George Simion cere retragerea ambasadorilor României din SUA și Israel, după un articol anti-AUR
Redacția
13/04/2025
Liderul Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), George Simion, a lansat un apel vehement pentru retragerea imediată a ambasadorilor României în Statele Unite, Andrei Muraru, și în Israel, Radu Ioanid, acuzându-i că se implică în jocuri politice și denigrează imaginea țării.
Într-o postare publicată pe blogul său personal, Simion a criticat dur activitatea celor doi diplomați, susținând că aceștia folosesc funcțiile publice pentru a ataca AUR și a promova agende politice personale.
Simion a reacționat la un articol de opinie semnat de Muraru și Ioanid, publicat într-o revistă internațională, în care liderul AUR și partidul său sunt acuzați de promovarea extremismului și antisemitismului. „Am citit cu stupoare un articol de opinie semnat de Andrei Muraru și Radu Ioanid, în care eu, AUR și susținătorii noștri suntem atacați într-un mod complet rupt de realitate. Acești doi reprezentanți ai statului român, plătiți din bani publici, au ales să publice un pamflet ideologic”, a declarat Simion, respingând acuzațiile ca fiind „minciuni vechi” și „clișee propagandistice”.
Liderul AUR a subliniat că ambasadorii ar trebui să reprezinte interesele tuturor românilor, nu să se implice în dispute politice interne. „Nu pot rămâne tăcut în fața unei campanii de denigrare care vizează nu doar persoana mea, ci milioanele de români. Doi ambasadori ai României, trimiși să reprezinte țara în lume, au ales să calce în picioare demnitatea națională și să mintă cu premeditare despre realitatea din România”, a adăugat acesta.
În ceea ce-l privește pe ambasadorul Radu Ioanid, Simion a adus în discuție participarea europarlamentarului AUR Georgiana Teodorescu la o conferință de combatere a antisemitismului organizată de guvernul Israelului, la care a fost prezent și premierul Benjamin Netanyahu. „Mă întreb care este utilitatea domnului ambasador Ioanid, atât timp cât toate întâlnirile făcute de premierii români în Israel au fost organizate de doctorul Berkovits, nu de dânsul”, a punctat liderul AUR, sugerând că Ioanid și-a depășit atribuțiile diplomatice prin criticarea deciziilor autorităților israeliene.
Simion a acuzat, de asemenea, că articolul semnat de cei doi ambasadori ar sugera o intervenție străină în politica românească, sub pretextul luptei împotriva extremismului. „S-a mers până acolo încât se cere, indirect, o intervenție străină în viața politică a României, în numele ‘luptei împotriva extremismului’. Să fim serioși!”, a spus el, respingând ferm acuzațiile de glor16 și negarea Holocaustului.
Apelul său pentru retragerea ambasadorilor vine în contextul unei dispute mai ample între AUR și reprezentanții diplomatici, Simion avertizând că „dacă nu sunt capabili să respecte mandatul încredințat, vă puteți întoarce acasă!”. Liderul AUR a insistat că România „nu este un stat fascist” și că partidul său este o formațiune democratică, votată de milioane de cetățeni.
Reacția lui Simion a stârnit deja dezbateri în spațiul public, ridicând întrebări despre rolul ambasadorilor și limitele implicării lor în dezbaterile politice interne. Rămâne de văzut dacă cererea sa va avea ecou în rândul autorităților de la București sau dacă va intensifica tensiunile dintre AUR și establishment-ul diplomatic.
Poezia ” Baroane” a lui Tudor Arghezi scrisa in 1943 si „dedicata” Ambasadorului German la Bucuresti , pentru care a facut citeva luni de lagar in timpul Regimului Antonescu, este extrem de actuala si astazi daca o modificam putin. Iat-o:
Amerikane, de Tudor Arghezi
„Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Şi ce mojic! ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc. Parcă în hainele tale a intrat alt om şi parcă celălalt a plecat în pielea goală, pe undeva, prin ceruri ori iad.
Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne!, să şi surâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa s-a mai moderat, burta caută un relief mai aproape de spinare. Nici părţile de dindărăt nu mai sunt atât de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte.
Cred că nu mai iei dimineaţa patru cafele cu lapte, o halcă de şuncă şi opt prăjituri, cu care ţi-ai pus din nou în funcţiune intestinul gros, anemiat de răbdări prăjite. Te umpluseşi bine, până la râgâială.
Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi: ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămândule, roşcovanule, boboşatule, umflatule.
Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune!
I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân şi să slugăresc la maţele lui, eu care nu m-am băgat rândaş nici la boierul meu. Vrea trei părţi şi din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug şi bici, înfăşcat de ceafă, cine pofteşte.
Uită-te, mă, la mine! Amerikane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!… Scrie Ştefan? ? Nu scrie!… Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete sterse de sânge?
Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori.
Începi să tremuri acum, căzătură. Aşa s-a întâmplat cu toţi câţi au umblat să-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subţiat şi învineţit. Obrazul ţi-a intrat în gură, gulerul ţi-a căzut pe gât ca un cerc de PUTINă uscată. Dacă te mai usuci niţel, o să-ţi adune doagele de pe jos. Ce floacă plouată-n capul tău! Ce mustaţă pleoştită! Ce ochi fleşcăiţi!
Parcă eşti un şoarece, scos din apă, fiartă, de coadă, Amerikane…”