățenești. Argumentele avocaților României s-au învârtit doar în jurul faptului că o astfel de inițiativă ar fi vădit în afara competenței Comisiei Europene de a prezenta o propunere de act juridic dacă, în urma unei evaluări juridice in abstracto a măsurilor propuse, există serioase îndoieli că astfel de măsuri ar putea fi adoptate în temeiul tratatelor.
„care a inundat Germania și care ne-a făcut să fim din nou aproape unii de alții.”
-deja Col. (r) Marin Neacsu sufera grav cu creierii capului!