Grupul pentru România, scrisoare către conducătorii NATO

Vasile Alexandri în luptă cu Jidanii
Se încheiase tratatul dela Berlin, care impunea României mici ca preţ
al recunoaşterei independenţii,încetăţenirea în bloc a jidovimei aflătoare
în ţară.
Lucrase alianţa universală israelită, întemeiată la 1867 de Jidanul francez A. Crémieux, atât de abil încât prin „anumita presă” europeană formase un puternic curent contra noastră, susţinut* fiind în sânul congresului din 1878 de Jidanul englez lord Beaconsfield, reprezentantul Marei-Britanii şi de Jidanul francez Waddington, reprezentantul Republicei franceze.
Se cerea României mici, cu insistenţă şi crescânde ameninţări, să aplice faimosul articol 44 al tratalui şi deci să încetăţenească toată gloata jidovimei parazitare, fără nici o distincţiune, fără nici o formalitate.
Cum au lucrat factorii politici ai României din 1879 spre a înlătura
executarea dispoziţiunii, care ar fi adus robirea ţării, aceasta constitue
o pagină de istorie contimporană, care face onoare generaţiei de atunci.
Mulţumită înaltului ei simţ de prevedere politică, România mică s’a putut desvoltă ca stat unitar naţional, s’a putut însufleţi pentru idealul întregirii neamului şi a putut păşi bărbăteşte prin foc şi sânge la înfăptuirea lui.
Generaţia dela 1879 a ştiut să abată pericolul, interpretând astfel
articolul 44 din tratat încât, păstrând principiul putinţei de a se dobândi de către streini împământenirea, a stabilit, că „naturalizarea nu se poate acorda de cât prin lege şi în mod individual”.
Proectul, coprinzând această restricţiune salvatoare a fost adus spre a fi
discutat la Senat în ziua de 10 Octombre 1879. Camera îl votase la
6 Octombre, cu 132 de voturi din 143 deputaţi prezenţi, fiind 9 voturi contra şi 2 abţineri. La Senat proectul fusese admis în 4 secţiuni.
Numai la secţiunea a V-a unde se afla Vasile Alexandri s’au făcut greutăţi ;]%şi anume marele poet, distinsul om politic de pe vremea
lui Cuza-Vodă, acela care a îndeplinit cu succes cele mai delicate misiuni diplomatice ale primului domnitor ial Principatelor-Unite pe
lângă împăratul Napoleon III, Vasile Alexandri cere să nu se atingă articolul 7 al Constiuţiei de la 1866, care excludea Jidanii de la încetăţenire, fie chiar individuală.
Reproducem mai jos discursul, în care desvoltă motivele pentru cari se
opune revizuirii Constituţiei din 1866. Cuvântarea bardului dela Mirceşti este şi astăzi de o palpitantă actualitate.
ÎO jumătate de veac de enorme progrese sociale şi etice nu a şters din sufletul Jidanului calomniator şi duşmănos patima urii talmudice faţă de Statul, care-i dă găzduire şi prilej uşor de îmbogăţire. Jidanul de pe vremea lui Vasile Alexandri, provocând intervenţii streine contra ţării, seamănă ca două picături de apă cu Jidanul din vremea noastră, care perfid şi etern vrăjmaş ne calomniază şi porneşte pe ascuns intervenţii contra noastră la Liga Naţiunilor. S’au schimbat doar armele; sufletul veninosului adversar a rămas acelaşi. Tânăra generaţie să fie pătrunsă de această constatare, scoasă din învăţămintele istoriei; pentru ca să fie perfect informată cu cine are de luptat.
Iată conţinutul discursului, reprodus din cuvânt în cuvânt:
D-lor senatori, voi vorbi foarte puţin, mai cu seamă în urma legei votată de Cameră. Sunt singur. În toate secţiunile onor. Senat care nuprimesc revizuirea art. 7 ; poziţiuneamea, prin urmare, este foarte grea,însă voi avea curajul de a o susţine pentru că sunt condus de conştiinţa mea.

D-lor senatori, astăzi România se prezintă nouă cu istoria sa în mână
pentru ca noi să înscriem pe paginile sale sau umilirea şi pierderea
neamului nostru sau demnitatea şi salvarea lui.
Situaţia tragică pentru Patria Română! Situaţia gravă pentru senatorii Români!
In prezenţa acestei situaţii, fără samăn în analele istorice ale lumei, trebue să ştim a ne ridica cu inima şi cu cugetul la înălţimea datoriei noastre, fără patimi, fără violenţă,dar cu spirit liniştit, cu patriotismluminat şi cu nobilul curagiu ce secere de la oameni chemaţi a decidede soarta ţărei lor.
Să ne urcăm dar pe această tribună conduşi numai de glasul conştiinţei noastre, şi feriţi de ori ce simţimânt de ostilitate în contra nimănui, nici chiar în conti a art. 44 din tratatul de la Berlin, nici chiar în contra alianţei israelite, cărora datoreşte România cumpăna spăimântătoare în care ea se găseşte astăzi.
Voi zice mai mult: Departe de a fi ostili, să Ie fim oare cum recunoscători, căci alianţa israelită, prin dorinţa-i nerăbdătoare şi nechibzuită de a obţine grabnic drepturi civile şi politice pentru coreligionarii săi, cât şi art. 44 din tratat care ne impune nouă, într’un mod draconic, realizarea acelei dorinţe, fără a se preocupa de convenienţele noastre, ne-au deschis ochii as.upra pericolului ce neameninţa şi au deşteptat în noi instinctul conservării naţionale.
Eram adormiţi pe patul nepăsărei, pat vecin cu mormântul! Suntem acum treziţi! Să fim dar trezi, la postul ce ne-au încredinţat patria noastră, şi să privim cu ochi pătrunzători situaţia creată României de Congresul de la Berlin, pentru ca, în cunoştinţă de cauză şi cu măna pe consciinţă, să luăm o hotărâre fermă, justă, leală şi demnă.
Ce vedem azi pe scena acestei părţi de lume ce se numeşte România. Vedem un popor blând, generos,
ospitalier, inteligent, iubitor de progres, apt a se asimila cu naţiile cele mai civilizate, tolerant în materie de religie ; un popor care în timp de mai mulţi secoli de restrişte, de lupte
2
crâncene a ştiut, prin o politică dibace şi prin vitejia lui, să-şi păstreze naţionalitatea, şi să-şi scape moşia de poftele nesăţioase ale puternicilor săi vecini; un popor care,într’un număr mic de ani, a operat cu linişte în sânul ţării sale reforme sociale de acele care la alte naţii aupus sutimi de ani ca să se introducăprin torente de sânge ; un popor care s’a afirmat în ochii lumei şi prin calităţile spiritului, şi prin calităţile inimei, şi prin dezvoltarea intelectuală şi prin bărbăţia sufletului; poporul român !
stăpân pe o ţară frumoasă, mănoasă şi menită prin poziţia ei de a fi pridvorul templului civilizaţiei moderne la marginea Orientului încă barbar.
Acest popor a avut din vechime şi până în zilele noastre cea mai stranie, cea mai periculoasă pentru existenţa sa naţională, fiind o colonie latină perdută între alte mari ginte de sânge străin. Veşnic el s’a găsit faţă cu-n nou duşman, cu o nouă ameninţare!.. Când cu sălbatecele horde de la Nord, când cu torentul Asiatic ce a inundat o parte din Europa orientală, când cu nenumăratele încercări de cotropiri alevecinilor lui, Tătari, Unguri, Poloni,etc., când cu otrava corosivă şi demoralizatoare a Fanarioţilor, când cubraţul apăsător al protectoratului rusesc, şi câte alte calamităţi isvorâte din înăuntru şi din afară…. Şi bietul vultur românesc, prins în lupte gigantice şi seculare, de şi a perdut două pene scumpe din aripele lui,,una peste Carpaţi şi alta peste Prut,eşit învingător a relei soarte ce 1-a persecutat, cu inima întreagă, cu capul teafăr!… In fine el a dat pept cj Turcul care’l ţinea în vasalitate de 400 de ani, şi-a recâştigat indepedenţa vitejeşte, atrăgându-şi laudele Europei, şi când sărmanul se credea scuturat de greutatea nenorocirilor când se credea intrat într’oviaţă scutită de griji şi de lupte, iată că se găseşte faţă cu o nouă ameninţare, faţă cu o nouă cumpănă, faţă cu năvălirea Israelita!.. Şi cemai îngrijitor pentru el, faţă cu un verdict european, un verdict ce pune în pericol viitorul lui, naţionalitatea lui, şi chiar avutul său strămoşesc,
moşia lui!
Ce este această nouă cumpănă ? Ce este această nouă năvălire ? Cinesunt năvălitorii,de unde vine, ce vreau?
Şi cine este noul Moisi care-i conduce la noul pământ al făgăduinţei, aşezat astă-dată pe malurile Dunărei? Ce sunt năvălitorii ? Sunt un popor activ, inteligent, neobosit întru îndeplinirea misiunei sale ; sunt adepţii celui mai orb fanatism religios; cei mai esclusivişti din toţi locuitorii pământului, cei mai neasimilabili cu cele-alte popoare ,ale lumei!…Credincioşi până la ^moarte religiei lor; şefii lor sunt Rabinii cari edictează legi speciale pentru ei; patria lor e Talmudul.
Puterea lor e nemăsurată, căci să reazămă şi se întemeiază pe două alte puteri: francmasoneria religioasă şi aurul! De unde vin aceşti năvălitori ?
Judecând după numărul spăimântător ce curge necontenit pe toate frontierile ţărei, pe toate potecile munţilor, peste plaiuri şi peste ape, ar crede cine-va că ei fug alungaţi de biciul persecuţiei, căci năvălirea lor prezintă spectacolul emigraţilor din secolii trecuţi… însă nii!… Ei vin în cea mai mare parte din Imperiul Austriei, unde Evreii se bucură de protecţia legi’or şi unde au căpătat chiar drepturi civile şi politice.
Eivin şi din Rusia care le-au acordat dreptul de a deveni proprietari… Fug dar de bine!… Pentru ce?… Aci e misterul care trebue să ne pue pe gânduri.
Ce vreau ei la noi?… O poziţie socială sau avantagioasă?… Nu, căci după plângerile lor, aici este ţara persecuţiunei… O patrie ? Nu! Căci
Patrialorâ este Tamudul; în el cred,în el veţuesc, în el mor! Şi acest fanatism meritoriu face tăria lor, căci el ii opreşte de a se asimila cu celelalte popoare şi de a se contopi în ele; îi menţine ca o naţie străinăîntre cele-lalte naţiuni, ca un Stat înStat. Ei caută dar aicea nu o poziţie socială, nu o patrie dar o simplă proprietate lesne, de dobândit, eftină de cumpărat; o proprietate pe care să o poată trece către ori-cine altul când această transacţie comercială ar conveni intereselor lor; o proprietate cire prin poziţia ei să prezinte avantajul de a fi ca o tarabă deschisă pe pragul ce desparte Orientul de Occident. Găsindu-se înecaţi între milioanele de locuitori ai marelor ţări Europene, ei vreau la rândul lor să înece pe un popor mic, şi prin ajutorul capitalurilor ce posedă, sădevie proprietari ai pământului acelui popor, iar din vechii stăpâni ai ţărei să facă nişte iloţi, precum sunt astă-zi ţăranii din Galiţia şi din oparte a Bucovinei.
Iată cum se explică această modernă… nu zic cruciadă, termenul nefiind potrivit cu judaismul… voi zice dar: această modernă judaidă.
Ţara e frumoasă, îmbelşugată ; ea are oraşe mari, drumuri de fier, şosele, instituţii dezvoltate, şi un popor cam neprevăzător ca toate popoarelede viţă latină… Ce’i mai uşor de cât a se substitui locuitorilor acestei ţâri Ââ-â şi de a face din ţara întreaga o propiietate Israelită ?
Dacă este acesta planul năvălitorilor de astăzi, precum tot ne inducea o crede, el probează încă o data spiritul întreprinzător al neamului israelit, şi departe de a-i merita un blam, el e de natură a atrage lauda şi admirarea oamenilor practici.
Blamul s’ar cuveni nouă, Românilor , dacă prin nepăsarea noastră, s’au prin aplicarea unor fatale şi absurde teorii umanitare, am da înşine o mână de ajutor la îndeplinirea acestui plan. Blamul ar cădea pe capul nostru dacă înşelaţi de acele teorii înţelese pe dos sau dominaţi de ospaimă imaginara, sub influenţa unor ameninţări imaginate am uita că patria română este un depozit sacru în credinţa tnouă de părinţii noştriipentru ca sâ-l tranzmitem întreg şinepătat la copiii noştrii….
Cine este noul Moisi care conduce poporul lui Izrael către o nouă Palestina ? Cine ? O adunare de oameni eminenţi, iubitori de neamul lor, puternici prin legăturile lor sociale înlumea politică, şi mai puternici încă prin agentul producător de minuni,prin aurul posedat de bancherii israeliţi, prinţii financiei, după cumîi numesc cu măgulire unele gazete franceze. Alianţa israelită!
Alianţa israelită !… Nume misterioso dar răsunător şi lugubru ca şi numele de Nihilism. Toţi vorbesc cu o mirare cam îngrijită de aceste două firme răsărite de o dată în ochii lumii, dar nimic nu poate măsura întinderea aspirărilor acelor puteri oculte.
Alianţa Israelită ! Admirabilă şi colosală asociaţie! Voinţa ei este voinţa întregului neam judaic. Poruncile ei sunt legi nediscutabile! Un gest al ei, şi sute de mii de oameni îşi părăsesc căminul strămoşesc ca să se înregimenteze în tăcere sub drapelul negru al năvălirei; sute de mii, cu cea mai deplină abnegaţie, se îndrumează pe calea tristă a emigraţiei…
Insă alianţa, noul Moisi le arată viitorul aurit, şi ei merg înainte ca valuriinundătoare a torentelor. In prezenţa unui asemenea fapt de energică părtinire, cum dar nei Românii să nu ne îngrijim, şi să nu ne întrebăm ce vrea alianţa israelită la noi?
Ea vrea şi vrea să ridice seminţia judaică de la cădere; vrea să dea o
3
proprietate mare celor mai săraci şi mai neluminaţi din neamul ei; vrea pentru scopuri ulterioare să ridice Evreii pe aceiaşi treaptă cu România, şi au reuşit a interesa pe Europa civilizată la realisarea acestui vis frumos, acestui plan dibaciu, acesteiambiţii demnă de oameni superiori
. care compun alianţa israelită.
*Acum să esaminăm pe ce se întemiază alianţa israelită ca să reclamepentru numeroşii săi coreligionari drepturi de cetăţean în România?
Care sunt serviciile făcute de către,comunitatea judaică? Adus’a eavre-odatâ ajutorul ei bănesc la nevoile Românilor fără a câta în acel ajutor un profit uşurar? Unitu-s’auâ cu sufletul la durerile ţării? împârtăşit-au bucuria ei în zilele de triumf?
Nu!… Regret de a constata că Evreii din Moldova, afară de foarte puţineexcepţii, s’au arătat veşnic nepăsători.de soarta României, ba pot zice chiar ostili propâşirei noastre naţionale.
Unirea principatelor a fost pentru ei un doliu!… Indenpedenţa română o emigrare, şi lupta Românilor pentru aceaindepedenţă un motiv de a scumpi, de a creşte camătă ei, de a specula asupra mizeriei obşteşti!
De la 1842, când au început năvălirile, au crescut camătă şi-au produsruină proprietăţii mari.
Fondat-au la noi evreii institute de folos public ? Nu! Gânditu-s’au măcar aşa numiţii prinţi ai financiei din srâinătate ca să întrebuinţeze influinţa lor pe lângă puternicii diplomaţi ai zilei, în favoarea acestei ţări române pe care o priveau ca o viitoare proprietate a neamului evreesc ?
Nici una de acestea! Singurul israelit care a încercat la noi o întreprindere zisă de folos public, este vestitul Dr. Strusberg, şi astăzi cunoaştem cât folos personal a tras el din construirea drumului său de fer, unic în felul sau pe faţa pământului, şi tot odată câtă pagubă au suferit şi sufere încă ţara; ea plăteşte scump încrederea ce a avut într’unul din cei mai celebri personagii din aristrocraţia israelită.
încă odată dar să ne întrebăm prin ce manopere alianţa a reuşit a interesa Europa la soarta unui neam cu totul străin de neamul nostru, şi
care nu se poate recomanda simpatiei europene prin nici un act meritoriu săvârşit la noi?
i4iToate aceleţmanopere se reduc ;ia una şi singură* însă cea mai eficace, la influinţa calomniei.
„Calomniez, il en reste toujours quelque chose—zice Beaumarchais prin gura lui Figaro”.
Tactica întrebuinţată a fost de aarăta Europei pe nenorociţii evrei ca
pe nişte interesante victime ale inchiziţiei române pentru cauză de religie, iar pe poporul român a fi zugrăvit cu colorile cele mai înfiorătoare de netoleranţă, de fanatism, de
barbarie ; ast-fel ca să deştepte mila
Europei pentru evrei şi indignarea
ei contra Românilor.
Şi în adevăr, D-lor senatori, aţi
observat cum de vre-o câţi-va ani
foile din străinătate devotate evreilor,
au devenit instrumente oarbe a campaniei clevetitoare întreprinsă în contra
Românilor, ori-ce calificare injurioasă
scoasă, din vocabularul trivialităţei,
ne-a fost aruncată cu sumeţie de
unele jurnale din Viena, din Pesta şi
chiar din Paris. Am fost trataţi de
sălbatici, de barbari, chiar şi de laşi
în ajunul luptei noastre pentru indepedenţă.
Cel mai neînsemnat incident atingător de un evreu, a fost exploatat
în defavoarea noastră şi prezentat în
străinătate cu proporţii mari, pentru
ca să dispue opinia publică în contră-ne, şi nota-bine: aceea ce vădeşte perfidia, toate faptele Românilor restălmăcite, exagerate, au fost
atribuite unui spirit de netoleranţă
religioasăcen’a existat niciodatălanoi.
De exemplu: un cârciumar jidov,
dovedit de înşelător, de falsificator,
era depărtat de pe moşia unde îşi
esercita traficul ? Foile străine strigau:
persecuţie religioasă.
Ori ce măsură administrativă luată
de guvern pentru ordinea şi moralitatea publică: Persecuţie religioasă.
Ori ce lege apărătoare intereselor
particularilor, votate de Corpurile
Legislative: Persecuţie religioasă.
Tot funcţionarul, primar comisar
de poliţie, sub prefect, prefect, procuror,
judecător: agenţi ai persecuţiei religioase.
Chiar miniştri au fost delăsaţi de
şefii acelei armate biurocratice, organizată special nu atât pentru guvernarea ţărei cât pentru „menirea de
persecuţie religioasă.
Dar mai mult!… Un evreu fanatic,
se introduce într’o biserică creştină,
fură sculele sfinte şi le aruncă într’un
loc’spurcat. Pretutindenea, aiurea, chiar
în ţările cele mai civilizate, acel profanator ar fi fost rupt în bucăţi de
poporul indignat. La noi, furul sacrilegiu scapă teafăr, şi pentru că
este dat sub judecată : persecuţie religioasă.
Mai dăunăzi în mijlocul laşului,
ziua mează-mare, cu ocazia înmormântărei unui rabin, evreii au dat
probe de cel mai sălbatic fanatism,
insultând creştinii ce întâlneau, şi
maltratând femeile lor şi încă poporul Român a stat liniştit… nici un
evreu n’a fost atins… Cine însă să
plânge de persecuţie ? Tot evreul.
S’au făcut legi restrictive spre a
feri pe locuitorul sătean de exploatarea
evreilor debitori de băuturi spirtoase,
şi cu această ocazie, s’a depărtat
de prin unele sate câţi-va cârciumari
ce făceau traficul cel mai nelegal,
şi erau chiar gazde de tâlhari…
Ţipete, răcnite, protestări în foile
evreeşti: persecuţie religioasă ; căci
religia a ajuns a fi târâtă şi prin cârciumi ! ca un bun instrument de clevetire…
Şi însă, cu toată asprimea legilor
restrictive, priviţi: toate debitele de
băuturi spirtoase şi de tutun sunt
în mâna evreilor…. Probă de persecuţie religioasă.
Ţara e .plină de sinagoge unde
evreii se bucură de libertatea cultului lor… Probă de persecuţie religioasă.
Evreii se bucură de libera circulare, de libera aşezare în lungul şi
în latul ţărei. Ei fac comerţul fără
impedicare, chiar comerţuri licite, au
întruniri publice fără control, fondează gazete în care usează de libertatea presei până la licenţă mânuind cu iinpunătate arma batjocorei
în contra Românilor şi a Parlamentelor noastre. Probă de persecuţie
religioasă.
Ce se mai spun ?… Mi-ar trebui
zile întregi ca să înşir aci închipuitele probe de persecuţie religioasă,
prin care alianţa israelită au căutat
a depinge neamul Român ca un
neam tolerant, barbar, bun de şters
depe faţa pământului.
Iată însă un document de o mare
însemnătate care să găseşte în dosarele congresului de Ia Berlin, un
pasagiu din rechisitorul prezentat
acelui congres de alianţa israelită,
rechisitor care negreşit a servit de
bază prescripţiilor ce ne privesc în
tratatul încheiat în capitala Prusiei.
Vep vedea până unde a mers lipsa
de lealitate, îndrăzneala calomniei şi
ura israelită în contra noastră.
Ascultaţi: „In România situaţia
„israeliţilor foarte numeroşi, este’încă
„grozavă! De doi ani ei sunt jertfa
„celor mai crude persecuţii.. Mai în
„fie care an Europa este uimită la
*) Oratorul fac e aluzi e Ia faptul c ă o preu –
teas ă car e locui a aproap e d e spitalul jidovăsc ,
a fost crunt bătut a d e jidani ou ocazi a în –
mormântăre i rabinului.
4
„povestirea răscoalelor, uciderilor,
„prăzilor şi isgonirilor,.. en masse, de
„care evreii sunt victime”.
Auziţi, D-lor senatori? Răscoale,
ucideri, prăzi!… Ar crede cine-va că
aude ivorbind de Maroco, sau de
Spania pe timpul lui Torquemada…
Alianţa a găsit de bonne guérre a
pune pe seama României de astăzi
cruzimele suferite aiurea de evrei în
secolii trecuţi prin ţările cele mai
civilizate.
Dar să citim mai departe: „La
„aceste violenţe s’a adăogat… en
„masse persecuţia legală cu un şir
„de legi ce esclud pe jidani de la
„toate întrebuinţările, de la toate carierile liberale, de la toate funcţiunile
„publice, şi de la numeroasele ra-
„muri comerciale, împiedicând până
„şi eserciţiul cultului religios, şi
„cătând prin toate mijloacele putin-
„cioase a-i reduce la mizerie şi a-i
„degrada”.
Aţi auzit ? Noi împedecăm eserciţiul cultului religios, şi cu toate
aceste ţara îi plină de sinagoge. Noi îi
reducem la mizerie, şi cu toate acestea comerţul întreg şi industria şi
avutul monetar sunt în mâna lor

Nu cred ca gl. Balaceanu Virgil a vazut si semnat/avizat aceasta scrisoare pustiita de idei mature, intrucat iata ce declara pe 23.03 2024:

„„Generalul (r.) Virgil Bălăceanu, fost comandant al Brigăzii Multinaţionale Sud-Est și președinte al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România, în cadrul emisiunii „Politica zilei” de la B1 TV a vorbit despre importanța extinderii bazei de la Mihail Kogălniceanu, aflată în regiunea Dobrogea.

Acesta e de părere că România trebuie să transforme Dobrogea într-un portavion terestru nescufundabil pe modelul Crimeea. Iar în acest sens obiectivul poate fi atins atât prin capabilități naționale cât și prin tehnică militară aliată. Importanța Dobrogei nu e doar strategică, cât și economică în contextul în care regiunea se află la Marea Neagră.

„Baza este esențială pentru România într-un spațiu vulnerabil ținând seama de proximitatea Federației Ruse. Este nevoie ca Dobrogea să devină la fel precum Crimeea un portavion nescufundabil, trebuie să avem capabilități naționale dar și ale NATO pentru operațiile de interzicere și de limitare a accesului, operații necesare din punct de vedere al apărării atât a apelor maritime teritoriale, dar și a zonelor terestre și aeriene.

În definitiv în felul acesta Dobrogea devine un punct extrem de important pentru că o prezență militară multinațională în zonă înseamnă în definitiv nu doar o securitate mai bună, dar și un control mai bun din punct de vedere economic, deoarece importanța Dobrogei este și un economică”, a conchis generalul Virgil Bălăceanu.

Prezent în emisiune, Tudor Curtifan, redactorul-șef al DefenseRomania a subliniat și el faptul că Dobrogea și baza de la Mihail Kogăniceanu joacă un rol crucial în arhitectura de securitate a României și a regiunii, amintind că baza unde sunt dislocate trupe americane se află la doar 100 de kilometri de Insula Șerpilor, ocupată în prima fază a invadării Ucrainei de către Armata rusă.”

https://m.defenseromania.ro/daca-tot-e-rusia-cu-ochii-pe-romania-generalul-balaceanu-propune-sa-transformam-dobrogea-intr-un-portavion-terestru-nescufundabil_627510.html”

Grupul asta pentru Romania e dus cu pluta. Cererea e corecta dar au gresit adresantul. Deci rezultatul va fi zero barat.