Origini genetice între goți și geto-dacii… Tot mai mult, descoperirile geneticii dovedesc că scrierile istoricului din Tracia, Iordanes, nu sunt chiar pure fabulații cum au crezut istoricii moderni. „De origine actibusque Getarum” (în română Despre originea și marile fapte ale goților sau Getica, azi titlul tradus prin Istoria goților) este o lucrare scrisă în limba latină medievală, în 551, de Iordanes. Istoricul, care-i cunoștea bine pe geto-daci, îi considera goți, deși istoricii contemporani consideră că Iordanes a făcut o confuzie dintre goți și geți, deși istoricul a trăit printre ei, ceea ce este absurd ca să-i confunde și nu poate fi pusă teoria pe seama unei propagande falsificatoare bizantine. Genetica modernă confirmă că goții aveau același genom cu geto-dacii, iar de fapt „Goția” era o confederație de popoare. Paleogeneticienii au decodificat genomul a 136 de locuitori antici din Balcani, fapt ce le-a permis să descopere istoria formării popoarelor slave din regiune și, de asemenea, să dovedească că vechii goți barbari romani erau o confederație de popoare şi nu reprezentanți ai unui singur etnos. Descoperirile oamenilor de știință au fost publicate într-un articol în revista „Cell”. „Grupurile de oameni care au pătruns în Balcani în epoca declinului Imperiului Roman erau adesea compuse din diferite etnii din nordul Europei și din stepele pontice-kazahe. Două naționalități asemănătoare – nord-europeană și scito-sarmatică – au pătruns adesea împreună în regiune, ceea ce sugerează că făceau parte dintr-o confederație multietnică de popoare migratoare” – a declarat profesorul de la Universitatea Harvard, SUA, David Reich, ale cărui afirmaţii sunt citate de serviciul de presă al revistei. Tot mai mult genetica confirmă că poporul geto-dac, care se întindea din nordul Mării Negre la est până pe Vistula la vest, iar la sud până în Munții Balcani era înrudit cu poporul got (ostrogot și vizigot/vandal) de fapt cu popoarele germanice. Atât de înrudit încât în tot vestul Europei sunt amintiți regii germanici ca fiind geți, iar în baladele/legendele lor, ca făcând parte din poporul geto-dac. Inclusiv marele savant și teolog din Parisul universitar al secolului XII era Boetius din Dacia, istoricii consdierând teritoriul cu acel nume Dania (adică Danemarca de azi). Numele său Danske Bo („Bo Danezul”) a fost transcris greșit de clericii catolici medievali în limba latină sub forma Boetius de Dacia, prin confuzie între Dania și Dacia. consideră istoricii moderni. Boetius din Dacia a fost unul din maeștrii formării lui Dante Alighieri. Totuși aceste confuzii de sute de ani între goți și geto-daci a dus la o altă ipoteză istoriografică surprinzătoare. Cartea istoricului român din SUA, Alexandru Bădin, „Dacia din vestul și din estul Europei” (Ed. Albatros, 1999) vine cu o ipoteză și mai surprinzătoare. A existat o Dacie în vestul Europei, care a continuat după cucerirea Daciei din răsărit, ocupate de către Imperiul Roman. prin cele două războaie din 101 -105 e.n. Astfel se explică existența Daciei din vestul Europei, care a continuat până târziu în evul mediu. Teoria lui Alexandru Bădin bazată în special pe cercetări lingvistice, toponimice, hidrografice și onomastice consideră că de fapt Dacia a fost un teritoriu larg locuit de o populație celto-geto-daco-germanică comună din Irlanda, Portugalia, Scoția până în nordul Mării Negre. Această populație uriașă avea o cultură și spiritualitate comună. Alexandru Bădin consideră că numele dacice erau de origine celtică sau germanice. De exemplu „Bur”, de la care vine numele lui Burebista sau chiar Decebal, care era un nume celtic și însemna „cel drept” sau ”cel legal”, iar terminația „bal” însemna soare. Deci numele lui Decebal era mai degrabă o însușire ierarhică, personificare regală, nu numele regelui dac. Inclusiv inscripția descoperită de C. Daicoviciu la Sarmisegetuza în 1954, Bădin o traduce din celtică. Scorilo este nume, iar Decebal o însușire. S-ar traduce ca „Cetățeanul Scorilo”, care devine Decebal, adică „cel legal” sau „cel drept”. Inclusiv numele Boer sau „bur”, care în evul mediu a devenit clasă socială nobiliară „boier” în vest s-a transformat în denumire de populație germanică din zona flamandă. Teoria lui Alexandru Bădin este seducătoare și orginală, deși bazată doar pe ipoteze și cercetări legate de lingvistică sau de cercetarea unor manuscrise medievale. După prăbușirea Daciei, triburile geto-dacice, celto-germanice și bastarnii au devenit un izvor de populație în vestul Europei. Ele au emigrat la frații lor etnici și spirituali celto-daci din vestul Europei până în Scoția, Irlanda, Danemarca sau Suedia, dar și în Spania vizigotă. Astfel s-ar explica explica faptul că legendele, baladele și manuscrisele medievale scriu despre geto-dacii din Europa occidentală în evul mediu timpuriu. Inclusiv anglo-saxonii erau celto-geto-daci, iar autorul identifică o serie de toponime, hidronime și onomastice din Anglia și de pe teritoriul României de azi (O fi știut oare ceva prințul Charles de venea atât de des în Ardeal?). Latinul Tacitus a numit teritoriul locuit de germani ca Germania, în realitate germanii se numeau pe ei însiși „deutsch” din țara Deutschland. Se citește „daci” și „țara Dacilor”. Elvețienii „duch” în evul mediu sau olandezii dutch (se citește daci) sau „buri”, de la care vine numele Burebista, tot o personificare celto-dacă a poporului privind „conducătorul burilor”. Exemplele lingvistice sunt cu sutele despre denumirile de daci, geți și Dacia în vestul Europei până în secolul XII. Alexandru Bădin le pune pe seama unei singure rădăcini etnice, celto-geto-daco-germanică pe întreg continentul european cu câteva mii de ani înainte de Hristos. Așa se explică de altfel existența roții maramureșene și crucea celtică din Irlanda până în Maramureșul istoric. Analizând această teorie sau ipoteză istoriografică se poate discuta de două sau mai multe țări Dacia, mai întâi în răsăritul Europei și câteva țări Dacia în vestul Europei. „Dania” sau Danemarca se consideră fiind totuși centrul Daciei occidentale, deși și goții identificați cu geții de Iordanes au condus Spania în secolele VI și VII și unde în regatul Asturia au început Reconquista la 722 împotriva maurilor prin regele „geto-got” Pelagius. În 1891 s-a descoperit în Danemarca un vas de aur la Gundestrup realizat în Balcani sau chiar în Dacia, în care sunt reprezentări de geto-daci cu scuturi dacice și steagul în formă de lup. E o dovadă posibilă că o parte din dacii liberi și carpi au emigrat din nordul Daciei în Dania (Danemarca) după cucerirea romană. Istoria se rescrie mai nou conform și geneticii, dar și a analizei lingvistice. Desigur că istoricii instituționali și cei academici, încă nu consideră fundamentate științific aceste teorii, deși mari istorici români de la începutul secolului XX, ca Nicoale Densușianu, Nicolae Miulescu sau chiar Vasile Pârvan au încercat să facă lumină în înțelegerea acestor teorii privind originea celto-germanică a teritoriului locuit de geto-daci, strămoșii noștri. Oricum teoria lui Alexandru Bădin este cea mai originală și curajoasă. Dacă Miulescu și Densușianu vorbeau de o origine scitică indo-europeană primordială a geto-dacilor pentru Europa, Bădin crede că Dacia din vestul Europei poate fi explicată prin originea celto-germanică, care s-a întins și în spațiul carpato-danubiano-pontic, unde locuiau geto-dacii un popor înrudit de altfel cu popoarele menționate. Geto-dacii erau aliați cu triburile germane, în primul rând cu bastarnii. Istorici mai au mult de cercetat, ca să deslușească originile celto-germanice ale geto-dacilor, dar și „ciudățenia” Daciei din vest, care a fascinat sute de călugări, teologi și istorici ai evului mediu timpuriu”. Sursa: https://ziarulnatiunea.ro/2023/12/14/origini-genetice-intre-goti-si-geto-dacii |
CD4 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Numai aberații în acest articolaș dar și în comentarii. Datul cu presupusul ca metodă de lucru.
Datsch din Danemaraca nu au vreo legătură cu dacii din Dacia! E o potrivire întîmplătoare de de nume.
Biblia lui Wulfila este scrisă într-un dialect vechi german și a fost furată din Germania în timpul răboiului de 30 de ani (1618-1648). În prezent jumătate din ea se află la Upsala, Suedia. Am contactat doi suedezi și doi germani și le-am arătat o bucată de text. Germanii înțeleg cîte ceva dar suedezii nimic. Și eu mai înțeleg cîte ceva pt că locuiesc in Germania și vorbesc germana literară.E o aberație să susțină cineva că ar fi fost scrisă în sec 4 dHr.din moment ce Biblia aceea provine din Germania, sec 17. Textul din ea este Noul Testament scris într-un dialect german. I se atribuie aiurea unui închipuit Wulfila, care ar fi trăit în sec 4 undeva la Dunărea de Jos.
Consideratii:
India care s-a pretins decenii la rand campioana Nealinierii, desi nu a dovedit prin ceva special aceasta calitate auto declarată, a părăsit această pozitie si a trecut fără
remuscări in pozitie clară polară de partea Washingtonului. Să respecte cu umilintă
“ordinea bazată pe reguli”[ale cui?], pozitie de unde poate sa pună piedici Chinei pe care o vede adversară, desi la acelasi nivel de populatie este de 5 ori mai putin dezvoltată economic si militar; deci o adversitate inchipuită, visată/dorită doar.
Pozitia ei la Adunarea generala BRICS cand a dat veto, fără un motiv obiectiv, la intrarea Algeriei in BRICS a surprins pe multi. Aceasta sfidare sfruntată a primit o replică dură din partea Chinei care a compensat Algeria cu un imprumut din Banca Chinei de 34 bilioane de dolari, iar 2 săptămani mai tarziu China si-a retras Proiectul de investitii in India de 862 milioane dollari, proiect care l-a mutat in Vietnam si vor mai urma si alte redirectionări.
Dansul absurd si lipsit de sens al Indiei intre cele două alinieri nu provoaca decat uimire si dezgust, dand dovada incă odată de neseriozitate in politica internatională.
CD
INDIA SARE IN WAGONUL WASHINGTONULUI DE INCONJURARE A CHINEI
Autor: Salman Rafi Sheikh
Influența globală în expansiune rapidă a Chinei – în special, în contextul războiului din Gaza – a apărut deja ca o problemă cheie pentru Washington.
SUA se află deja într-o stare de negare, iar statutul global în creștere al Chinei se transformă într-o problemă prea mare pentru ca New Delhi să o rezolve fără a intra într-o alianță oficială anti-China creată de SUA.
Prin urmare, există un stimulent suplimentar pentru New Delhi să-și consolideze alianța cu SUA într-un mod și mai anti-China. Aceasta a fost evoluția majoră a celui de-al cincilea „dialog 2+2” anual SUA-India, desfășurat la 10 noiembrie 2023, în India. Drept urmare, India consolidează poziția globală a Washingtonului în aproape toate punctele cheie, de la Ucraina și Palestina până în regiunea Indo-Pacific.
Declarația comună care a venit din New Delhi arată în această direcție. Declarația a menționat că ambele țări sunt „parteneri naturali și de încredere” care încearcă „să promoveze o ordine internațională rezistentă, bazată pe reguli și luând măsuri pentru a dezvolta o abordare comună pentru „ evoluții în zona Indo-Pacifica, Orientul Mijlociu, Ucraina, printre alte regiuni. Miniștrii și-au exprimat reciproc îngrijorarea profundă cu privire la războiul din Ucraina și la consecințele sale umanitare tragice”.
Viziunea comună este un preludiu la o alianță strategică între New Delhi și Washington. Timp de decenii, India a susținut „Nealinierea”. Însă, în urma schimbărilor profunde din lume ca urmare a celor două conflicte militare aflate în desfășurare în Europa de Est (Ucraina) și Orientul Mijlociu (Palestina), peisajul geopolitic se cutremură puternic, forțând multe țări să-și ajusteze pozițiile.
Faptul că India consolidează, în esență, poziția Washingtonului împotriva Chinei (și chiar a Rusiei față de Ucraina) înseamnă că India susține și Washingtonul împotriva a doi dintre concurenții săi cheie, cu scopul de a neutraliza oferta lor de a face lumea multipolară. Aceasta este partea cheie a politicii externe în schimbare a Indiei.
Acolo unde India ar fi putut simți anterior un loc pentru ea însăși într-o lume multipolară, acel vis rămâne departe de a fi realizat în contextul global polarizat de astăzi. Motivul este că lupta dintre SUA și China, pe de o parte, și dintre Rusia și NATO, pe de altă parte, a întărit pe rivalii americani mult mai mult decât a beneficiat SUA.
Faptul că China câștigă influență înseamnă că decalajul dintre India și China se extinde rapid, în loc să se micșoreze. Economia Chinei este deja de cinci ori mai mare decât cea a Indiei, cu un PIB de 17,7 trilioane USD față de PIB-ul Indiei de 3,2 trilioane USD. Același lucru este valabil și pentru puterea militară a ambelor țări.
Are sens ca India, cel puțin deocamdată, să-și impulsioneze creșterea și creșterea într-o lume bipolară. Și, pentru a realiza acest lucru, New Delhi a decis să dea mâna cu Washingtonul. Trebuie să aibă Washingtonul de partea ei pentru a neutraliza ceea ce New Delhi vede ca ascensiunea puternică a Chinei în Asia și nu numai.
În vederea prezentării unei competiții Chinei, atât Washingtonul, cât și New Delhi vizează, de asemenea, Afganistanul, unde talibanii par să fi dezvoltat legături de lucru puternice cu Beijingul. În special, logica legăturilor normalizate ale Beijingului cu talibanii este susținută de neamestecul în problemele și problemele politicii și societății afgane sub conducerea talibanilor. Deși lipsite de recunoaștere, legăturile talibanilor cu Beijingul – și faptul că Kabul a reușit să prevină în mare măsură atacurile teroriste asupra intereselor chineze în Afganistan – au întărit pretențiile grupului la putere.
Pentru China, aceste legături contează, deoarece Afganistanul este un teritoriu strategic în cadrul proiectelor BRI ale Beijingului. Prin urmare, China a devenit prima țară care a numit un ambasador oficial la Kabul în octombrie și ambele țări vorbesc deja despre deschiderea Coridorului Wakhan pentru a stimula comerțul și, în cele din urmă, a deschide o nouă legătură teritorială între China și Asia Centrală prin Afganistan.
Cu toate acestea, SUA și India văd aceste evoluții în mod diferit. În timp ce Washingtonul consideră că este încă un succes diplomatic pentru China și un pas către consolidarea proiectelor sale Drumurile Mătăsii, pentru India, succesul Beijingului înseamnă că speranțele sale de a dezvolta orice legături cu talibanii s-au redus semnificativ. Există, prin urmare, un stimulent pentru New Delhi să-și unească mâinile cu Washingtonul pentru a ataca talibanii, deoarece nu poate concura cu China în Afganistan. Din acest motiv, Afganistanul a jucat un loc proeminent în întâlnire.
Declarația comună a încercat practic să-i delegitimizeze pe talibani (pentru a complica la nivel internațional termenii de angajament ai Chinei cu grupul) atunci când a spus că:
„Miniștrii au cerut talibanilor să respecte angajamentul lor de a împiedica orice grup sau individ să folosească teritoriul Afganistanului pentru a amenința securitatea oricărei țări și au remarcat Rezoluția CSONU 2593 (2021), care cere ca teritoriul afgan să nu fie folosit pentru amenințări sau sa atace orice țară sau pentru a adăposti sau antrena teroriști sau pentru a planifica sau finanța atacuri teroriste”.
Declarația a vizat, de asemenea, gestionarea de către talibani a drepturilor omului și ale femeilor. Această convergență în creștere ar putea avea implicații cruciale pentru viitorul Asiei. Disponibilitatea tot mai mare a Indiei de a respecta linia SUA ar putea militariza în mod semnificativ Asia. New Delhi este pregătit să găzduiască următoarea întâlnire a QUAD, un grup care cuprinde India, SUA, Australia și Japonia.
Deși nu este încă o alianță militară, se pare că se îndreaptă în această direcție datorită accentului recent pe care l-am văzut pe aspectul de securitate în „dialogul 2+2”. Pentru a cita declarația comună,
„Miniștrii au reafirmat importanța unui Indo-Pacific liber, deschis, incluziv și rezistent și și-au reînnoit dorința comună de a-și consolida dialogul și colaborarea prin Quad. Ei au subliniat rolul important al Quad ca o forță pentru binele global pentru popoarele din Indo-Pacific.”
A fi văzut ca o „forță pentru binele global” implică doar ideea că SUA și India văd un mare potențial geopolitic în alianță în ceea ce privește atingerea unui obiectiv global comun, adică menținerea internațională „bazată pe reguli” condusă de SUA comanda intactă. În timp ce SUA au făcut presiuni de mult timp pentru a face din QUAD o alianță militară, îmbrățișarea strânsă de către India a SUA va facilita în mod semnificativ această posibilitate.
Salman Rafi Sheikh, cercetător-analist în relații internaționale și afaceri externe și interne ale Pakistanului. Articol scris în exclusivitate pentru revista online „New Eastern Outlook”.
Sursa: https://journal-neo.su/2023/12/15/india-jumps-on-washingtons-china-containment-bandwagon
Traducerea: CD
Ah, ca sa mai adaug….pacat ca nu exista optiunea de editare de text, sa pot alipi direct…: parerea mea e ca Iordanes, got fiind, iar gotii aparand foarte recent in consemnarile istorice, cu toata realizarea lor de a captura Roma, considera ca istoria lor e prea scurta, neconvingatoare. Un fel de „cazuti mai adineauri pe aci”. Atunci a facut practic un imprumut, legandu-i de getii inca de pe vremea lui Darius ( intai, tatal lui Xerxes), procurandu-le astfel niste sute de ani de istorie si facandu-i mai legitimi ca si continuatori ai imperiului roman.
Problema acolo e ca Iordanes, la XIV:79 incepe un arbore genealogic,dupa cum urmeaza:
„XIV Now the first of these heroes, as they themselves relate in their legends, was Gapt, who begat
Hulmul. And Hulmul begat Augis; and Augis begat
him who was called Amal, from whom the name of the
Amali comes. This Amal begat Hisarnis. Hisarnis
moreover begat Ostrogotha, and Ostrogotha begat Hunuil, and Hunuil likewise begat Athal. Athal begat
Achiulf and Oduulf. Now Achiulf begat Ansila and
Ediulf, Vultuulf and Hermanaric. And Vultuulf begat
Valaravans and Valaravans begat Vinitharius. Vinitharius moreover begat Vandalarius; Vandalarius begat
Thiudimer and Valamir and Vidimer; and Thiudimer
begat Theodoric. Theodoric begat Amalasuentha; Amalasuentha bore Athalaric and Mathesuentha to her husband Eutharic, whose race was thus joined to hers in
kinship. For the aforesaid Hermanaric, the son of
Achiulf, begat Hunimund, and Hunimund begat Thorismud. Now Thorismud begat Beremud, Beremud begat
Veteric, and Veteric likewise begat Eutharic, who married Amalasuentha and begat Athalaric and Mathesuentha. Athalaric died in the years of his childhood, and
Mathesuentha married Vitiges, to whom she bore no
child. ”
Or daca ne uitam la numele alea….Adeptii teoriei echivalentei intre goti si daci (partea rationala a adeptilor), spun ca pasajele respective nu apartin lui Iordanes in original, ci ar fi fost strecurate de Mommsen, introducand,intr-un mod convenabil, nume clar germanice. Nu cred asta si oricum ar necesita dovezi temeinice astfel de afirmatii, dar macar e un punct de vedere in care ai o baza de discutii.
Ce vremuri,prin 2104-2015 cand se umpleau paginile pe aici cu cate 150-200 de comentarii pe tema asta.
Exista o alta parte, tin minte un personaj foarte pitoresc, Cristi parca-l chema, care a venit cu teroria stil barda, cum ca in biblia lui Wulfila avem exact limba geta, adica goto-geta, adica proto-romana.
Astfel, la el, Luna (astrul) venea din geto-gotul FULLIT (avea el explicatia termintoare, ca au in comun „L” si „U”, care sunt cele „mai importante litere” ), „a merge” ar veni din „usmernan”, „lapte” din „slauctas”, „casa” din „bazanaukas” samd, cuvinte pe care le identificase el cica atat in textul acelei biblii, cat si pe placutzele de la Sinaia, timp in care, nu pot fi germanice, ca el nu le-a gasit nici in germana, franca sau „sueba”.