Pe fondul unor știri recente, reluăm spre aducere aminte un articol mai vechi al Mănăstirii Petru Vodă pe o temă deloc abordată de presa centrală: Frauda donării de organe.

Supusă unui tir al măsurilor legislative fără-de-lege, România își consolidează fără încetare statutul de hinterland. Cîteva exemple:

  • cetățenii ajunși în spitale pot deveni simple cadavre ambulante sub semnătura a doi anesteziști, printr-o hotărîre ministerială;
  • nici măcar în spital nu poți ajunge fără un card de sănătate cu totul inutil (sistemul electronic integrat deține deja toate datele necesare și el a funcționat perfect fără carduri de sănătate);
  • distrugerea programatică a economiei naționale arată întreaga Românie ca pe un pașalîc al unui sultan nenumit, iar pe români ca pe niște sclavi de care te poți debarasa trimițîndu-i în țări care au mai mare nevoie de inteligența, creativitatea și jertfelnicia lor decît statul „român”;
  • mulțimea fără de număr a măsurilor legislative anti-creștine și anti-românești (care nu ajung cunoscute românilor decît arareori, și aproape întotdeauna cînd respecți legile, ca să descoperi mai apoi că este ai călcat unele despre care nu ai știut);
  • imposibilitatea practică de a controla sau amenda în vreun fel abuzurile săvîrșite de societatea anonimă intitulată „statul român”;
  • hotărîrea de a construi cea mai mare școală islamică din Europa în centrul unei capitale ce actualmente găzduiește abia cu puțin peste numărul preconizat de studenți musulmani al madrasei;
  • interzicerea memoriei sfinților închisorilor și eroilor istoriei recente;

Dincolo de tragica istorie din ultimii 25 de ani a unui popor care a ales să moară pentru credință, demnitate și libertate în luptă cu un sistem satanic, românii de azi descoperă în fiecare zi cum un alt sistem perfid și pervers își perfecționează zilnic pîrghiile funcționale în dauna propriilor cetățeni. Comentariul făcut de mănăstirea noastră pe marginea criminalei hotărîri ministeriale care transformă cetățenii în cadavre purtătoare de piese de schimb a fost lovit de un adevărat baraj de artilerie al presei anti-creștine și anti-românești, un asalt de cuvinte și idei jignitoare la adresa vorbitorilor limbii române.

Dar mulțumim lui Dumnezeu și pentru aceasta! Părintele nostru duhovnic, Arhimandritul Justin Pârvu, ne-a învățat că dacă sîntem ocărîți și prigoniți pe nedrept căpătăm iertarea păcatelor și multă plată de la Dumnezeu. Sigur, celor ce ignoră și urăsc verticala și verticalitatea acestui popor creștin li se va părea că reacționăm prostește. Din păcate pentru ei, nu își cunosc nici măcar propria istorie, darămite pe a poporului român creștin ortodox!… Dacă ar cunoaște-o, ar ști că din vreme în vreme, cînd înaintașii lor, prigonitorii Bisericii, s-au îndrăcit împotriva ei, Însuși Mîntuitorul Hristos Și-a arătat puterea și purtarea de grijă: De la de la împăratul Nero care a dat foc cetății care începuse să se boteze în numele lui Hristos și de la Iulian Apostatul (care în fața evidenței morții care îl cuprindea i-a strigat Mîntuitorului Iisus Hristos „M-ai învins, Galileene!”) pînă la artizanii așa-zisei „reeducări” comuniste (numele de cod al satanizării unei întregi generații de creștini și patrioți), prigonitorii Bisericii au sfîrșit prin a se îndrăci și a muri sub cumplita posedare ce i-a stăpînit și cu care au plecat în veșnicie. Pentru ei nu poți avea decît o nesfîrșită milă, la gîndul că și-au ales singuri soarta unor Ana și Kaiafa, Pilat din Pont ori Iuda Iscarioteanul. Românii, ucenicii lui Hristos, rămîn răstigniți pe Crucea Domnului, trăind astfel cu bucurie nădejdea sensului jertfei de o viață. Aceasta nu este vreun defetism „mioritic”, ci jertfă hristică asumată. UN POPOR ATÂTA EXISTĂ, CÂT TRĂIEȘTE EVANGHELIA, a spus părintele nostru duhovnic.

Revenind la problema măcelăririi poporului român și a cadrului legal prin care aceasta are loc chiar astăzi (foarte interesant și grotesc în același timp: existența fizică a românilor este garantată de constituție și anulată de un ordin ministerial, care nu poate suferi modificări, pentru că nu există cadrul legal care să permită aceasta; pe scurt: în România un ordin ministerial e mai puternic decît însăși constituția statului!), salutăm apariția unui articol dedicat efectelor sinistrului Ordin al Ministerului Sănătății cu numărul 1170 din 22 octombrie 2014: