Istoricul Alexandru Moraru aduce dovezi noi !
No issue detected

surena8 hours ago
*
Zilele trecute vedeam un reportaj al unui cunoscut istoric englez care prezenta Magna Charta Libertatum a lui Ioan Fara de Tara din 1215,cum este ea respectata si aplicata in SUA (de 400 de ori s-a facut apel la ea de la independenta Statelor). Ultima aplicare a ei a fost in legatura cu detinutii de la Guantanamo. Fiind sesizata Curtea Constitutionala a SUA a facut apel la prevederile Chartei si a declarat neconstitutionala retinerea detinutilor fara proces. Insa Curtea Suprema a SUA facand apel la principiile dreptului roman a declarat ca in vremuri de razboi se aplica principiul „necessitas non habet legem, ipsa sed Sibi facit legem”-necesitatea nu cunoaste nicio lege ci devine ea legea . Deci, in vreme de razboi (Curtea Suprema a combatut faptul ca razboiul terorismului nu ar fi un razboi in adevaratul sens al cuvantului) legile pot fi suspendate si se aplica legile razboiului.
Atunci cand ne referim la ce s-a intamplat in Al Doilea Razboi Mondial este bine sa nu neglijam contextul, respectiv vorbim de cel mai mare confragratie. Reactia statului roman in timpul razboiului trebuie vazuta si analizata din prisma evenimentelor de atunci si nu prin raportarea la realitatile de azi, realitati care vedem ca in situatii de razboi pot fi schimbate asa cum a facut si Curtea Suprema a SUA. Romania fusese victima unei agresiuni sovietice care ii rapisera teritorii stabilite si recunoscute prin tratate internationale iar evreii comunisti in colaborare cu evreii romani ori profitand de ajutorul lor pusesera la cale niste atentate, azi le-am numi teroriste, la adresa armatei romane, adica a statului roman. Prin implicarea in conflict civilii evrei nu mai intrau sub protectia legilor razboiului ci erau considerati combatanti.
Putem vorbi de reactia post factum a romanilor daca a fost disproportionata, dar tot in contextul evenimentelor si prin analogie cu reactia americana, sovietica, britanica in situatii similare.
Problema holocaustului este ca a devenit ceva tabu si orice referire antiholocaust primeste conotatie de antisemit si apologist al nazismului. Acest lucru este o tampenie. In SUA a fost un celebru proces si nu pentru ca era vorba de un negationist, ci pentru ca era vorba de libertatea de exprimare (libertate care nu trebuie sa vatameze pe altii) instanta a admis ca cel mai mare specialist in gazare (cel care pusese la punct sistemul de executie prin cazare) sa faca niste studii in lagarele de exterminare din Polonia, sa ia probe, sa discute cu victimile, cu paznicii (multi inchisi) etc.. Concluziile au fost dure pentru adeptii gazarii evreilor in lagare. Din esantioanele culese, din marturiile culese de la victime, din fotografii si din analiza fizica a asa ziselor camere de gazare a reiesit ca acestea nu erau destinate executiei ci deratizarii.
Este evident ca in lagarele de concentrare au murit mii si mii de oameni nevinovati printre care si evrei, dar cauzele au fost altele: munca fortata, lipsa hranei si a medicamentelor, conditiile de detentie, experimentele medicale,dar nu prin gazare.
Paradoxul este ca un evreu si urmas al supravietuitorilor lagarelor,Norman Finkelstein, sa prezinte in „Industria Holocaustului” (aparuta in romana la ed. Samizdat) modul in care a fost distorsionat si manipulat suferinta evreilor in scopuri pecuniare,culmea in defavoarea adevaratelor victime. Modalitatea de a pastra o vie amintire victimelor nazismului nu o reprezinta recurgerea la legi tampite ci aflarea adevarului si nu mistificarea lui.
O gresala pe care o fac negationistii este sa duca in derizoriu victimele nazismului ori ca in lagarele de munca germane ori cele destinate prizonierilor sovietici se traia bine