TRIANON (7) Ce sunt ungurii dacă nu sunt unguri ?!
Contains Link

ilie tudor13 hours ago
.
STUDIILE GENETICE ARATĂ CĂ UNGURII NU SUNT URMAȘII INVADATORILOR MAGHIARI

Politicienii maghiari încearca să îi provoace pe vorbitorii de limba maghiară din Transilvania, să se întoarcă împotriva majoritatii române. Ar mai avea motive să o faca aceștia daca ar afla că de fapt maghiarii actuali atât din Ungaria, cât și din țările vecine sunt de fapt centrali europeni (români, slavi, germani) maghiarizați cultural și lingvistic?

În documentul de mai jos sunt puse 3 studii genetice făcute de cercetatori maghiari de la universitați din Ungaria cât și de cercetatori europeni. Mai întai sunt scrise studiile în limba engleză, iar dedesubtul studiilor se afla o traducere aproximativă în limba română.

Istoria oficiala a Ungariei pretinde că ungurii sunt descendenții triburilor maghiare ce au migrat în Panonia în urma cu 1000 de ani.
Alti istorici nu sunt de acord și susțin că ungurii sunt o populație europeană maghiarizată forțat de o elita politica aflată la conducerea zonei.
Unul dintre acești istorici, Paul Lendvai, scrie în cartea lui “The Hungarians” că în timpul împăratului Iosif al doilea (1765-1790), “maghiarii” formau doar o treime din populația Regatului Ungariei, în timp ce restul, de aproape 70% din populația Regatului erau slavi (sârbi, slovaci), români, germani și țigani.
Din păcate ungurii primesc o educație nerealistă și xenofobă și sunt facuți să creada că Regatul Ungariei era locuit doar de ei, când în realitate “maghiarii” reprezentau doar o minoritate, ajunsă majoritară prin maghiarizarea forțată a celorlalte etnii din Regatul Ungar.
Dacă ne uităm la genetică, vom vedea că de fapt în Ungaria “maghiarii” au avut un impact nesemnificativ asupra geneticii populației locale, și că de fapt majoritatea ungurilor sunt fie slavi, fie români, germani sau țigani.
Faptul ca ungurii NU SUNT DESCENDENȚII MAGHIARILOR, demonstrează că pretențiile lor teritoriale asupra Romaniei, Slovaciei, Serbiei nu sunt susținute nici de genetică, toate argumentele istorice invocate de politicienii ungurii fiind FALSE și bazate în exclusivitate pe
xenofobismul acestora și pe dorința lor de a fi din nou grofi pe pământurile altora și să poată face tot ceea ce doresc, fără sa dea socoteala cuiva.
Este important ca un număr cât mai mare de oameni să cunoască adevarata origine etnica a ungurilor, tocmai pentru a nu se ajunge la o nenorocire ca aceea din Kosovo, sau pentru a nu se ajunge iarași la genocid contra românilor, asa cum s-a întâmplat de 3 ori în numai în
secolul XX.

Cum arată ADN-ul originea unui popor

Să întelegem puțin cum anume poate ADN-ul arăta originea unui om. Mai întai, ce este ADN-ul? ADN-ul este un program cel puțin tridimensional, mai sofisticat decât orice program de calculator, scris cu ajutorul unor molecule, din care este creat corpul fizic al fiintelor vii.
Deoarece acest program este foarte mare, pentru a putea fi stocat, a fost împărțit în mai multe bucăți numite cromozomi. Ca să fie simplu de înteles, sa ne gândim că dacă un program de
calculator este prea mare, este pus pe mai multe discuri sau pe mai multe cipuri de memorie. Deci, cromozomul este asemănător unui cip de memorie.
ADN-ul uman este împărtit în 46 cromozomi (cipuri), grupate în perechi de câte 2 cromozomi.
Acest ADN se află în nucleul celulelor din corpul nostru.
Mai avem însa și un alt ADN care nu se afla în nucleu, ci se află într-o organită celulară responsabilă cu producerea de energie, numită mitocondrie.

Deci, avem 2 tipuri de ADN în corpul nostru – ADN-ul nuclear, aflat în nucleu și ADN-ul mitocondrial, aflat în mitocondrie și responsabil de producerea energiei.
Oamenii de știință au observat că ADN-ul mitocondrial se transmite doar de la mamă la copil, fără a fi modificat, în timp ce ADN-ul nuclear se transmite jumătate de la mamă și jumătate de la tata.

Deoarece ADN-ul mitocondrial e transmis doar de la mama la copil și nu este modificat, înseamnă că toate persoanele care au acelasi ADN mitocondrial se trag din aceeași MAMĂ PRIMORDIALĂ, adica toti au aceeasi stră-stră….străbunică.

Savanții au observat că exista un numar mic de tipuri de ADN mitocondrial, ceea ce înseamnă ca toti oamenii de azi sunt descendentii unui număr foarte mic de femei, numite EVELE PRIMORDIALE.
ADN-ul nuclear e transmis jumătate de la mamă și jumătate de la tata. Sexul este însă dat de grupa de cromozomi X și Y. O combinatie XX determina aparitia sexului feminin, în timp ce sexul masculin e determinat de combinatia XY.

Spermatozoizii și ovulul conțin doar jumătate din ADN-ul nuclear, doar 23 de cromozomi. Ovulul conține un cromozom X din cei 2 cromozomi X prezenți în ADN-ul femeii, în timp ce spermatozoidul poate conține fie un cromozom X, fie un cromozom Y.

Dacă ovulul va fi fecundat de un spermatozoid purtator al cromozomului Y, atunci va rezulta un copil de sex masculin. Dacă ovulul va fi fecundat de un spermatozoid ce poarta cromozomul X, atunci va fi fată. Rezultă ca sexul unui copil este determinat doar de spermatozoidul barbatului. Deoarece cromozomul Y îl au doar barbații, iar ei îl primesc integral de la tatăl lor, rezultă ca toți barbații care au un anumit tip de cromozom Y, au același stră-stră…străbunic.

Oamenii de știinta au observat că exista doar cateva tipuri de cromozomi Y, ceea ce înseamna că toți barbații de azi se trag de fapt dintr-un număr foarte mic de “Adami primordiali”.
În concluzie, studiindu-se cromozomul mitocondrial se poate afla cine anume ne-a fost stră-stră…..străbunica pe linie maternă, iar studiindu-se cromozomul Y, se poate afla cine anume a fost stră-stră…străbunicul pe linie paternă.

1. Ce rasă erau maghiarii invadatori ai Panoniei?

Studiile genetice spun ca erau “uralici”, adica aveau haplogrupul N. Ce sunt ungurii de azi? Acest studiu spune că ungurii de azi sunt o populatie strâns înrudită cu populația balcanică sau cu cea central europeană, dar nu cu maghiarii.
Numele testului: Y-chromosome analysis of ancient Hungarian and two modern Hungarian-speaking populations from the Carpathian Basin. Unde puteti gasi acest studiu: Ann Hum Genet. 2008 Jul;72(Pt 4):519-34. Epub 2008 Mar 27

Cine sunt autorii studiului: Csányi B, Bogácsi-Szabó E, Tömöry G, Czibula A, Priskin K, Csõsz A, Mende B, Langó P, Csete K, Zsolnai A, Conant EK, Downes CS, Raskó I. Institute of Genetics, Biological Research Center of Hungarian Academy of Sciences, Temesvári krt. 62, H-6726, Szeged, Hungary.

2. Un alt studiu în care este comparat ADN-ul prelevat din morminte “maghiare” cu ADN-ul ungurilor de azi.

Concluzia studiului este că în mormintele “maghiarilor” genetica uralică era prezentă doar la bogați, în timp ce populația comună avea haplogrupuri tipic europene. Acest lucru arată foarte clar că “maghiarii” erau mai puțin numeroși decât populația ce exista deja în Panonia.
De asemenea acest test spune că “nu există continuitate genetica între invadatorii maghiari și populația de azi a Ungariei”.
Numele studiului: Comparison of maternal lineage and biogeographic analyses of ancient and modern Hungarian populations.
Cine sunt autorii: Tömöry G, Csányi B, Bogácsi-Szabó E, Kalmár T, Czibula A, Csosz A, Priskin K, Mende B, Langó P, Downes CS, Raskó I.Institute of Genetics, Biological Research Center of the Hungarian Academy of Sciences, 6726 Szeged, Hungary.

3. Care este poporul cu care sunt cel mai înrudiți ungurii?

Din testul următor rezultă că ungurii sunt cel mai apropiați genetic de indienii din India.
Se presupune că locul de origine al ungurilor este India, iar acest studiu demonstrează că într-adevar, ungurii sunt cel mai apropiati genetic de indienii din India. Acest studiu este interesant pentru că a fost folosit cel mai mare numar de mostre de ADN, peste 1100.

Numele studiului: Human Chromosomal Polymorphism in Hungarian Sample

Unde il puteti gasi: Kamla-Raj 2006 Int J Hum Genet, 6(3): 177-183 (2006).
Cine sunt autorii: Kata Décsey1, Orsolya Bellovits and Györgyi M. Bujdosó. Semmelweis University, Department of Forensic Medicine, Budapest, Hungary, 10912. Hungarian Academy of Sciences – Semmelweis University, Institute of Forensic Medicine,Budapest, Hungary, 1091

Genetic markers in the Hungarian population: Then and now

Due to the scarcity of written sources the origin of Hungarians has been the object of passionate debate among historians, archeologists, and linguists. Lately they were joined by geneticists. With the completion of the Human Genome Project in 2003, genetic mapping of ethnic groups became much easier, cheaper and therefore more widely carried out. István Raskó, head of a group of geneticists at the University of Szeged, gave his first lecture on the subject in the popular „Mindentudás Egyeteme” (University of All Knowledge) in 2004. He outlined the group’s research on the DNA composition of human remains from graves dating to the early tenth century. On the basis of their findings the Szeged reseachers came to the conclusion that the number of invaders was most likely very small because even in these very early graves only 36% of the people had markers indicating Asiatic origin. Fifty percent of them were of purely European origin, and their DNA composition indicated that their ancestors had lived in Europe for at least 40-50,000 years. By now this Asiatic element has almost disappeared: 84% of Hungarians are totally of European origin and only 16% carry Asiatic markers. One ought to keep in mind that in the thirteenth century the Cumans, a decidedly Asiatic tribe, fleeing the Mongol onslaught, sought refuge in Hungary. The Cumans (or in Hungarian the „kunok”) settled in one bloc south of Budapest on the left bank of the Danube, that is, the Great Plains. Their opportunity to intermarry with non-Cumans was somewhat limited. Even in the second half of the twentieth century one could find Hungarians who bore a close resemblance to their Asiatic relatives.
The occasion for the topic surfacing in the popular press is an exhibition that just opened in the Museum of Natural Science. It is entitled „The Genetic Family Tree of Our People.” The exhibit relies heavily on the research of István Raskó and his fellow scientists in Szeged. As a result of their research there are many new discoveries and also the „reaffirmation” of earlier held views. About a hundred years ago it was commonly believed that the richer graves contained the remains of the newcomers who ruled over the local Slavic population while the simpler graves contained the bones of the local common people.
That theory was replaced in the 1950s by one that claimed that even in the simplest graves less well-off Asiatic newcomers could be found. Now DNA research has at last put an end to the debate. The DNA found in the modest graves is practically identical to the make-up of the present-day Hungarian population. In brief, the earlier theory was correct. Moreover this research offers further proof that the newcomers were very few in number.
I must say that this finding surprised me because I, simply using common sense, figured that if the size of the invading group was very small and the population of the occupied territories large then it would be logical to assume that the invaders would soon be absorbed by the local population. Moreover, I figured, their language would be supplanted for the most part by that of the locals. Anyone who was thinking along these lines was obviously wrong. For some strange reason the linguistic and cultural influence of this small group was important beyond its size while their genetic components pretty well disappeared.
It is most likely that by the end of the thirteenth century the Asian markers pretty well disappeared from the population mix. However, in order to pinpoint the exact development of the population, the geneticists would have to expand the research to later centuries. I’m
pretty sure that this will be the next step taken in Szeged.
Meanwhile there are other anthropological studies dealing with the same period. There is in fact a group of twenty-two researchers from various disciplines (Magyar Őstörténeti Munkaközösség Egyesület = Association of Hungarian Preshistory Workshop) who pool resources.
Although the members seem to be bona fide researchers, I’m a bit troubled by the fact that their findings are so enthusiastically welcomed in far-right circles. In any case, I will summarize an earlier lecture of one of its members, Erzsébet Fóthi, who works in the Museum of Natural Sciences where the exhibit outlining the family tree of Hungarians is currently on display. The Workshop held a conference in the Hungarian Academy of Sciences in 2004 where several people gave lectures. Although they might have been engaging, in comparison to DNA
studies a lecture on the similarities of Hungarian and Caucasian cooking sounds a tad unscientific to me. I’m equally dubious about the activities of the organizer of the group, István Erdélyi, whose list of publications is a mile long but whose studies of Hun-Hungarian relations
are not terribly convincing.
According to the description of the conference the most interesting lecture was delivered by Erzsébet Fóthi using „anthropological-statistical analysis” of graves from the tenth century.
According to her in the „rich graves” the shape of the skulls was different from the skulls found in the poor graves. In the former the skulls were „short and wide” while in the latter the skulls were „long and narrow.” According to Ms Fóthi the „short and wide” skulls are typical of people living in the East, perhaps as far away as Siberia.

The „long and narrow” skulls cannot be found farther east than the Black Sea. She checked the skulls of 475 males and 374 females. Apparently she managed to identify the first-generation skulls, that is skulls belonging to people who were not born in the Carpathian Basin and in this group she could not find „long and narrow” skulls. According to her this skull type shows great similarity to the „early Bulgarians who lived in Magna Hungaria, or in other words, in today’s Bashkiria.”

Apparently these early Bulgarians began their journey from the northern shores of the Black Sea. Some of them went to the area of the Lower Danube and became mixed with the Slavs living there. These people are the ancestors of our Bulgarians of today. The second group, according to her, moved to Magna Hungaria, today’s Bashkiria. She claims that the early Hungarian upper class’s anthropological measurements show a great deal of similarity to the people of today’s Bashkiria. Apparently the Bashkirs are a Turkic people and Fóthi assumes a close relationship between early Hungarian invaders and the Bashkirs. When National Geographic pushed her, she admitted that „the similar anthropological characteristics between the two groups don’t necessarily mean that they were one and the same but that both groups came from the same genetic basis.”

Sursa: http://hungarianspectrum.wo……

Markerii genetici ai populației maghiare: atunci și acum (tradus partial în română)

István Raskó, liderul unui grup de geneticieni de la Universitatea din Szeged, a ținut un discurs în 2004 la Universitatea Mindentudás Egyeteme în care a vorbit despre datele genetice asupra unor resturi osoase gasite în morminte vechi din Ungaria, care datau din secolul 10. Concluzia cercetatorilor de la Universitatea din Szeged a fost ca numarul invadatorilor maghiari este foarte probabil să fi fost unul mic, deoarece numai 36% din scheletele gasite în acele morminte aveau markeri genetici ce indicau origine asiatică. 50% dintre acele schelete aveau origini pur europene, iar compozitia AND-ului lor indica că stramoșii lor trăiseră în Europa cel puțin cu 45.000-50.000 de ani înainte. În momentul acesta markerii genetici de tip asiatic din populatia maghiara din Ungaria aproape că au dispărut. 84% din maghiari sunt de origine pur Europeana și de abia 16% au și markeri asiatici.

Se pare că ceea ce s-a descoperit acum datorita studiilor genetice este doar o reafirmare a opiniilor de până acum. Cu aproximativ 100 de ani în urmă se credea că doar mormintele bogate contineau oase ale invadatorilor maghiari, care stăpâneau populația locală vlahă și slavă, în timp ce mormintele mai simple conțineau oase ale populației locale non-maghiare, adica non-uralice. AND-ul găsit în mormintele modeste ce datează din secolul 10 este identic cu cel al populației maghiare de astăzi, lucru ce a confirmat ipoteza apărută în urma cu 100 de ani. Asta înseamnă că invadatori maghiari erau foarte puțini la numar.
În mod normal limba și cultura invadatorilor maghiari trebuia să fie asimilată de populațiile băștinașe, dar în realitate lucrurile s-au petrecut invers.
Este foarte probabil ca la finalul secolului 13, marcarii asiatici aproape că dispăruseră din mixul populației. Pentru a preciza exact evolutia situației, cercetătorii de la Szeged vor continua cercetările genetice pe resturi osoase datând după secolul 13.

Modern Hungarians carry a lot of R1a1 and R1b, but it seems these lineages are largely of Germanic and West Slavic (ie. Indo-European) origin.
European Journal of Human Genetics (2000)
Cercetatori: Ornella Semino1, Giuseppe Passarino1,2, Lluís Quintana-Murci1, Aiping Liu1, Judit Béres3, Andreas Czeizel3 and A Silvana Santachiara-Benerecetti1

Magyars imposed their language on Hungarians but seem not to have affected their genetic structure. To better investigate this point, we analysed some mtDNA and Y chromosome polymorphisms in a sample of the Hungarian Palóc who, for historical reasons, could have retained genetic traces of Magyars more than other groups. In addition, we examined a
mixed sample from Budapest. These results suggest that the influence of Magyars on the Hungarian gene pool has been very low through both females and males and the Hungarian language could be an example of cultural dominance.
Sursa: http://www.nature.com/ejhg/…

Jurnalul European de genetică umană (tradus în română)

Invadatorii maghiari și-au impus limba băștinașilor care trăiau în spațiul de astăzi în care se află Ungaria, dar nu au influențat și structura lor genetică. Pentru a investiga mai bine acest punct, am analizat niște monstre de AND mitocondrial și de cromozomi Y a ungurilor Palóc (locuitori ai nordului Ungariei de astăzi) din motive istorice, deoarece în aceștia ar fi trebuit să fi fost cel mai bine conservat AND-ul invadatorilor maghiari. De asemenea, am examinat niște mostre de ADN din Budapesta. Rezultatul arată că influenta genetica a invadatorilor maghiari pe populatia băștinașă ce traia în regiunea Ungariei de astăzi a fost foarte scăzută atât la femei cât și la bărbați. Concluzia este că limba maghiară ar putea fi un exemplu de dominantă culturală.

Comparison of maternal lineage and biogeographic analyses of ancient and modern Hungarian populations.
Tömöry G, Csányi B, Bogácsi-Szabó E, Kalmár T, Czibula A, Csosz A, Priskin K, Mende B, Langó P, Downes CS, Raskó I
The Hungarian language belongs to the Finno-Ugric branch of the Uralic family, but Hungarian speakers have been living in Central Europe for more than 1000 years, surrounded by speakers of unrelated Indo-European languages. In order to study the continuity in maternal
lineage between ancient and modern Hungarian populations, polymorphisms in the HVSI and protein coding regions of mitochondrial DNA sequences of 27 ancient samples (10th-11th centuries), 101 modern Hungarian, and 76 modern Hungarian-speaking Sekler samples from Transylvania were analyzed. The data were compared with sequences derived from 57 European and Asian populations, including Finno-Ugric populations, and statistical analyses were performed to investigate their genetic relationships. Only 2 of 27 ancient Hungarian samples are unambiguously Asian: the rest belong to one of the western Eurasian haplogroups, but some Asian affinities, and the genetic effect of populations who came into contact with ancient Hungarians during their migrations are seen. Strong differences appear when the ancient Hungarian samples are analyzed according to apparent social status, as judged by grave goods. Commoners show a predominance of mtDNA haplotypes and haplogroups (H, R, T), common in west Eurasia, while high-status individuals, presumably conquering Hungarians, show a more heterogeneous haplogroup distribution, with haplogroups (N1a, X) which are present at very low frequencies in modern worldwide populations and are absent in recent Hungarian and Sekler populations. Modern Hungarian-speaking populations seem to be specifically European. Our findings demonstrate that significant genetic differences exist between the ancient and recent Hungarian-speaking populations, and no genetic continuity is seen.
Sursa:http://dienekes.blogspot.ro…

Comparație a descendenței maternale și analiza biogeografică a populației maghiare vechi și a celei actuale (tradus în română)

Limba maghiară aparține ramurii fino-ugrice a familiilor de limbi uralice, dar vorbitorii de limba maghiară au trait în Europa Centrala pentru mai bine de 1000 de ani, înconjurati de vorbitori de limbi indo-europene extrem de îndepartate de limba maghiară.
Pentru a studia continuitatea descendenței maternale între populația maghiară veche și cea actuală au fost luate probe AND, dintre care 27 mostre vechi de pe teritoriul Ungar din secolele 10-11, 101 mostre de la ungurii de astăzi din Ungaria și 76 de mostre de la secuii de astăzi
din Transilvania. Numai 2 din 27 mostre din AND-ul vechi din secolul 11 sunt pur asiatice, aparținând invadatorilor maghiari, în timp ce restul aparțin haplogrupurilor populației din vestul Eurasiei, populației caucaziene. Haplogrupurile invadatorilor maghiari sunt absente în genele ungurilor și secuilor din ziua de astăzi (atât de pe teritoriul Romaniei cât și de pe cel al Ungariei). Populațiile vorbitoare de limba maghiară de astăzi par a fi exclusiv europene. Concluziile studiilor noastre sunt că exista o uriașă diferență genetică între invadatorii maghiari din secolele 10-11 și vorbitorii de limba maghiară de astăzi și nu există nicio continuitate genetică între grupurile menționate anterior.

Domnului Ion Vasile Patria Recunoscătoare
preluat din :
http://jurnalparanormal.ro/…

*

Nota redacției – Publicăm din nou acest text, al domnului ION VASILE, pentru a-l pune în legătură, pe „două coloane”, cu paginile de încheiere ale lucrării Transilvania Invincibile Argumentum scrisă înainte de 1989, publicată în 1990, aflată azi sub tipar pentru reeditare. Aceste pagini finale vor fi publicate în următoarea noastră intervenție pe site.