Guvernarea national-legionara
III. GUVERNAREA NAŢIONAL-LEGIONARĂ (1940-1941)

În 3 Septembrie 1940, izbucneşte revoluţia legionară, aplicându-se planul de acţiune stabilit de grupul din Berlin. Horia Sima dă un manifest către popor, prin care cere abdicarea Regelui. În mai multe oraşe din ţară legionarii trec la atac, ocupând instituţiile publice. În Bucureşti au loc uriaşe manifestaţii de sute de mii de oameni. Regele Carol II, pentru a-şi salva tronul, însărcinează în 4 Septembrie pe Generalul Antonescu cu formarea noului guvern. În ziua următoare, 5 Septembrie, îi acordă puteri depline, numindu-l Conducător al Statului. Dar nici cu această concesiune nu se poate menţine pe tron. După o disperată încercare în noaptea de 5-6 Septembrie de a pune armata să tragă în legionari, Regele abdică în dimineaţa zilei de 6 Septembrie 1940.

Toată ţara respiră uşurată. Călăul tineretului, care ucisese pe Corneliu Codreanu şi floarea tineretului românesc, este izgonit de pe tron şi pleacă până la frontieră petrecut de rafalele de gloanţe ale legionarilor. Populaţia, după doi ani de tiranie sângeroasă, îşi manifestă bucuria ieşind în valuri pe străzi şi aclamând pe legionari. În luptele care s-au dat au căzut opt legionari şi au fost peste patruzeci de răniţi. Mii de oameni participă la înmormântarea lor, la Constanţa, Braşov şi Ploieşti. Şi-au jertfit viaţa în revoluţia de la 3 Septembrie legionarii Ilie Cavachi, Cristu Caporani şi Constantin Ardeleanu la Constanţa, iar la Bod şi Braşov, Lucian Caramlău, Gheorghe Ştefănescu, Grigore Grigorescu, Sultan Donat şi Constantin Sălceanu.

Ardealul de Nord fiind cedat Ungariei prin arbitrajul de la Viena, se iau măsuri urgente pentru dezgroparea osemintelor legionarilor ucişi la Miercurea Ciuc. Trupurile lor sunt aduse peste noua frontieră de la Braşov şi apoi îngropate în cimitirul din Predeal.

În 13 Septembrie peste zece mii de legionari din Capitală se concentrează la „Casa Verde”, pentru a comemora ziua Căpitanului.

În 14 Septembrie 1940, se formează guvernul naţional-legionar, iar în 15 Septembrie se întoarce Regina-Mamă Elena din exil.

În 22 Septembrie, în cimitirul din Predeal, are loc o impresionantă solemnitate pentru pomenirea martirilor legionari, în prezenţa Generalului Antonescu şi a reprezentanţilor Axei. În aceeaşi zi, la Bucureşti, Horia Sima se îndreaptă în fruntea coloanelor legionare spre Podul Sf. Elefterie, la locul unde au fost împuşcaţi Miti Dumitrescu şi echipa lui pe Bv. Regele Carol II, pentru a comemora jertfa lor.

În 6 Octombrie are loc o uriaşă manifestaţie legionară în Capitală. Peste o sută de mii de cămăşi verzi se concentrează în Piaţa 6 Septembrie şi apoi defilează la statuia lui Mihai Viteazul, în faţa Generalului Antonescu, Horia Sima, Comandantul Mişcării Legionare şi a reprezentanţilor Puterilor Naţionaliste.

În 9 Octombrie un detaşament de 120 tineri legionari, sub comanda lui Victor Silaghi, pleacă în Italia, pentru a participa la reuniunea tineretului european de la Padua. Defilează în faţa Ducelui.

În seara de 9 Octombrie, Horia Sima, Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, vorbeşte în aula liceului „Andrei Şaguna” din Braşov, denunţând atrocităţile maghiare din Ardealul de Nord contra populaţiei româneşti.

În 8 Noiembrie 1940, ziua Arhanghelului Mihail, toate autorităţile Statului în frunte cu Maiestatea Sa Regele, se deplasează la Iaşi, proclamat „Oraş al Mişcării Legionare”, unde are loc o mare manifestaţie.

În 12 Noiembrie Generalul Antonescu pleacă în Italia, unde este primit de Duce, restabilind raporturile de bună prietenie între cele două naţiuni.

În 20 Noiembrie moare venerabilul luptător naţionalist Protopopul Ion Moţa. I se fac funeralii naţionale.

În 22 Noiembrie Generalul Antonescu, însoţit de o delegaţie de miniştri legionari din cabinet, este primit de Adolf Hitler.

În 23 Noiembrie, România aderă la Pactul Tripartit.

În 30 Noiembrie 1940, are loc reînhumarea osemintelor Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor la „Casa Verde”, cu participarea Generalului Antonescu şi a reprezentanţilor mişcărilor naţionaliste. Zeci de mii de legionari şi sute de mii de locuitori ai Capitalei dau ultimul onor marilor dispăruţi.

Guvernarea naţional-legionară se încheie la 23 Ianuarie 1941 cu aşa zisa „rebeliune legionară”, în realitate lovitura de Stat a Generalului Antonescu contra formelor constituite ale Statului. Din cauza uriaşei rezistenţe ce o întâmpina Generalul în toata ţara, inclusiv din partea unor sectoare importante din armată, acesta se află pe punctul de a capitula. În acel moment critic pentru Antonescu, vine ordinul de la Adolf Hitler ca armata germană, care până atunci păstrase o poziţie neutrală, să treacă de partea Generalului şi să-l ajute pe acesta „în eforturile de a restabili ordinea internă”. Horia Sima primeşte un ultimatum de la Hitler. În fată acestei situaţii neprevăzute, Horia Sima este silit să cedeze şi ordonă legionarilor să se retragă din instituţiile publice.