Fură domnii generali! Fură!

Dotările armatei noastre sunt, în principal, cele realizate în ani 80 de Ceaușescu. De-aceea, la ora actuală, din punct de vedere al echipamentelor, suntem efectiv în afara jocului. Să vedem însă ce s-a făcut.

Primul „cel mai mare” contract de achiziție militară a fost parafat în 2003 de Guvernul Năstase și a presupus o achiziție cu cântec de fregate second hand din Marea Britanie. Pentru cele două fiare plutitoare, România a plătit 170 milioane EUR. De menționat că fregatele respectivele sunt mult depășite fizic și moral. Participarea lor într-un război e puțin probabilă, la ora actuală constituind o provocare menținerea lor pe linia de plutire. De remarcat este că, în cazul acestei achiziții, procurorii englezi au declanșat o cercetare deoarece s-a constatat că au existat interpuși care au încasat ilegal niște comisioane. Dinspre partea română nu s-a făcut nicio cercetare. Mucles absolut!

Achizițiile militare au luat pauză până la „tunul lui băsescu”: achiziția de avioane F16 direct de la gunoi. Cu toate că erau depășite tehnic, pe avioanele achiziționate de armata română, într-o perioadă de criză profundă, țara a plătit peste 1 mld. EUR!!! Evident, la această achiziție, ca și la cele care vor urma, s-a ignorat total legea offset-ului. Recent, generalul trădător Ciucă a anunțat că urmează să mai achiziționeze alte avioane F16. E cât se poate de clar că la mijloc e tot o potlogărie din care se vor îmbogăți niște șmecheri. F16 nu se mai fabrică, astfel încât achiziția nu se poate face decât din … cimitirele de avioane sau de la țările care le vând fix pentru a scăpa de ele întrucât sunt uzate.

Să ne uităm si la cifre. Principalul dușman al lui F-16 este SU-35, față de care este net inferior. Să presupunem totuși că mărețele noastre avioane s-ar confrunta cu ceva mai slăbuț, gen SU-30. Singurul lucru la care avioanele americane sunt superioare este autonomia(4220km vs 3000km). În rest, viteza Suhoiului este dublă(Mach 2 față de Mach 1.2). Radarul unui F16 de top are o rază de 300km în timp ce SU-30 are raza de 350km. Numai că, ATENȚIE!, avioanele F-16 care au intrat în dotarea armatei române au instalat pe ele bătrânul radar APG66(V)2 a cărui rază este de … 80 km!!! Practic, un avion dotat cu un asemenea radar e scos din joc. Ca să înțelegeți cam cât de jos suntem, o să vă spun că MIG-urile armatei române au un radar cu o rază mai mare de acțiune decât avioanele F-16 care ne-au fost livrate! Asta înseamnă că, într-o confruntare directă, avioanele noastre F-16 sunt doborâte încă înainte de a se prinde că urmează să se lupte cu un avion dușman.

Dacă în cazul avioanelor e chiar la mintea cocoșului că niște tărăboanțe luate din gunoi n-au cum să facă față unor arme moderne, fake news-ul cel mai mare a fost ventilat în cazul sistemului Patriot achiziționat de noi cu bani mai mulți decât au dat polonezii pe o versiune superioară. De asemenea, așa cum v-ați obișnuit, achiziția s-a făcut cu ignorarea totală a offset-ului, iar banii au fost plătiți ca la curve, cu mult înainte de livrare!

Hai să vedem totuși pe ce-am dat banii, comparând Patriot cu sistemul concurent rusesc S400. Care sistem e mai ieftin decât cel american și, la ora actuală, un recordman al vânzărilor. Ca să nu existe discuții, aveți mai jos caracteristicile la liniuță:

– Viteza maximă a țintei: 4.8 km/s(S-400) vs 1.38 km/s(PAC)

– Distanța operațională: 400/250/120/40km(S-400) vs 20km(PAC)

– Altitudine maximă: 185km/30km(S-400) vs 24.2km(PAC)

Poate oricine să remarce că, din orice punct de vedere am privi, față de „concurența” rusească suntem precum sălbaticul cu măciuca în fața soldatului dotat cu pistol-mitralieră. Și, de asemenea, veți înțelege de ce Erdogan s-a hotărât să cumpere S-400 și nu Patriot,, în ciuda presiunilor deșănțate făcute asupra sa.

Partea frumoasă a narațiunii este că noi ne înarmăm pentru o posibilă confruntare cu Rusia cu care … nu avem graniță comună. Asta este cea mai idioată justificoare a tuturor timpurilor. Nimeni însă nu vrea, în schimb, să înțeleagă că tot ceea ce înseamnă armată nu-i decât o imensă afacere de corupție prin care se scurg de la Buget bani pe care nu-i avem în beneficiul unor șmecheri corupți până-n măduva oaselor. Istoria, din păcate, se repetă, iar temerea cea mai mare pe care-o am este că ne paște o nouă confruntare în care, din nou, bietul român în izmene va trebuie să facă față vrăjmășiei timpurilor în timp ce jigodiile vor huzuri la loc sigur într-un colț liniștit de lume.

Dan Diaconu