DOMNULUI PROFESOR ALEXANANU G. DOCTOR ÎN ŞTIINŢE JURIDICE

HONORIS CAUZA A UNIVERSITĂŢII DIN ODESA

 

Dragă colega !

În legătură cu reorganizarea administraţiilor dintre Nistru şi Bug dumneavoastră părăsiţi postul de guvernator al Trasnistriei şi plecaţi din Odesa.

Despărţindu-ne de dumneavoastră nu putem să nu amintim toată contribuţia dumneavoastră la relansarea activităţii Universităţii din Odesa şi vă exprimăm cu acest prilej sincera şi adânca noastră recunoştiinţă.

Încă de la data de 7 Decembie 1941 când oraşul Odesa deabea începea să-şi revină după zguduitoarele evenimente, dumneavoastră aţi socotit oportun şi de strictă necesitate deschiderea Universităţii din Odesa trezind speranţe în sufletele noastre, dându-ne posibilitatea de a începe activitatea noastră ştiinţifică, deschizând în faţa tineretului uşile şcolii superioare.

Chiar în ziua deschiderii Universităţii, dumneavoastră aţi ordonat salarizarea, în Februarie 1942 au fost aprobate statele, iar în primăvara aceluiaşi an dumneavoastră aţi emis ordinul privind asigurarea întreţinerii tuturor profesorilor, docenţilor şi asistenţilor, chiar dacă în fapt nu exista posibilitatea antrenării lor în activitatea Universităţii.

Acest act a dat o foarte mare susţinere tuturor forţelor intelectuale din oraşul nostru şi acest act, pentru totdeauna, va ramâne în memoria noastră.

Dumneavoastră nu aţi uitat de bătrâni şi bolnavi, nu aţi uitat de văduve şi orfanii din familia ştiinţifică şi le-aţi acordat pensii academice superioare altor categorii de pensionari.

Sub conducerea dumnevoastră Universitatea din Odesa s-a ântărit şi şi-a desfăşurat toate facultăţile sale. După munca încordată pentru restabilirea laboratoarelor, cabinetelor, muzeelor şi bibliotecilor la 14 Februarie 1942 au început lecţiile la facultăţile de medicină şi politehnică, în Aprilie al aceluiaşi an s-a deschis facultatea de agronomie iar din toamnă, la ordinul dumneavoastră, au fost deschise şi celelalte facultăţi: ştiinţele exacte, de drept şi de filologie şi istorie. În felul acesta Universitatea a fost restaurată în întreaga sa dimensiune şi a ajuns numărul studenţilor la 2000. A fost refăcută şi biserica universitară şi din nou în incinta Universităţii s-au înnoit slujbele creştine.

Acordând o înaltă apreciere operei ştiinţifice a dumneavoastră şi în atenţiunea grijii dumneavoastră pentru Universitatea din Odesa, Sovietul (Sfatul) profesorilor v-a ales în unanimitate membru de onoare şi v-a acordat gradul de Doctor în ştiinţe juridice Honoris Causa.

Luându-ne rămas bun de la dumneavoastră noi încă odată vă aducem adânca recunoştinţă şi vă urăm succes deplin în activitatea dumnevoastră viitoare.

Odesa, 5 Februsrie 1944

Profesori şi docenţi Rector Decan

20 de semnături Profesor 24 de semnături

2 semnături

*

Nota redacției – Textul de mai sus este traducerea din limba rusă a diplomei de doctor honoris causa al Universității din Odessa, atribuită guvernatorului Transnistriei în momentul când acesta și-a încheiat mandatul de guvernator și a părăsit Odessa. Sunt multe dovezi și documente cu privire la modul cum profesorul George Alexianu și-a onorat funcția de guvernator al Transnistriei. Menționăm un fapt unic în istoria universală: după război, Stalin a ordonat ca persoanele care au fost guvernatori pe teritoriul sovietic ocupat de germani să fie deferiți justiției și judecați în fața publicului din capitalele unde au funcționat. Au fost 11 persoane în această situație, printre care și George Alexianu al nostru. Procesele s-au ținut în fața unui public local numeros, iar oamenii au fost invitați să-și spună părerea, în mod deosebit dacă au ceva de reclamat, vreun abuz sau vreo nedreptate a fostului guvernator. Din cei 11 guvernatori unul singur a fost lăudat de localnici care n-au avut de făcut nicio relamație privind modul cum a guvernat persoana respectivă. Acea persoană a fost GEORGE ALEXIANU. La ceilalți guvernatori s-au reținut reclamații grave privind abuzurile săvârșite de aceștia. Drept care pe loc s-a dat sentința de condamnare la moarte, iar execuția s-a făcut imediat, la spânzurătoarea care a fost instalată în piața publică respectivă dinainte de a începe procesul! 

Ne putem imagina această frumoasă poveste ca un soi de întrecere între reprezentanții mai multor etnii, un concurs de omenie, la care a participat și un român, profesorul George Alexianu. Acesta a câștigat detașat concursul și a fost trimis de ruși la București cu sentința nevinovat!

Sentința aceasta, valabilă la Odessa, adică în URSS, n-a mai fost valabilă la București, unde George Alexianu a fost implicat în „procesul marii trădări naționale” și condamnat la moarte pentru vinovății imaginare.

În realitate, conform „ipotezei Gheorghe Mateevici”, condamnările la moarte din procesul Ion Antonescu i-a vizat numai pe politicienii români care au cunoscut adevărata identitate a unui rabin evreu refugiat de la Varșovia la București în 1939: era un pesonaj cu totul deosebit. Era unul dintre cei 7 „înțelepți ai Sionului”, grupul ultra select și ultra secret care diriguesc soarta evreimii mondiale. Conform unei reguli esoterice evreiești, nici un ne-evreu nu are dreptul să cunoască identitatea unui asemenea înțelept. Dacă un ne-evreu ajunge totuși să afle despre un evreu că este unul dintre cei șapte, acel ne-evreu trebuie dat morții cât mai repede.

Or, cei patru români care au cunoscut identitatea evreului refugiat din Polonia au fost Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Piki Vasiliu și George Alexianu. Când de la Londra a venit cererea de găzduire în România a evreului respectiv, englezii au precizat cât de importantă este persoana, pentru a-i convinge pe guvernanții români să-i acorde azilul. Dar nu s-a știut de regula talmudică pe care cei patru români o încălcau. Au plătit cu viața acest precept talmudic aberant.

A se vedea pe site-ul de față textul intitulat  Ipoteza Gheorghe Mateevici.