CD 922 aprobate denitsoc@gmail.com 75.57.36.95 |
PRIETENII NOSTRI, OCCIDENTALII – Secvente istorice de CD Intelectualitatea romaneasca avea obisnuinta, inca din perioada tarzie a evului mediu sa mearga in occident, ca si acuma, sa-si desavarseasca studiile, sa-si dea doctoratele si sa se specializeze professional. Era o ocazie in care tinerii romani acumulau si o doza puternica de cultura occidentala din care nu lipsea si orientarea inclinatiilor politice si nu de putine ori cooptarea lor in lojii masonice. Deveneau francofili sau germanofili, depindea de tara gazda si obligatoriu rusofobi. De ce rusofobi? Pentru ca occidentul in general si mediul academic occidental in special, dominat si influentat de masoni si evreimea nu a iubit niciodata Rusia, dar a ravnit mult la bogatiile ei. Chiar daca Rusia tarista era solicitata in diverse aliante prestigioase europene, era o situatie de amicitie temporara pentru ca aveau nevoie de sprijinul ei militar, dar dupa incheierea evenimentelor, dupa ce nu mai aveau nevoie de suportul ei militar sau politic, Rusia devenea la loc un “inamic”, un pamant al fagaduintelor ce trebuia colonizat de alesii domnului, mari descoperitori geografici si comercianti, in special de sclavi. Nici principiul unitatii crestine nu a functionat in cazul Rusiei si nu putea functiona pentru ca guvernele occidentale erau bine ancorate in lojiile masonice. Guvernele tinerelor state natiuni europene, erau infestate de masoni, formati pe vrema studiilor in occident si pozitia acestor guverne nu era macar neutra ci rusofoba. Motivul afisat era “pericolul pe care il constituia Rusia pentru tarile vecine.(?!) Noi Romanii am crezut din totdeauna ca Franta este sora noastra mai mare intru latinitate, iar francezii sunt cei care ne doresc numai binele. In pofida tuturor “accidentelor istorice” care au dovedit ca am fost tradati de Franta, Romania a socotit ca au fost doar accidente. In educatia primita de tinerii romani nu lipsea cultivarea sub orice forma a francofiliei, fenomen ce s-a perpetuat secole de-a randul pana astazi cand fiecare poate sa vada singur ca Franta, ca orice tara hiperimperialista, ce tine de “civilizatia occidentala”, nu poate sa aibe prieteni ci doar aliante temporare in indeplinirea scopurilor lor, in ultima instanta, financiare. Inaintea loviturii de stat din 1866, “Monstruoasa Coalitie” s-a lansat o ampla campanie de dezinformare prin presa in se care sustinea ca domnitorul Cuza intentioneaza sa se alieze cu Rusia. D.A. Sturdza avea sa sustina mai apoi ca detine chiar acte, care probeaza aceasta acuzatie, insa nu a publicat niciodata aceste pretinse dovezi. Dupa intalnirea lui Bismark cu Imparatul Napoleonn al III-lea la Biarritz, se aranjase ca Franta sa ramana neutra si asta stia si Carol. Insa Franta, cu binecunoscuta-i faima de prostituata politica, instabila si neloiala partenera in relatiile internationale, s-a aliat initial, in secret, cu Austria, Ambasadorul francez a venit sa-i dea lui Bismark un ultimatum privind aceste teritorii, care daca nu sunt cedate Frantei armata farnceza va intra in Maintz. Bismark neimpresionat de cutezanta tupeului prostitut francez a spus: “Bine, atunci razboi sa fie!” Dupa doua zile de la revenirea diplomatului francez la Paris i s-a comunicat lui Bismark ca a fost o neintelegere, Imparatul Napoleon al III-lea fiind bolnav. Italia se aliase cu Prusia ca sa obtina teritoriile din nordul Italiei, Venetia si Trento, teritorii care se vor reintoarce la Italia reunita in urma Tratatului de la Viena din Octombrie 1866. Initial Austria a cedat Venetia Frantei, ca sa arate ca in cazul in care Austria ar fi castigat razboiul ar fi trebuit sa-i cedeze Frantei Venetia ca rasplata a aliantei; Franta insa a cedat imediat Venetia Italiei. Patru ani mai tarziu ducele de Grammont, fostul ambasador francez la Viena, si viitorul Ministru de externe, din 15 mai 1870, avea sa poarte urmatorul dialog cu principele detronat Cuza, dialog reprodus magistral in volumul editat de istoricul Stelian Neagoe[1]: “Ducele de Grammont: Ei bine ne-am saturat de Carol I, este destul. Trebuie mentionat ca Antoine Alfred Agénor, al 10-lea Duce de Gramont, Print de Bidache, era urmasul unei vechi familii nobiliare franceze, diplomat si mai tarziu in mai 1870 Ministru de Externe al Frantei in Guvernul lui Émile Ollivier. Razboiul 1870-1871 a pornit de la candidatura la tronul Spaniei a verisorului lui Carol I Regele Romaniei, Printul Leopold of Hohenzollern-Sigmaringen, pe care Franta nu-l dorea Rege al Spaniei. Franta ar fi fost flancata la sud si la nord de casa de Hohenzollern, un pericol strategic de neacceptat. Ducele de Gramont a fost unul din importantii negociatori in vederea eliminarii acestei candidaturi. Gramont a luptat pe toate caile diplomatice si mai putin diplomatice, pentru a asigura Frantei o pozitie confortabila in decorul European, chiar daca asta tulbura precarul echilibru ce se instalase in Europa. In actiunile sale el nu a demonstrat “pasiune pentru pace cu onoare”, principiu la moda in diplomatia Europeana din acea perioada, ca dovada ca a fost declarat persona nongrata pe o perioada de 9 ani de societatea aristocratica a Vienei. Prin aceasta el fiind, in fapt, persoana cea mai putin recomandata sa negocieze candidatura lui Leopold. Ca Ministru de Externe, in cabinetul lui Ollivier, nu s-a dovedit abil si responsabil la inaltimea functiei, ci a manifestat un servilism docil care se putea potrivi doar unui diplomat obscur. Se banuieste insa ca sub masca docilitatii fata de Imparat de fapt se ascundea servilismul obligator pentru Masonerie. A fost Gramont, cel care în seara zilei de 12 iulie dupa ce a raportat împăratului ca Printul Lepold comunicase pe 11iulie renuntarea la candidatura pentru tron, in aceeaşi noapte si in circumstanţe dubioase, fără sa-l informeze pe Émile Ollivier, Prim Ministrul Frantei la acea data, la trimis pe Benedetti la Ems sa comunice regelui Prusiei pretentiile deplasate ale Frantei. Benedetti a cerut regelui prusiei sa dea un comunicat/telegrama/dépêche catre Imparatul Napoleon al III-lea, prin care regele Prusiei garanta că candidatura Hohenzollernilor nu ar fi revenit pe viitor. “Pentru Franţa şi pentru intreaga lume Gramont a fost responsabil pentru politica de a pune siguranta ţării sale inaintea securitatii Europene, şi a facut ca Bismarck să administreze Frantei o „palmă peste faţa” (soufflet) cu „Telegrama Editata din Ems asa cum a numit-o Gramont în Parlament”, care a fost cauza imediată a declaraţiei franceze de război pe data de 15 Iulie 1870.”– Émile Ollivier “L’Empire liberal” – tome xii, 1909 Bismarck a dat presei un comunicat succint al convorbirilor avute de Wilhelm I cu ambasadorul francez din care reieseau pretentiile neacoperite si mult prea indraznete ale Frantei, comunicat numit de Gramont in Parlamentu Francez Telegrama Editata de la Ems. In 13 iulie 1870, in statiunea Ems, Regele Prusiei Wilhelm I si cu ambasadorul francez Benedetti au avut convorbiri in care Vicent Benedetti, nemultumit doar de renuntarea la tronul Spaniei de catre Printul Leopold, a cerut in plus Regelui Prusiei sa dea garantii ca pe viitor, niciodata, vre-un print de Hohenzollern nu va candida la tronul Spaniei. Desi era o cerere destul de pretentioasa si indrazneata, Regele Wilhelm I a raspuns cu o politete eleganta demersului lipsit de diplomatie al emisarului, spunand ca el nu se poate angaja in actiuni viitoare de acest gen. Bismarck era constient ca francezii vor considera comunicatul/dépêche ca o provocare, “ca o capa rosie in fata unui taur Galic”.~ Le Secret de l’empereur, correspondance … échangée entre M. Thouvenel, le duc de Gramont, et le général comte de Flahaut 1860-1863 (2nd ed., 2 vols., 1889). Telegrama a fost prezentata de Gramont ca o declaratie de razboi, ceea ce nu displacea lui Bismarck, Germania era bine pregatita de razboi, Franta nu. Traducerea în franceză, facuta de agenţia Havas(evreiasca!), a folosit termenul de „adjutant”, care în limba germană se referă la un rang înalt “aide de camp”, dar în franceză descrie doar un subofiţer (adjudant). Deci ceea ce implică faptul că regele a insultat în mod deliberat pe ambasadorul francez prin gradul inferior al curierului. Aceasta a fost versiunea publicată de cele mai multe ziare frantuzesti în ziua următoare, care sa întâmplat să fie 14 iulie – ziua Bastilliei. Mesajul lui Benedetti catre Ducele de Gramont din 13 iulie nu a mai contat la Paris, nimeni nu i-a dat vreo importanta, iar Gramont nu avea interesul, caci Masoneria voia razboi. În camera legislativă a Frantei creditele pentru razboi au fost votate in fuga, cu o majoritate covârşitoare, Franța declarand război pe 19 iulie 1870. În urma înfrângerii franceze, în 1871, ducele de Gramont a încercat să arunce vina pentru eşecurile diplomatiei franceze pe ambasdorul Benedetti. În apărare Contele Vicent Benedetti a publicat versiunea sa despre evenimentele vremii in cartea “Misiunea mea in Prusia” – Paris 1871. Amanunte asupra acestei situatii europene, care a culminat cu razboiul Franco-Prusac din 1870-1871, le avem descries amanuntit in ziarul “Neamul Romanesc” al lui N Iorga anul 1, Nr. 103 din 29 Aprilie 1907: https://books.google.com/books?id=J3FOAAAAMAAJ&pg=PA788&lpg=PA788&dq=ducele+de+Grammont&source=bl&ots=Qyg5pbFM7Y&sig=AXTUYu934pj-tkgoiKtka2YdRDg&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwifheLcqoraAhVF54MKHUIiBboQ6AEITTAI#v=onepage&q=ducele%20de%20Grammont&f=false Dar ce n’au facut romanii pentru sora lor mai mare; au pornit si Republica de la Ploiesti. Exista îngrijorarea că Franţa nu priveşte cu ochi buni, în noul context politic, un prinţ german pe tronul României (deşi Napoleon al III-lea sprijinise instaurarea lui Carol I). Temerea nu era cu totul neîntemeiată. În 1866 a existat chiar un plan agreat de Napoleon al III-lea pentru un schimb cu Austria, ce includea Veneţia şi nou constituitul stat dunărean. În aceste condiţii, nu este de mirare că în interior se închegase o mişcare conspirativă îndreptată împotriva Coroanei. Mişcarea ar fi trebuit să izbucnească simultan în şapte localităţi (în afară de Ploieşti sunt nominalizate Craiova, Bucureşti, Tecuci, Brăila şi Buzău). Complotiştii mizau pe trupele de la Furceni (o localitate aflată între Tecuci şi Focşani), ce ar fi trebuit să pornească spre Capitală. Scopul principal era detronarea Principelui Carol şi numirea unei regenţe ce ar fi trebuit să pregătească chemarea în ţară a unui văr al lui Napoleon al III-lea. Momentul ales a fost determinat de informaţiile (eronate şi pripite) parvenite de la omul de legătură de la Paris, liderul liberal C.A. Rosetti, care indica o victorie totală a forţelor militare franceze în faţa prusacilor, la Gravelotte. „Eminenţa cenuşie“, omul din umbră, sforarul din culise este însă Eugeniu Carada, care îşi va proba aceste calităţi 30 de ani mai târziu cu mai mult succes, în cadrul Ocultei liberale. Candiano-Popescu îi face un portret convingător. „Ziarist meşter, capabil mai cu seamă pe tărâmul financiar, fără lipici, nici la vorbă, nici la fire, revoluţionar de cabinet, fără însă să aibă curajul de a înfrunta primejdia în zile de grea cumpănă, cu autoritate asupra celor ce-l înconjoară de aproape, fiind cinstit şi cu o mare putere de muncă, cumpătat, temperament de rector, integru, neam de turc (porecla din epocă a lui Carada era chiar Turcu – n.n.), şcoală bizantină, el e solul trimes de comitetul din Bucureşti ca să ridicăm steagul revoltei. Mai târziu ridică Banca Naţională şi fuse, şeful ocultei“. În tratarea evenimentelor de la 8 august 1870, trebuie lăudată înţelepciunea liberalilor care nu forţează lucrurile şi se retrag la timp, preferând să nu arunce ţara într-un război civil cu consecinţe incalculabile. Carol trece cu brio acest test dificil şi dovedeşte, la rându-i, maturitate politică aducându-i pe liberali la putere. Prin depăşirea resentimentelor inerente acestui afront adus Coroanei, Carol reuşeşte să-i cucerească pe români, la început reticenţi faţă de firea rece şi calculată a tânărului principe. Parte dintre complotiştii de la 1870 vor juca un rol important în marile realizări din ultimul sfert de veac al secolului al XIX-lea, alături de acelaşi Domnitor (din 1881, Rege) împotriva căruia se ridicaseră la 1870. Ion C. Brătianu va deveni cel mai apropiat colaborator al lui Carol şi va ocupa scaunul de prim-ministru între 1876-1888, perioadă în care este cucerită Independenţa, iar România e proclamată Regat. Berthelot In aceste conditii misiunea militara franceza ce a aprovizionat cu armament si munitii armata romana se retrage. In vara anului 1918 trupele sarbesti retrase in Grecia la Salonik pornesc o ofensiva puternica in nord si scot Bulgaria din lupta. In toamna lui 1918 in sudul Dunarii se formase un front puternic impotriva Germaniei. Francezii au vazut necesar sa reinstitue misiunea lor in Romania si sa aduca Romania din nou in razboi pentru a infrange definitive armata germana. In sfarsit in data de 10 Noiembrie 1918 Romania intra iar alaturi de antanta si declara din nou razboi Germaniei; ca a doua zi sa se declare infrangerea definitiva a Germaniei. Paiul care a rupt camila. Se pare ca Berthelot a revenit cu placere in Romania ca sa-si continue misiunea comerciala de a vinde armament si munitii armatei romane, o activitate pe care chiar el o caracterizeaza ca deosebit de fructuoasa. Iată spre exemplu, ce spunea despre noi generalul Henri Mathias Berthelot, marele „prieten al românilor”, cel care „ne-a ajutat” acum 100 de ani să câștigăm in primul razboi mondial: Tatarbunar Un grup armat a intrat clandestin in tara, prin surprindere, si-a creat o baza operationala care a incercat sa atraga populatia de partea ei. Nu au reusit decat primele doua operatiuni, fiind sprijiniti de catre granicerii sovietici. Impotriva lor au luptat etncii germani si romani din zona, iar interventia rapida a Armatei Romane a anihilat grupul inamic si revolta nu a mai putut sa se desfasoare. Actiunea criminala si lasa a fost considerata ca terorista si a dus la interzicerea Partidului Comunist Roman. Apar si francezii Aragon a scris peste cativa ani un imn al CEKA-i, Securitatii ucigase sovietice: Romain Rolland a fost un alt stalinist de necurmat, care si el ca si Aragon, a pierdut multi pieteni din cauza stalinismului neclintit. Barbusse s-a mutat in 1918 la Moscova unde a devenit membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, s-a casatorit cu o rusoaica si a devenit un bolsevic pana in maduva oaselor, a devenit membru al PCF in 1927. Dupa ce a publicat in 1925 “Lanturile”, imediat a publicat o noua carticica “Calaii/Macelarii” in care arata cum erau subjugati taranii de catre Teroarea Alba in Balkani. A luat parte ca delegat al oamenilor de arta si stiinta din lume larga, la procesele intentate taranilor “revoltati”, cativa rusi, ucrainieni si gagauazi, mintiti de agentii sovietici si care in marea lor majoritate recunoscandu-si vina au fost achitati. Campaniile de presa (bine remunerate de bolsevicii rusi) a comunistilor francezi impotriva Romaniei au fost nu numai furibunde dar si pline de neadevaruri si jigniri si nu tocmai demne de somitatile ce le-au semanat. Nota: |
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Comenteaza