Am publicat pe acest site în urmă cu câteva zile un așa zis studiu, o „cercetare”, intitulată      EŞECUL ROMÂNIZĂRII ECONOMIEI IAŞIULUI ÎN PERIOADA POGROMULUI: 1941–1944, semnată de un așa zis istoric, o veritabilă coadă de topor în mâna agresorilor care au năpădit România post-decembristă. Individul se numește Ștefan Ionescu, și a acceptat să fie directorul unui institut specializat în inventarea de dovezi și probe pentru a aduce românilor acuzația cea mai gravă și mai nerușinată din toată istoria Neamului românesc: acuzația de genocid, de holocaust!

Am publicat integral acea mizerie de text pentru a se vedea cât de departe este individul de ceea ce se cheamă onorabilitatea unui istoric. Abordând subiectul respectiv – cunoscutelele legi și măsuri de „românizare” a economiei luate de guvernarea Ion Antonescu, neisprăvitul istoric avea obligația elementară de a cita și mărturia cea mai avizată asupra acelor ani, a acelor evenimante: liderul comunității evreiești, juristul WILHELM FILDERMAN. Iată ce declară acesta în 1955, sub jurămînt, în fața unei instanțe judecătorești elvețiene, tribunalul din Berna, despre mareșalul Ion Antonescu:

 

„(…)Mareșalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor. Aș aminti doar următoarele două exemple:

– Grație intervenției energice a Mareșalului a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina. El a dat pașapoarte în alb pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viață era în pericol.

– Grație politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub regim de administrare tranzitorie cărora, lăsând impresia că sunt date altora, le era asigurată conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.(…)”

Așadar acesta a fost efectul urmărit de Ion Antonescu: să dea niște legi anti-evriești care „să lase impresia” că sunt …anti-evreiești. În fața cui să facă această impresie? În fața Berlinului, a „Bruxelles”-ului de atunci. Bunurile evreiești au fost, în fapt, conservate și restituite. Mărturie care ar trebui să conteze și în justiție, azi, când o mulțime de escroci se dau victime ale acelor legi de românizare.

Nota bene: singurele victime au fost printre evreii din Ardeal, abuzați într-adevăr, dar nu de legionari sau alți români, deși legile se numeau de „românizare”! Ci de naziștii din organizația sașilor, care au sărit cu nesaț la gâtul evreilor să le ia tot ce se putea lua din „bunurile evreilor”! Organizație criminală, resuscitată de Klaus al nostru și declarată fără prihană, fără pată, fără nicio vină! Vina de a-i fi belit pe evrei nu se pune la nemți! Vezi și pogromul de la Iași, integral operă a armatei germane!

La Iași au fost două categorii de evrei arestați pentru sabotaj și diversiune în spatele frontului:

1. circa 500 de evrei au fost arestați de poliția română, în prima fază.

2. alții – număr neprecizat, au fost arestați de armata germană care a considerat că poliția română a fost prea „selectivă”. Vestitele „trenuri ale morții” au fost pline de evrei arestați de germani, germanii i-au păzit și i-au plimbat în jurul Iașiului, până a aflat Antonescu, a cărui intervenție a salvat ce se mai putea salva!… Adică evreii care au fost internați la Călărași, într-un regim foarte lejer de izolare.

Evreii arestați la Iași de poliția română au fost judecați și condamnați pentru faptele lor la ani grei de temniță. Au fost eliberați în august 1944, fără niciun evreu lipsă la apel. Au supraviețuit toți pogromului… Singurele victime, singurii evrei care și-au pierdut viața la Iași în timpul „pogromului” au fost dintre evreii arestați de armata germană.

Neisprăvitul acesta, numit și Stefan, și Ionescu, s-ar fi cuvenit să citeze și alte mărturii în acest sens, făcute la vremea respectivă sau conținute în memoriile unor personalități istorice importante. Mărturii care confirmă cele spuse de FILDERMAN!

Unde au dispărut evreii de calitatea lui FILDERMAN?… De unde au apărut românii de teapa acestui așa zis ionescu?

 

Ion Coja