Domnului Preşedinte al Congresului Mondial Evreiesc,

Domnului EDGAR BRONFMAN,

Subsemnatul, Gheorghe Mateevici, m-am născut şi am crescut,  până la data de 28 iunie 1940, în Ungheni-Târg, jud. Iaşi, dată la care Basarabia, Nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa au fost luate prin RAPT de către URSS, în urma Tratatului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 şi cu acordul tacit al Puterilor Aliate din acea vreme, adică Anglia, Franţa apoi şi SUA. Acest tratat declarat nul de către toate ţările, este valabil şi astăzi cu privire la teritoriile mai sus amintite.

V-am expus pe scurt istoria locului meu natal în urma căreia părinţii mei şi eu personal am fost deposedaţi de toate bunurile mobile şi imobile, iar viaţa noastră a fost pusă în pericol de către orânduirea bolşevică.

Domnule Preşedinte,

Pe data de 29 iunie 1940, fiind în gara Iaşi, ca refugiat, am văzut cu ochii mei câţiva ostaşi care au adus într-o pătură trupul unui ofiţer român, opărit cu apă clocotită şi smoală topită. Din cele spuse de ostaşi a reieşit că moartea lui s-a datorat unui grup de evrei din Ungheni, care, cu găleţi pline cu apă clocotită şi smoală topită, au aruncat peste ofiţeri şi soldaţi. Din relatările ostaşilor a reieşit că cei care au condus această acţiune au fost doi evrei, care deseori veneau în casa noastră, fiind prieteni cu fratele meu cel mai mare. Unul dintre ei era poreclit câinele roşu, iar celălalt un evreu şi jumătate, numele lor de familie fiind Katz şi Weissman. Aceşti tineri au acţionat sub egida partidului Mişmar (Straja) care avea ca lozincăSionism, Socialism, Iubire de Oameni. Pe întreg teritoriul Basarabiei, Nordului Bucovinei şi ţinutului Herţa, în perioada 28 iunie – 2 iulie 1940, bande înarmate de evrei au trecut la asasinarea civililor şi militarilor fără excepţie, ştiind că armata română avea dispoziţie să nu riposteze. În total au fost asasinaţi, dezarmaţi, dezonoraţi peste 32.000 de ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi români, care apoi au fost predaţi autorităţilor ruse care i-au lichidat. La un bilanţ făcut pe data de 6 iulie 1940 de către autorităţile române a reieşit că au fost asasinaţi 4324 de civili, ca: preoţi, învăţători, jandarmi, comisari, agenţi fiscali, muncitori şi ţărani – asasinaţi de elementul evreesc din teritoriile ocupate de sovietici. Totodată, bande de evrei înarmaţi au jefuit în sate, târguri şi oraşe pe toţi cei pe care îi ştiau că deţin obiecte de valoare.

În anul 1941, familia mea a salvat de la moarte sigură peste 2000 de evrei polonezi, care urmau să plece în lagărele naziste.Tot în acelaşi an, în timpul rebeliunii legionare, la Bucureşti, am ţinut ascunse timp de 2 zile şi 2 nopţi familiile Oziac, Katz, Polak, Tannenbaum şi Goldenberg. După plecarea lor de la noi, un agent de la Siguranţa Română i-a spus tatălui meu că, dacă vecinul Popescu afla, noi toţi am fi fost morţi.

În anul 1948, în baza unei Legi emise de puterea comunistă, la propunerea unor deputaţi din Marea Adunare Naţională, în frunte cu tov. Alexandra Sidorovici (soţia lui Silviu Brucan, n.n.), s-a solicitat şi s-a aprobat sistarea tuturor pensiilor, indiferent de sursa lor: IOVR, Asigurări de Stat, Buget etc.Tatăl meu şi câţiva invalizi din primul Război Mondial au făcut un memoriu în care solicitau să li se lase pensiile, acestea fiind unica sursă de venit. După înaintarea memoriului, tata a fost percheziţionat de Securitate şi arestat în urma unui denunţ făcut de tov. Katz, salvat de noi de la moarte. Acest lucru l-am aflat în anul 1962, de la familiile Tannenbaum şi Goldenberg, care au plecat în aceeaşi zi în Israel. Iată cum s-au purtat evreii după 1944 cu românii care sunt acuzaţi că i-au omorât pe evrei.

În anul 1949, mama mea era directoarea Căminului de orfani, din str. Berthelot nr. 24, din Bucureşti. În perioada 15 iunie-15 septembrie, i s-au adus 150 de copii evrei între 7 şi 15 ani, din URSS, patronaţi de Organizaţia Joint. Aceşti copii, fie fetiţe, fie băieţi, erau numai piele şi os, toţi având pe mâna dreaptă imprimat un număr de ordine căpătat în lagărele naziste. După perioada de 3 luni de zile, când au venit repre­zentanţii Joint, nu au recunoscut copiii, care la aducere erau total dezumanizaţi. Delegaţia Joint a mulţumit mamei mele pentru ceea ce a făcut pentru aceşti copii, iar în ziarul Universul din acele zile s-a publicat o scrisoare de mulţumire.

Domnule Preşedinte,

Faţă de felul în care s-a purtat familia mea cu toate cunoştinţele de naţionalitate evrei şi cum s-a purtat şi naţiunea română, în perioada 1941-1944 faţă de evrei, nu consider că poporul român ar fi vinovat de holocaust. Din scurta relatare prezentată reiese clar cine a ridicat primul sabia, împotriva poporului român. Această atitudine a continuat neîntrerupt până astăzi. Nu credeţi că este momentul ca evreii să ceară iertare poporului român pentru răul pe care l-au cauzat naţiunii române?

Până la sfârşitul ostilităţilor, un număr de 1.700.000 de cetăţeni români au fost asasinaţi, deportaţi, exilaţi din teritoriile ocupate de sovietici, şi cu contribuţia evreilor din ţară şi din URSS. Noi credem că este necesar să se termine toată propaganda dusă împotriva naţiunii române (că am fi anti-evrei) şi credem că această situaţie se datorează unor evrei din ţară şi din străinătate care au ceva de ascuns.

Noi solicităm ca în presa noastră Comunitatea evreiască din România să arate numărul de evrei asasinaţi pe teritoriul actual al României, cu nume, prenume, locul naşterii şi locul asasinării. Noi ne ştim victimele. Evreii nu şi le ştiu? De ce nu le dau publicităţii? Holo­caust au făcut ruşii, ucrainenii, polonezii, englezii, ungurii, americanii, toţi au făcut – într-un fel sau altul – crime împotriva naţiunii evreieşti. De ce nu sunt şi aceste naţiuni acuzate, numai România şi Germania?

Acuzele care se aduc României ascund ceva referitor la soarta ei. Ce se are în vedere cu această ţară? Ar fi mai bine ca, în schimbul răului care ni s-a făcut, să ajutaţi naţiunea română, aşa cum au declarat mulţi evrei lucizi. Dar nu se doreşte acest lucru, pentru că aşa prevede Talmudul?

Cu respect,

Gheorghe Mateevici,

Bucureşti, B-dul Elisabeta Nr. 39, sector 5

 

Nota redacției: Acest text a mai fost publicat pe acest blog, împreună cu alte texte, sub titlul IPOTEZA  GHEORGHE  MATEEVICI. La vremea respectivă, 28.10.2010, textul nu a stârnit interesul pe care îl merita. Procedăm la re-publicarea unor fragmente din acel text, mai întâi această scrisoare despre a cărei soartă nu știm nimic: a ajuns la destinatar? Poate că va ajunge acum, prin publicarea ei separată.

GHEORGHE MATEEVICI, descendent al cunoscutului poet basarabean, a lăsat mai multe texte legate de istoria recentă a Basarabiei, despre contenciosul româno-evreiesc. Cu ajutorul Celui de sus, vom încerca să le publicăm pe toate.