George Simion: „În fiecare zi, în România se taie 120 de hectare de pădure. Trebuie oprit acest măcel”
Adrian Cimpoi 02/11/2024
George Simion atrage atenția asupra ritmului alarmant al defrișărilor din România, subliniind că zilnic dispar 120 de hectare de pădure. Această cifră este susținută de un raport Greenpeace, care evidențiază amploarea fenomenului.
Liderul AUR consideră că aceste tăieri masive au consecințe grave asupra mediului și economiei naționale. „Pădurile noastre sunt esențiale pentru echilibrul ecologic și pentru viitorul generațiilor următoare. Nu putem permite ca acest măcel să continue,” afirmă Simion.
Simion subliniază și problema monopolului deținut de companii austriece în exploatarea pădurilor, arătând că beneficiile acestor activități nu rămân în România, ci sunt exportate. „Este inacceptabil ca bogăția naturală a României să fie exploatată de străini, iar profiturile să ajungă în afara țării. Aceste resurse ar trebui să contribuie la dezvoltarea economiei noastre, nu a altora,” adaugă liderul AUR.
El solicită autorităților să ia măsuri urgente pentru a stopa defrișările ilegale și pentru a proteja patrimoniul forestier al țării. „Este imperativ să implementăm politici stricte și să asigurăm aplicarea lor eficientă. Doar așa vom putea salva pădurile României,” conchide George Simion.
Simion nu face distincție între defrișare și tăiere. In primul rând defrișarea în România se face doar pentru interesul public,de ex construirea de autostrăzi. Tăierea la ras este drastic limitată de Codul silvic. România are cea mai aberantă legislație privind controlul masei lemnoase ce a determinat și creșterea prețului lemnului: de foc și pentru industrie.
In schimb în România au loc defrisări pe care Simion, ca și alți politicieni habarniști, nu le văd: livezile de pomi fructiferi unde s-a defrișat la greu iar România mai are ~ 10% duprafața pe care o avea înainte de 1989, perdelele forestiere de protecție care au dispărut și su lăsat loc la vile și cartiere rezidențiale, arborii din orașe și parcurile din orașe.
Comparativ cu 1989 în România se taie mult mai puțin pentru că: industria de prelucrare a lemnului nu mai este, cantitatea de lemn de foc destinată populației s-a redus, dar se plantează foarte puțin intrucât politica este de „regenerare naturală”. Inainte de 1989 se tăia, inclusiv la ras (tăierile la ras permit dezvoltarea pe 3-5 ani a zmeuretului și muretului rezultând mai multe fructe de pădure, hrană pentru urși iar după 5 ani semințișul crește și pădurea se reface). Tăierile la ras se fac după anumite studii stabilite de Hans Carl von Carlowitz la începutul sec XVIII.
Hans Carl von Carlowitz este părintele termenului de sustenabilitate, plecând de la tăierea sustenabilă a pădurii.