Cu ce ne ajută NATO să supraviețuim?

Orice om sănătos la cap din țara asta(atenție, nu porniți de la premisa că vorbesc despre o majoritate!) îți va spune că a fost de acord cu intrarea în NATO deoarece alianța aceasta garantează că, la un moment dat, în cazul în care te agresează cineva, vei fi apărat. Perfect de acord. Însă, pentru a intra în NATO, o condiție esențială este aceea de a avea acorduri de pace cu vecinii tăi. Cu alte cuvinte, poți fi membru al Alianței dacă te afli în pace cu vecinii. Cum se traduce chestia asta?
Dacă ai posibilitatea să cunoști un actuar, spunându-i chestia cu pacea cu vecinii, îl vei vedea brusc zâmbind. Aproape că-ți va spune ceva de genul: „Ar fi interesant un produs de asigurări pe tema asta!”. Chestiunea e simplă: dacă te afli în pace cu vecinii, cine te-ar putea ataca? Extratereștrii?

O să vă reamintesc o trebușoară interesantă: pentru a intra în NATO, am fost obligați să semnăm un tratat de bună vecinătate cu Ucraina. Pentru a semna acest tratat, am fost obligați să recunoaștem că teritoriile noastre acaparate de Ucraina prin hoție sunt teritoriile lor. Prin tratatul cu Rusia, am fost obligați să recunoaștem statutul Republicii Moldova. Dar ce nu face omul pentru pace, nu-i așa?

Iată-ne în situația de față! Avem un război la granițe, în care NATO ne-a împins ca pe miel la tăiere. Ce treabă avem noi acolo? Interesul nostru național nu e să câștige Ucraina, ci să piardă, deoarece astfel ne-am recupera teritoriile. Doar că idioții din Armată, alături de politicienii lu’ Pește, ne spun că noi suntem cei care nu înțelegem care-i interesul, anume „apărarea Europei”. Păi stai puțin, neicușorule, că e ceva care nu rimează. După principiul „îmi e mai aproape maioul decât sacoul”, ce are sula cu prefectura? De ce trebuie să apăr eu Europa? De ce trebuie să apăr eu NATO? Nu era vorba că NATO mă apără pe mine?

În chestia cu așa-zisa apărare a noastră de către NATO, a fost reșapat bețivul băsescu. Acesta, prin tot felul de interviuri care i se iau cu voioșie în ultima vreme, a inventat din nou o minciună demnă de un bătrân kaghebist ticălos: cică România trebuie să aibă capacitatea de a rezista o lună pentru a putea fi apărată de NATO. M-am întors brusc la textul tratatului și n-am văzut acolo nicio precizare referitoare la luna lui băsescu. E ceva la fel de palpabil precum luna de pe cer pe care și-o tot oferă îndrăgostiții de la Facerea Lumii.

Există totuși și o iluminare în ceea ce privește lectura tratatului întrucât ajungi la celebrul„Articol 5” din care înțelegi că așa-numita apărare a ta de către NATO se poate transforma într-o himeră deoarece, în afara singurei chestii pe care o putem considera clară, anume că „un atac armat împotriva uneia sau mai multor Părți din Europa sau America de Nord va fi considerat un atac împotriva tuturor”, restul sunt simple abureli. Iată mostra: „fiecare dintre ele(părțile neatacate n.n.) (…) va sprijini Partea sau Părțile atacate prin luarea imediată, individual sau de comun acord cu celelalte Părți, a oricăror acțiuni pe care le consideră necesare, inclusiv folosirea forței armate, pentru restabilirea și menținerea securității zonei nord-atlantice”(sublinierile îmi aparțin).

Așadar, după cum lesne puteți înțelege, dacă presupunem că am fi atacați acum de către ruși, aliații noștri pot decide că este suficient să-i transmită lui Putin o scrisoare de protest și astfel sunt acoperiți de tratat. Recitiți textul subliniat. Nu-și ia nimeni angajamentul să-l belească pe cel care atacă o țară membră, ci doar să se constate că un stat a fost atacat și să considere atacul drept un atac asupra sa. Ciudat, nu-i așa?

Privind acum prin prisma prevederilor reale, adică dând de-o parte marketingul politic și buzz-ul mediatic, observăm că, pentru intrarea în NATO ne-am sacrificat teritoriile istorice, iar de obținut am obținut bătăi prietenești pe umăr. Și nici ăstea gratis deoarece suntem obligați să plătim un tribut infinit mai mare decât plăteam la Înalta Poartă. Proastă afacere, nu-i așa?

„Dar ce să faci – va spune cu emfază un politician ticălos – în lumea asta trebuie să fii de-o parte sau de alta, altfel ești mort!”. De câte ori ați auzit acest șablon? Cred că face parte din „Manualul micului torționar NATO”, altfel nu-mi explic cum de e atât de răspândit. Pentru a combate idioțenia trebuie doar să ne întoarcem la bunul simț comun, cel din viața de zi cu zi. De câte ori s-a luat cineva, din senin, de tine? În general, dacă n-ai nimic cu nimeni, nu ai surprize. Există, cu siguranță, excepții, dar dacă cineva îți dă în cap, garanțiile poliției cum că „veghează la ordine” sunt egale cu zero. La fel e și cu NATO sau altă alianță militară. Dacă te bagi în rahat, riști să ți-o iei pe coajă. Dacă, în schimb, n-ai nimic de împărțit cu nimeni, n-are de ce să-ți fie frică.

România și-a rezolvat problemele istorice. Nu prea are nimic de împărțit cu niciunul dintre vecinii săi. Cu alte cuvinte, poate sta fără probleme în afara așa-zisei „umbrele NATO”. De altfel, dacă vom analiza, vom constata că armata României stă mai prost acum decât în 1991, atunci când am ieșit din Tratatul de la Varșovia. Doar în ultimii 2 ani, România a căzut 9 locuri în indexul de putere al armatelor lumii(de la 38 la 47), iar după cedările de echipament către Ucraina, cu siguranță că ne vom mai prăvăli câteva locuri.

Scepticilor – care susțin că acum stăm mai bine cu armata – le voi da câteva exemple:

în 1989, România era o forță navală în Marea Neagră(4 fregate, 6 distrugătoare, 3 submarine și o mulțime de vedete torpiloare și nave auxiliare). Acum e doar o glumă, având 2 fregate ieșite din uz și 4 corvete);
în 1989, România avea 3000 de tancuri, acum are 2800. De menționat că aproape toate tancurile României din prezent sunt cele din 1989, aflate într-o stare avansată de uzură fizică și morală!!!
în 1989 România era capabilă să-și patruleze singură spațiul aerian, având la dispoziție aproximativ 500 de avioane de vânătoare, în timp ce în prezent România e incapabilă de așa ceva deoarece întreaga sa flotă e constituită din acele avioane ieșite din uz, cărora li s-au adăugat jegurile F-16, luate de la fier vechi și vândute României pe bani grei.
Nu cred că mai trebuie să adaug ceva. Morala e simplă: ne-am bazat pe vrăjile ieftine ale „partenerilor” și acum suntem cu fundu-n baltă. Nu avem nici armată, nici putere și nu ne apără nici naiba. Bazele militare făcute de americani aici sunt doar garanții că România va rămâne în continuare dezarmată deoarece noi plătim costurile de funcționare ale acestor baze(inclusiv o parte semnificativă din salariile personalului american), astfel încât bugetul devine insuficient pentru necesarul armatei române. În plus, aliniindu-ne la politica agresivă a NATO, nu facem altceva decât să intrăm ca prostovanii la mijloc, între doi giganți care se bat fiecare spre beneficiul propriu. Cale sigură să ți-o iei și de la unul și de la celălalt. De fapt, de la prietenul american ne-am luat-o, dezarmându-ne voluntar pe bani mulți. Ce-a mai rămas deduceți singuri. Ca de fiecare dată în istorie, așteptăm să ne calce și cealaltă parte cu bocancii, astfel încât să se obțină echilibrul.

E o nebunie, știu, dar oare câte exemple trebuie să mai experimentăm pe pielea noastră pentru a înțelege că singura opțiune viabilă e aceea de a sta pe propriile noastre picioare și de a evita intrarea în belele?