(…………………………)
Nu m-aş fi gândit să dau de Vasia la Viena! Dar nu reuşesc să stau şi eu câteva clipe măcar la fel de ţeapăn, nămeţii mă împing din toate părţile, sunt nevoit să circul şi eu, dar ochii nu mi-i pot desprinde de pe Vasia. Ce-i cu Vasia aici? i-am întrebat pe găzdoaiele care mă plimbau, amabile, prin Viena, să văd tot ce e de văzut. Iată-l deci şi pe Vasia! Viena fără Vasia, bineînţeles, nu se poate concepe! E obiectiv turistic!
– Ce să fie?! Monumentul ostaşului sovietic eliberator!… Aveţi şi voi unul la Bucureşti, în piaţa Victoriei!
– Niet! Niet! Nu mai este în piaţa Victoriei! Noi l-am mutat! Sâc!
– Serios?! De ce?
– Cum de ce? Voi n-aţi vrea să-l mutaţi de aici şi să nu vă mai împungă privirea cu baioneta de la stindardul roşu atotbiruitor?!… Ia uite-o ce ascuţită e! Ca să nu mai zic de seceră!
– Nu pricep nimic, domnule!
– Era prea în centru, prea la vedere. La vedeală! Exact ca aici, la Viena. Zi de zi trecea pe lângă Vasia nen’tu Nicu şi n-a mai suportat să-l vadă! Unii spun că-i miroseau şi picioarele!… Chiar aşa, sus cum era, strica totuşi mirosul teilor din jur!… Aşa că l-a mutat, rotarea cadrelor, şi l-a transferat mai în provincie, la loc de odihnă şi de mai multă verdeaţă. Abia
se mai vede de copacii din jur!…
De unde mi-a venit răspunsul ăsta?!
Nu m-au crezut. Să fie sănătoşi! Cine are în lume curajul să se atingă de-un monument al soldatului sovietic?!
– Ceauşescu! insist eu.
– Hai că mă enervezi cu Ceauşescu al tău! Cred că tremură şi pantalonii pe el numai când aude de Moscova!… De Gorbaciov!
Nu mai insist. Degeaba. Insistă ei.
– Acum câţiva ani au scris unii nişte chestii antisovietice pe monument! Noaptea!… Câteva zvastici, prostii!
– Pfiu, ce emoţii a doua zi pe toată Austria, să nu se supere cumva Moscova şi să trimită Armata Roşie să păzească monumentul!
– Ce de proteste, ce de promisiuni că nu se va mai repeta! Mi se făcuse o scârbă!…
– Austria că-i Austria, şi tremurau toţi, de la cancelar până la cel mai prăpădit pensionar, nu cumva să se fi supărat ursul sovietic!
– Şi tu ne torni gogoşi cu Ceauşescu!
– Ce gogoşi?
– Că a mutat Ceaușescu monumentul ostaşului sovietic a toate eliberator! Aşa, de capul lui!
– L-a mutat şi a mai şi scurtat soclul cu câţiva metri! Aproape că te poţi pişa pe el! Pe soldat! Unii zic chiar că l-au văzut pe Ceauşescu făcând-o. Incognito!
– Mă înnebuneşti cu…
– Unde să-l fi mutat?!
Le explic. Nu le vine să creadă. Domne, românii ăştia de la Viena şi din tot Vestul sălbatic îs fericiţi numai dacă-l înjuri pe Ceauşescu. Uite că nu-l înjur! Vă place?
– De ce nu-l înjuri pe Ceauşescu?
– N-are nici un haz să-l înjuri pe Ceauşescu la Viena!
– Şi ce, la Bucureşti are cineva voie să-l înjure?
– N-are nimeni voie să-l înjure!
– Vezi?!
– Da-l înjură toţi!
– De ce? C-a mutat statuia soldatului sovietic?… Te contrazici! Nu l-ar mai înjura nimeni dacă ar muta statuia! Dimpotrivă! O-ho!
Încerc din nou să tac. Am vrut doar să-i contrazic, aproape mecanic, aşa, de-al dracului, dar descopăr că am avut, fără să ştiu, mare dreptate! La ăştia au urlat ziarele, televiziunea, pe şapte mii de canale, radioul, zeci de interviuri, toate ţuguindu-şi buzele îngrijorate şi dezaprobatoare, numai pentru că vreo doi-trei puşti zănateci au mâzgălit suprafaţa sacrosanctă a monumentului sovietic!…
Aşa cum probabil mai mâzgăliseră ei zeci şi sute de pereţi, de garduri!…
Iar ambasadorul sovietic a bătut cu pumnul în masă şi le-a pus în vedere că dacă nu sunt capabili să asigure integritatea monumentului, atunci se va ocupa armata, glorioasa armată sovietică, de paza şi buna funcţionare a acestuia!…
A îngheţat tot Osterraihul şi şi-a luat angajamentul solemn că nici o boare de vânt nu se va mai atinge de muscal!… Bietul Vasia! Chiar seamănă, zău!…
Pe când prost prostu’ nostru, da-i al nostru, fără să se scrie nimic în ziare, nici tu radio, nici tu televiziune, interviuri, declaraţii, fără să se atingă de marmura soclului nici măcar cu un găinaţ de porumbel al păcii, după ce l-a spălat şi l-a lustruit bine, ne-am pomenit că mută monumentul, fără nicio zarvă, fără tevatură, extrem de eficient!
Cum a făcut, domne? încerc eu, la întoarcere, să aflu cum de i-a păcălit pe rusnaci, sub nasul lor, la doi paşi de ambasadă, a demontat monumentul, l-a scos din Piaţa Victoriei, a cui victorie, dacă monumentul este al unei armate străine?! Piaţa Victoriei altora, nu a noastră! Eu, Leano, nu mai suport să-l văd zi de zi în faţa ochilor!…
Noi suportam! Numai el n-a suportat şi, fără să i-o ceară nimeni dintre noi…
– Care „noi”?
– Noi, nemulţumiţii, disidenţii, anticomuniştii! Noi ăştia care îi înjurăm toată ziua pe ruşi şi pe comunişti, căci ruşii ne-au adus pe cap comuniştii, deci şi pe Ceauşescu, dar numai el, nenorocitul, avea insomnii şi încrunta din sprîncene – îi şedea mult mai rău când zâmbea, dar nu zâmbea când vedea iar obelixul în vârful căruia se ridicase cât mai sus ostaşul sovietic, să nu simţim aroma celebrelor sale obiele muscăleşti, de mujic nespălat de cinci războaie!
Pe noi nu ne mai deranja. Ne obişnuisem cu el! Aveam şi vederi color din Bucureşti, cu Alioşa se căleşte, Alioşa nu răceşte, şi le mai şi trimeteam prin străinătate, să vadă şi alţii, toată lumea, ce mândreţe de soldat sovietic atotbiruitor ne-a crescut în piaţa Victoriei!
Şi tocmai el, omul ruşilor, să-i pună gând rău!
Ce umilit m-am simţit că nici măcar nu-mi mai trecuse prin cap că mă deranjează mujicul. Într-atât ne obişnuisem cu el!…
Noi, dar el, nea Puiu, nebunul, aşa bâlbâit şi agramat, n-a avut odihnă până nu l-a luat de chică pe mujic, azvârlindu-l într-un colţ de parc unde, aproape în mod natural, se strîng gunoaiele maldăr. Ne-a cam dat câteva clase înainte, repetentul!
– I-a păcălit pe ruşi spunând că taman acolo, sub statuie, va fi staţia de metrou!… Că e musai să-l demonteze şi să-l refacă undeva în loc sigur, unde să nu fie afectat de planurile de urbanizare a Capitalei!
– Domne, nu cumva nebunul tocmai de aia s-a apucat să facă metrou în Bucureşti, ca să aibă motiv să mute monumentul de-acolo, că prea stătea înfipt în inima Bucureştiului!
– Exact în inima oraşului, ca şi aici, la Viena! V-ar trebui şi vouă un Ceauşescu sau măcar un sfert de Ceauşescu ca să scăpaţi de ruşi! Dar de unde să se nască un Ceauşescu în ţara asta de hotelieri?… Vă apucă anul 3000 cu soldatul sovietic biruitor în inima Vienei!…
– S-a făcut metrou în Bucureşti?!… Îmi închipui cum arată! Chiar! Cum arată?
– Uite aşa! zic eu, închipuind cu mâna prin aer câteva contururi, sătul de atâta prostie.
– N-ai fost prea politicos, mi-a reproşat la întoarcere, acasă, Simina.
– M-am săturat, domne, de imbecilii ăştia care s-ar bucura numai dacă ar afla că ne-am dus dracului de rîpă toată ţara! N-ai văzut, le pare rău că s-a făcut metrou la Bucureşti!
Am priceput până la urmă de ce erau aşa de ahtiaţi, românaşii noştri, să afle veştile cele mai nasoale din ţară.
– Te rog, până plec, să nu mă mai scoţi niciodată în oraş. Mă simt teribil de bine aici, la voi! N-am chef să mai văd pe nimeni! M-am lămurit ce e cu ei! Le pare rău că au plecat din ţară, dar nu vor să recunoască. Nici măcar faţă de ei înşişi! Vor însă cu tot dinadinsul să-şi dovedească, să-şi demonstreze că n-au calculat greşit pasul făcut peste graniţă. Le da peste cap tot confortul lor sufletesc dacă le mai spui şi de bine despre ceea ce se întâmplă în ţară, în absenţa lor! După plecarea lor! Mor de ciudă că nu ne-a luat încă dracu’! Asta aşteaptă să afle!
– Ai exagerat şi tu cu Ceauşescu al tău! Parcă ai fi Păunescu!
– Nu-i al meu! E al lor! Le-am spus-o şi celor din ţară, că au rămas destui imbecili şi în România: bă, ce vă faceţi când n-o mai fi Ceauşescu?! Pe cine o să mai daţi vina?! Că acum e nemaipomenit de uşor să fii un terchea-berchea! De vină-i Ceauşescu! Şi pentru lipsa voastră de talent, şi pentru lenea din voi, pentru tot, pentru toată mizeria din mintea şi din sufletul lor de vină-i Ceauşescu!…
Nenorociţii ăştia or să mă aducă în stare să-mi placă! Nu? Când vezi înjurându-l atâţia amărîţi, mai întâi că nu-ţi mai vine să-l înjuri, iar mai apoi rişti să-ţi devină simpatic!…
Zău, mă întorc din străinătate cu un minus de antipatie, din câtă antipatie, cu carul, aveam la plecarea din ţară pentru animalul!… Auzi ce să păţesc eu din pricina acestor neisprăviţi: încep să-i iau apărarea, că prea îl înjură prosteşte! Voi aici îl înjuraţi fără nici o socoteală, exact la fel de prosteşte cum îl laudă alţi imbecili în ţară. Sunteţi de aceeaşi teapă! Ai, domne, motive berechet să-l înjuri! Nimeni nu zice nu! Dar înjură-l ca lumea, cu o socoteală! La fel, le-am spus şi la Bucureşti unor derbedei: de ce nu-l lauzi, domne, pentru ceea ce merită să fie lăudat? De ce îl glorificaţi aiurea în tramvai, fără nici o legătură cu meritele lui reale, căci are şi aşa ceva, fiara! Şi le-am spus-o, chestia cu monumentul ostaşului sovietic eliberator. S-au uitat unul la altul mirându-se ca proştii.
– Chiar! L-au mutat, domne!
– Zău?… N-am băgat de seamă!
– N-ai băgat de seamă pentru că nu te deranjează monumentul sovietic în inima Bucureştiului. Nu te deranja minciuna şi insulta din piaţa Victoriei! Şi mai faci pe anticomunistul! Naţionaliştii lui peşte!
– Prea a trecut…
– Da, tu ai fi vrut să scrie pe prima pagină a „Scânteii” ca să pricepi importanţa evenimentului!
– Exact! N-a scris nicăieri, nici că s-a mutat monumentul şi nici de ce. Măcar motivul oficial, aşa, pentru istorie!
– Pentru istorie, nu s-a întâmplat nimic cu monumentul ostaşului sovietic din Piaţa Victoriei! Avem atestarea sa, prin zeci de mii de vederi, trimise în toată lumea, mai ales de turiştii sovietici care nu iertau unul să-şi facă o poză în faţa monumentului Armatei Roşii atotbiruitoare! Dar n-avem nicăieri menţiunea că în anul cutare, ziua şi ora de Ceauşescu hotărîtă, ostaşul sovietic a luat un şut în cur şi s-a trezit aterizând într-o groapă de gunoi! Unde stă şi azi, fără să crâcnească!
– Mă duc şi eu să-l văd! Mă duc cu copiii!
– Nu te cred!…
– Al dracului să fiu dacă n-o fac!
– Mai bine fă-o de al dracului ce eşti! Sau măcar încearcă să fii! Ia-ţi copiii, du-i acolo în fundătura unde s-a mutat monumentul ostaşului sovietic eliberator şi atotbiruitor, explică-le copiilor ce şi cum, iar la sfârşit pune-i să recite câteva poezii despre Ceauşescu, alea pe care le au în manual şi tu te dai mare că nu-i laşi să le înveţe pe dinafară! Doar, deh! Sunt copii deştepţi, ai unui tată şi mai deştept, doctor în istorie, în de-aia citită, scrisă de alţii, că din istoria păţită, pe care el însuşi o trăieşte, domnul doctor în ştiinţe, istorice, și nu pricepe nimic! Nu vede nimic!…
– Ba, văd, bă! Văd că tu nu vezi!
– Ce?
– Cât o să-l coste pe Ceauşescu!… Nu i-o iartă ruşii!… O să-l coste, cumplit ce-o să-l coste!
– Atâta vezi?
– Atâta! Nu-i destul?
– Uiţi că istoria o face poporul, noi!
– Adică?
– Pe noi, vere, o să ne coste! Pe noi! De Ceauşescu mă doare în cot! Noi o să tragem ponoasele!
– Păi, atunci, ar fi fost mai bine să-l lase la locul lui pe Vasia?…
Bravo, domnilor!… Asta ați înțeles?… Vă credeam români, dar sunteţi mai austrieci decât bieţii de ei! Ce bine ați ajuns să semănaţi!
(………………………………)
in romania foarte multi oameni sau inscris in pcr pentru a-si promova cariera profesionala.ar fii fost aproape imposibil sa progresezi pe linie profesionali fara a fii membru pcr.acesti oameni nu sunt vinovati de nimic.a nu fii confundati cu membrii securitatii si militiei care personal ii consider creaturi satanice si carora le doresc tot cei mai rau.lucrurile nu merg bine de loc in romania post decembrista pentruca tot aceste canalii conduc tara.un lucru ma revolta;cum au putut pampalii de americani sa-i accepte pe acesti comunisti in componenta nato??lupul isi schimba parul dar naravul ba.gm
http://www.youtube.com/watch?v=A7RD5ONjv8M
După ce ați urmărit clipul de mai sus ați înțeles cum e cu ”Soft Power-ul”rusesc.
GAZPROM=NOUA Armată Roșie
”SĂ ANEXĂM EUROPA !ASTA E RUSEȘTE!”
”Rușii se mobilizează de dragul unui scop măreț.
Iată, ANEXAREA EUROPEI acesta ESTE UN SCOP MĂREȚ. ”Alexandr Dughin
SĂ GĂSIM COLOANA A-5-A,
să-i formăm și să-i promovăm pe oamenii noștri și SĂ-I ADUCEM LA PUTERE ÎN EUROPA […]
SĂ CUMPĂRĂM PE BANII GAZPROMULUI birourile cele mai importante ale agențiilor de publicitate din PRESA EUROPEANĂ, căci anume acestea au influență asupra presei,
”O ANUMITĂ COLOANĂ A CINCEA PRORUSĂ
NE ESTE ASIGURATĂ ÎN EUROPA.”
Domnule profesor COJA,vă rog,faceți cunoscut materialul de mai jos TUTUROR ROMÂNILOR!
Călăii OCUPANȚI RUȘI în acțiune :
SĂ ANEXĂM EUROPA !ASTA E RUSEȘTE!
Alexandr Dughin într-o EMISIUNE TV ÎN DIRECT ÎN RUSIA
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=I_y_19ja_hs
Traducere din BARBARA limbă rusă în SFÂNTA LIMBĂ ROMÂNĂ :
”Să anexăm Europa – asta e rusește!
Alexandr Dughin
Astăzi în Rusia se resimte foarte acut lipsa ideii naționale. Pe de o parte, toată lumea înțelege necesitatea acestei idei, pe de altă parte, nu este chiar atât de simplu să propui ceva bine gândit, ceva nou, dacă doriți, sau ceva convingător. Și timp de mulți ani am cugetat asupra acestei probleme și asupra problemei ideii naționale și mi-a venit recent în cap, analizând evenimentele din lume, vizitând diverse țări europene, gândul privind modul de soluționare a chestiunii ideii naționale. Voi expune acest gând cu titlu de propunere, în calitate de ipoteză, ei,dar mai departe probabil că societatea sau mai întâi de toate statul va decide dacă îl acceptă sau nu.
Ideea este următoarea:
noi trebuie să cotropim Europa.
Să o cucerim.
Și să o anexăm.
Iată, mai întâi, mulți vor spune: ei, ce mai e și cu asta, ce ideea e aceasta: să cotropim, să anexăm, să includem în granițele noastre, să cucerim? Dar, pe de altă parte, după ce prima aversiune va trece, sau prima revoltă, sau senzația că s-a spus ceea ce nu trebuia, ceva negândit sau poate ceva propriu altor timpuri, altei epoci, și că, în general, ce mai înseamnă să cotropim Europa, ei bine, atunci când toate astea vor trece, ei ,dar mai întâi trebuie să oferim această posibilitate ca oamenii să cârâie cumva, să țipe acolo.
Liberalii vor spune: ei, la noi toate se întâmplă astfel întotdeauna și de aceea vă comportați voi așa… Iată, atunci când acest val se va stinge, valul agenților țipălăi ai Occidentului, a coloanei a cincea și a tot felul de forțe cobitoare și atunci când chiar nedumerirea patrioților care, mai pe scurt, reduc agenda zilei doar pentru a se salva, doar pentru a supraviețui, doar pentru a se menține, iată când această revoltă, acest val se va stinge, ne vom putea gândi:
da de ce oare nu?
Și atunci să ne amintim bunăoară de proiectele marelui nostru poet Fiodor Tiutcev care a avansat o asemenea concepție în secolul XIX.
El considera că IMPERIUL RUS TREBUIE SĂ COTROPEASCĂ EUROPA,
că ȚARUL RUSIEI trebuie să fie ȚARUL ÎNTREGII EUROPE și,
astfel, SĂ REFACĂ IMPERIUL BIZANTIN.
Le putem acorda lor o largă autonomie în cadrul acestui IMPERIU ROMAN GLOBAL sau AL CELUI DE-AL TREILEA IMPERIU ROMAN.
Ortodoxia se poate înțelege de minune cu cercurile conservatoare catolice. Catolicilor nu le vom interzice să-și mărturisească credința pe teritoriul nostru imperial, cum a fost în perioadele timpurii ale unității imperiale din, să zicem, din epoca lui Constantin cel Mare până la Carol cel Mare și, în condițiile unei anumite autonomii, Europa occidentală oricum recunoștea unitatea împăratului bizantin.
Pe de altă parte, anume această idee imperială poate fi întâlnită la Nietzsche.
Nietzsche spunea:
Europa să fie cum era Grecia sub protecția Romei, fie ca rușii să cucerească Europa. Iar Nietzsche deja vorbea deja de pe pozițiile nemților. Va fi cu mult mai bine, căci atunci ne vom putea concentra pe dezvoltarea culturilor noastre, a identității noastre naționale și nu ne vom preocupa de chesiunile strategice. Rușii își vor instala detașamentele lor de gardă, santinelele lor pe teritoriul nostru și pur și simplu ne vor păzi, ne vor apăra, iar noi vom crește ca un soi de strat cultural unic.
Adică, esistă reprezentanți ai acestei idei și în Europa.
La fel gândea și Oswald Spengler. La fel gândea și prietenul lui Merejkovski, Arthur Moeller van den Bruck, care era încântat de Dostoevski.
În genere, în realitate, elitele europene se gândeau într-o considerabilă măsură la perspectivă ca Europa să se predea Rusiei.
Unei Rusii puternice, unei Rusii conservatoare, unei Rusii încrezătoare în sine, unei Rusii în ascensiune. Adică, îndeobște vorbind,
O ANUMITĂ COLOANĂ A CINCEA PRORUSĂ
NE ESTE ASIGURATĂ ÎN EUROPA.
Aceștia sunt intelectualii europeni care doresc să-și consolideze propria identitate.
Putem vedea și de ce forțe militare dispune Europea. Iar acestea sunt aproape nule. Desigur că există blocul NATO, însă blocul NATO în operațiuni dure nu se implică, după cum vedem în exemplul Oseției de sud și al Abhaziei. Noi ne-am confruntat cu prietenul lor Saakașvili, am ieșit învingători și a fost mai mult zgomot și un soi de balet acvatic în Marea Neagră al cuirasatelor americane, natoiste, ei și ce? Pe când Oseția de sud și Abhazia ne aparțin! Sau își aparțin.
Ei bine, Europei îi vom propune să fie ea însăși.
Pur și simplu vom institui un protectorat asupra lor și gata!
Înseamnă că există o asemenea chestiune, cea a faptului că Europa este slabă sub aspect militar. Bineînțeles că noi nu va trebui să luptăm. Și încă,
de ce să luptăm cu armamentul?
Haideți să luptăm soft power.
Haideți să propunem să apărăm Europa de căsătoriile gay, de femen, de Pussy Riot și să salvăm Europa de ea însăși.
Căci Europa, conștiința europeană sunt în descompunere și toți europenii întregi la minte înțeleg că mai este puțin și Europa se va transforma într-o beznă. Acolo vor fi pur și simplu enclave ale progeniturilor unor emigranți arhaici care pur și simplu vor distruge identitatea europeană. Ei trebuie să facă ceva și, vedeți dumneavoastră, aceștia, asemenea lui Brievik, îi împușcă deja pe ai lor.
Păi haideți să le spunem: iată sub protectorarul nostru vă vom asigura protecția! Vedeți, la noi Pussy Riot au fost închise! Le vom închide și pe ale voastre! La voi reprezentantele femen își fac de cap în bisericile catolice, iar la noi acestea o iau repede cu bâta peste mutră și sunt trimise cu autobasculantele la gunoi, adică în țara lor de origine! Atunci Ucraina și Georgia nu vor mai avea unde se grăbi și pornindu-se în Europa, ele vor anunge la noi.
Europa va câștiga astfel de pe urma acestui protectorat al Rusiei. Și, în al doilea rând, Europa de fapt într-atât de mult se urăște pe sine, într-atâta se văicărește în fața tuturor, că de fapt ea a obosit deja să meargă pe această cale a nihilismului.
Iar noi vom spune: noi în genere nu avem față de voi niciun fel de pretenții. Încetați să vă mai văicăriți! Lăsați că vă facem noi ordine! Voi înșivă sunteți incapabili să faceți față emigrației, iar noi vom face față. Ei, imigranților: îți iei catrafusele, mergi la gară și valea!
La noi, bineînțeles, vom fi nevoiți și noi înșine să înăsprim puțin legislația privind migrația, dar, oricum, ceea ce se întâmplă la noi nu poate fi comparat nici pe departe cu ceea ce se întâmplă în Europa. Europa pur și simplu dispare văzând cu ochii. De aceea, noi suntem un popor indoeuropean. Poate să amintim că, dincolo de asta, avem o mare diversitate de alte etnii, că la noi există un multiculturalism adevărat și funcțional, de aceea cei care se tem că îi vom deporta imediat, noi nu îi vom deporta imediat. Noi le vom propune un sistem de măsuri de adaptare astfel încât să poată rămâne în IMPERIUL NOSTRU euroasiatic global care va cuprinde și Europa.
De asemenea îi vom demonstra acestei divesități culturale euroasiatice a noastre ce înseamnă o minunată aplicare a ceea ce este adevărata toleranță. Nu în raport cu, nu ca indiferență față de imigranți, dar ca integrare a unor societăți și culturi dintre cele mai diferite într-o singură civilizație. Apoi, vor fi satisfăcuți cetățenii noștri, întrucât chestiunea vizelor se va rezolva automat. Chestiunea controlului vizelor nu va exista, căci nu vor fi granițe.
b>Uniunea Europeană pur și simplu va intra în Uniunea Euroasiatică ca parte a acesteia.
Și atunci și proocidentalii noștri, de fapt, se vor simți satisfăcuți, întrucât noi ne vom pomeni în Europa. Rusia va deveni Europa într-un anume sens, pentru că nu vor exista granițe, iar valorile europene se vor putea mișca liber către noi, dacă înșiși europenii le vor păstra, pentru că anume aceste valori europene în expresia lor postmodernistă actuală sunt tocmai ceea ce ucide Europa. De aceea,
de fapt, noi vom instaura în mass-media europene o anumită cenzură patriotică.
Nu una liberală ca acum, când se fac verificări de zece mii de ori la diverse niveluri ale ziarelor liberale ca nu cumva să fie acolo vreun element neliberal. Adică, acolo există cea mai adevărată cenzură totalitară, rasistă, occidentală, eurocentristă, liberală. Noi vom aboli această cenzură, le vom permite oamenilor să-și exprime liber părerile, dar vom institui cenzura, bunăoară, împotriva unora, o cenzură cu mult mai antinihilistă, o cenzură care va înfrâna sau pur și simplu va tempera sau pur și simplu va localiza anumite manifestări nihiliste ale spiritului omenesc.
În plus, noi doar avem experiența unei astfel de expansiuni în Europa în timpul sovietic, când partidele noastre comuniste :
Internaționala a III-a,
Kominternul,
Kominformul ,
au obținut rezultate foarte puternice privind penetrarea parlamentelor statelor europene.
DA,ACESTA A FOST UN INSTRUMENT AL POLITICII NOASTRE EXTERNE.
Astăzi situația s-a schimbat, noi nu mai suntem țări comuniste, dar noi ne putem găsi alți parteneri. Și atunci, dacă vom trasa acum ideile naționale – anexarea Uniunii Europene de către Uniunea Euroasiatică, expansiunea în Europa – ne vom putea aduna, de fapt, în linii mari, în jurul unui scop măreț.
Vă imaginați, iată, să anexăm Europa! Asta, anume asta e ceva în firea rușilor!
Dacă nouă ni se spune să creștem colea cu 0,1-3 procene Produsul Intern Brut, să-i ridicăm sau să-i cazăm pe migranți, colea cu niște câini oarecare, să vaccinăm câinii, asta, desigur, e tare de tot, dar asta nu e în firea rușilor. De aceea noi nici nu facem nimic din toate acestea. Noi nu avem de gând să creștem niciun fel de PIB-uri, pentru că ne doare în cot de asta.
Rușii se mobilizează de dragul unui scop măreț.
Iată, ANEXAREA EUROPEI acesta ESTE UN SCOP MĂREȚ.
Apropo, prooccidentalii ruși din secolul XIX, cei care erau încântați de Occident, păi ei cum se încântau? Ei vroiau să preluăm tehnologiile occidentale pentru ca Rusia să devină puternică și măreață, pentru ca ea să poată învinge Occidentul. Haideți să revenim la anume la acest tip de occidentalism.
Poftim, vă plac tehnologiile europene, păi haideți, haideți să le luăm. Cum să le luăm? Ei ni le vor da acum cu țârâita, ne vor transmite câte un tranzistor colea în schimbul petrolului, gazului. Nu, dați-ne totul dintr-o dată. Noi vom lua toate tehnologiile europene dintr-o mișcare, simplu: noi vom cotropi Europa și toate tehnologiile înalte vor fi ale noastre! Asta da dezvoltare, asta da modernizare, dacă asta am vrut! Asta da, apropo, europenizare a societății noastre!
Petru I a deschis, de asemenea, o fereastră în Europa și ce ne-a arătat el de acolo? El ne-a arătat… pur și simplu a deschis-o cu tunul și a început să participe la politica europeană: le-a dat drumul soldaților și cazacilor în centrul Europei. Bistrourile sunt o urmă lăsată de noi. De aceea, am impresia că acum o asemenea incursiune în Occident este peste măsură de importantă. Aceasta este și ideea europeană și, dacă îngăduiți, și europenizare, și modernizare, și autoafirmarea națională, și un proiect național de proporții. Ei bine, ce e Ciubais cu nanotehnologiile? Mai întâi, pe el îl urăște toată țara. Lui i-au dat nanotehnologiile ca să nu mai vadă nimic altceva, el s-a scufundat în această microlume și nu a mai ieșit de acolo. Acum căută să vadă unde s-au dus banii. Păi, tot acolo, în nanomicrocosmos. Firește că acesta este microomul, acestea sunt microideile, nanoideile, nanoiamenii, ei dar așa ceva nu poate deveni idee națională. Aceasta este un soi de idee nanonațională. Adică, vom dispărea cu toții în spațiul microscopic, și tot acolo vor dispărea și bugetul, și banii, căci la noi la așa ceva se pricep lesne. Ei dar, dați-ne un macroproiect, un macroproiect global, unul fundamental cu adevărat: cotropirea Europei! Da, va trebui să-i facem pe unii să-și schimbe părerea. Ei și ce? Căci eu consider că trebuie folosim în acest scop nu metode hard power, ci soft power, un soft power euroasiatic,
SĂ GĂSIM COLOANA A-5-A, să-i formăm și să-i promovăm pe oamenii noștri și SĂ-I ADUCEM LA PUTERE ÎN EUROPA și, de exemplu, SĂ CUMPĂRĂM PE BANII GAZPROMULUI birourile cele mai importante ale agențiilor de publicitate din PRESA EUROPEANĂ, căci anume acestea au influență asupra presei,
și să acționăm la fel de activ ca și Occidentul în raport cu noi.
De fapt, să contraatacăm. Ei ne atacă cu ONG-urile lor, cu Medicii lor fără frontiere colea, cu bicicliști care îi ajută pe rebeli și wahhabiți. Ei bine, vom juca cu ei după regulile lor. Și aici nu există, cum s-ar spune, nimic personal și nimic ieșit din comun. După paradigma din politica internațională așa ceva este absolut firesc. Adică, iată, noi am pornit de la faptul că această teză este imposibilă, absudă, paranoică, că ne lipsesc resursele, dorința, voința. Acestea sunt argumente, cum ar veni, firești, de suprafață. Însă dacă este să privim lucrurile altfel, dacă este să ne configurăm discursul altfel, atunci vedem că aceasta este o idee națională minunată! Anume asta presupunea Soloviov, Vladimir Soloviov, întemeietorul filosofiei religioase ruse, că Rusia trebuie să se unească cu Europa, dar sub egida țarului rus! Nu știu de ce se dă uitării asta. Eu, iată, recent am ținut la Paris o prelegere într-un centru catolic conservator foarte mare, a fost multă lume, pur și simplu aproape cât un stadion, și eu le-am povestit despre ceea ce avem în comun. Ei, zice, vrem să ne unim cu voi! Voi aveți, zice, o Biserică așa de conservatoare, voi aveți așa o societate, care într-atât de mult păstează încă buna cuviință spre deosebire de societatea noastră că noi suntem pur și simplu încântați de voi! Haideți să ne unim! Eu zic: haideți! Este o idee bună. Dar haideți să ne amintim de perioadele care ne-au permis cu adevărat să fim împreună. Asta era înainte de Carol cel Mare. Aceasta a fost perioada imperială, din secolul IV până în secolul IX, când trăiam în cadrul imperiu unitar, a unei lumi creștine unitare, iar separarea a venit deja mai târziu și s-a ajuns la marea schismă. Ei bine, haideți să ne unim nu pe principiul catolic, pe principiul papal al uniației, că voi trebuie să recunoașteți măreția Papei, iar mai departe fie cum doriți,
să ne unim nu pe acest principiu modernist, ci pe principiul imperial:
UN ȚAR sau UN PREȘEDINTE RUS UNIC PENTRU TOATĂ EUROPA
și diversitatea Bisericii Apusului și Bisericii Răsăritului. Noi ne putem uni, bine, nu uni, dar putem colabora unii cu alții, căci noi avem un dușman comun, pe noi ne atacă necurăția, atacă și catedrale lor și catedralele noastre, și cultura lor și cultura noastră, și protestanții, în special cei care sunt credincioși, nu pur și simplu credincioși, dar cu adevărat credincioși în Hristos, creștinii, ei doar nu vor fi împotriva unei asemenea uniri. Firește că nu vor fi, pentru că Rusia le aduce protecție anume împotriva împărăției Antihristului. Anume asta și este misiunea – catahonul și misiunea celui care rezistă, misiunea limitării lumii Antihristului și a apostaziei care nu trebuie să nimerească loc în societate.
Acesta este sensul imperiului.
Noi pur și simplu vom readuce Imperiul european,
IMPERIUL ROMAN, Imperiul bizantino-elen la locul său.
Noi construim un imperiu. Ei construiesc Uniunea Europeană, tot un soi de imperiu, dar iată că principiile lor sunt foarte jalnice. Ei, iată, dacă economia nu funcționează se și destramă imediat!
Noi însă vom spune: funcționează economia sau nu funcționează, dar ce spune ȚARUL NOSTRU ROMAN RUS – bine, bine, euroasiatic – , european, imperial, ROMAN, anume aia și va fi. Și ce, parcă ați avea încotro?
Ecomomia e un lucru bun, dar neimportant! Căci nu doar cu pâine se va sătura…., le va aminti țarul! Important este să se respecte demnitatea umană.
Iată o asemenea NOUĂ IDEE ROMANĂ umană îmi pare a fi UN PROIECT BUN PENTRU RUSIA.
Căci aceasta este forma optimă de expunere a ideii naționale.
Producător – Iulia Gusakova
Regie – Alexei Akimov
Cameraman – Evgheni Ciașkin
Șef regie – Iuri Gusakov
O producție RUSSIA.RU 2013
P.S.:
Ce vă scriam eu domnule profesor COJA?
”A TREIA ROMĂ din căpăţâna TĂTARO-CALMUCĂ a NE-putin-CIOSULUI de la Kremlin
Moscova NU NE VREA ROMÂNI.
Moscova ne vrea orice altceva:moldoveni,daci,cumani,pecenegi,unguri,tătari,turci,slavi,NUMAI ROMÂNI NU.
Şi ştiţi de ce?
Pentru că Moscova, de la vicleanul Petru I,SE VISEAZĂ A TREIA ROMĂ!
Şi cine îi stă în cale de sute de ani?
ROMÂNIA,
urmaşa Daciei Străbune,
ROMÂNIA a fost ,ESTE şi VA FI ÎN VECI A TREIA ROMĂ !”
SUNTEM ROMÂNI ȘI PUNCTUM!
E frumos ce spui aici si chiar te inteleg ce vrei sa spui despre Ceausescu ( pe care l-am urit, cu toate ca stiam ca nu e decit un prost), dar tu tovarase secretar de partid comunist nu ai dreptul sa o spui, caci Vasia a fost seful tau spititual cu care ne-ai sufocat, cond ne-ai avut la mina…
Daca ai o farima de patriotism in tine lasa-i pe cei curati sa vorbeasca, nu te mai amesteca printre ei, nu-i intina cu prezenta ta.
Ai decenta sa taci, du-te la minastiri si cautati odihna in ruga si umilinta…lasa tara sa-si revina din betia anilor tai de glorie.
P.S. Nu pot sa ma inteleg de ce imi pierd atita vreme sa te citesc (as fi preferat sa nu stiu cine esti si poate unele scriei mi-ar fi placut). Te inteleg tovarase Coja, fiindca am cunoscut, cind am fost acolo, si comunisti ca tine care s-au dovedit pina la urma sa fi fost oameni cumsecade, din neferire penteu noi si pentu tara, teribil de ne-intelepti…
Lui JMT Arhitecttudor
De obicei nu-mi place să-i dezamăgesc pe oamenii care mizează pe mine! Anonimul JMT e în stare să și parieze pe mine, că am fost „secretar de partid”, de partid comunist, adică PCR. A citit el pe Wikipedia, unde junii patrioți Claudiu Tarziu și ? Dobrescu au consemnat pentru veșnicie că am fost ce zic ei că am fost. Secretarii de partid de care am avut eu parte la Filologie : Hanță, Mazilu, Lăzărescu, Romul Munteanu, Poghirc, Gană, au fost niște oameni de mare ispravă, mari profesori, mari învățați, care nu ar fi capabili să se ascundă după niște inițiale, fiind foarte mândri și mulțumiți de ce au făcut la viața lor! Nu m-ar deranja să fi fost și eu ce au fost dînșii: secretari de partid. Ehe, dacă toți secretarii PCR ar fi fost ca dînșii!… Așadar, domnule arhitect, nu paria pe mine, că ai să pierzi!
Mata îmi aduci aminte de o rubedenie, asistent la arhitectură, care mă bătea la cap să insist pe lângă Mac Popescu, amic din copilărie, să-l bage și pe el în PCR, în Partid. Mac Popescu fiind, cum bine știu toți arhitecții, fac totum la Arhitectură. Mac, de mai multe ori mi-a spus: „Domnule, să-și dea doctoratul mai întâi, nu știu de ce nici măcar nu s-a înscris!” Nu și-a dat amărîtul nici până azi doctoratul, dar asta nu l-a împiedicat ca după 1990 să se laude peste tot că el nu a fost membru PCR!
Nu te întreb, domnule JMT, de ce nu ai fost menbru PCR! Probabil că doctoratul ți-l luasei, dar nu îndeplineai alte condiții! Erai prea critic la adresa guvernului și a Partidului, probabil! Sau cine știe ce alte păcate aveai, inavuabile, ca și identitatea dumitale!
Nu ești singurul care l-ai urît pe Ceaușescu. Cei mai mulți și-au mai schimbat „opțiunea” după 24 de ani de la decapitarea familiei! Dacă lucrurile merg mai departe în același sens, riști să rămâi singurul care îl mai urăște pe Ceaușescu! Îl mai urăști? Ai fost în stare, înainte sau după 1990, să spui o vorbă despre performanța lui Ceaușescu de a muta statuia soldatului sovietic eliberator? Sau nu te deranja prezența acestuia! Uite că pe Ceaușecu l-a deranjat! Și l-a „marginalizat” pe muscal cum nu a mai făcut-o niciun alt lider comunist! Sau nu ți se pare mare ispravă!
Da, l-am urît și eu, din cauza unor minciuni grosolane, cărora le-am dat crezare! După 1990 nu s-a confirmat mai nimic din crimele și păcatele puse pe seama sa la Europa Liberă și alte „oficine”! Te invit să scrii pe acest blog care sunt motivele pentru care oamenii serioși trebuie să-l urască pe Ceaușescu!
Și o întrebare sinceră-sinceră: Dacă pe Ceaușescu îl urăști pentru ce a făcut, care este cuvîntul care definește sentimentele dumitale pentru cei care ne conduc Țara în ultimii 24 de ani? Ca filolog, mă faci curios!
Pe Ceaușescu îl urăști! Dar pe Iliescu, pe Petre Roman, pe Constantinescu, Năstase, etc. etc?
Ca atare, domnule arhitect, dă-ți jos inițialele să știm cu cine avem de-a face. Ne-am cunoscut cumva? La balul anului V? La festivalul folk? La vreo plenară a CC?…
Foarte intresant…in acest moment sint in cautare acuta de timp disponibil, in afara profesiei pa care inca o practic zilnic cu disperare, dar promit ca voi raspunde, cu toate ca urasc cuvintul ca forma de comunicare intre oameni si consecintele lor nefaste…
JUST BLEAH JMT! JUST BLEAH!
Blowing in the wind; shit eater!