Logica pandemiei de covid

Marea problemă a oamenilor este legata de gândire si înțelegerea realității. Potențialele uriașe pe care le au la naștere se consumă in perioada copilăriei, pubertății si adolescenței din cauza reacțiilor inhibitoare ale societăţii. Deşi şcoala ar trebui sa le antreneze hărțile mentale si logica de apreciere a unei scheme, la noi încă nu a făcut-o. Consecinţa este clara, puțini pași logici, confuzia in aprecierea situațiilor problemă, manipulare, inerție, sărăcie.

Procesul poate fi recunoscut cu ușurință dacă urmăm calea logică si vedem încotro se îndreaptă săgețile. Acolo unde pe figura este figurat un cerc, înseamnă ca oamenii se învârtesc in cerc fără să soluționeze problema, creând astfel un cerc vicios. Un exemplu este dat mai jos:

 

Săgețile orientate într-un singur sens produc acumulările de tensiuni nerezonabile, din cauza unor piedici. De exemplu procedurile greșite ce conduc la înrăutățirea sănătăţii si moarte, cum ar fi folosirea hiperoxigenării in locul anticoagulantelor si legarea bolnavilor de pat, ca sa nu se poată mișca, fără un buton de sonerie la îndemână. Medicii in această situaţie se umplu de tensiuni, de frustrări psihologice si epuizare fizică, de tensiuni psihice de vinovăție, ca au călcat in mod repetat jurământul lui Hipocrat, de neîncredere in sistemul administrativ care-i transforma in călăi. Pe de altă parte încrederea in sistemul medical a populaţiei cedează, atunci când vad comportamente demne de sistemul nazist.

Istoria post nazistă a fost plină de tensiunile si complexele de vinovăție a celor care au fost implicați cu forța in crimele naziste. Trebuie sa se înțeleagă ca si atunci au fost folosite scheme de acțiuni strategice, care au scos la suprafață anumiți oameni, anumite puteri sau anumite companii industrial-economice

In general scenariile făcute de către cei care vor sa profite de crizele provocate, merg pe aceleași principii si se leagă între ele. Întâmplător nici profitorii sau asasinii economici, nu gândesc mai complex cazând in aceleași capcane ca si victimele lor. Capcanele pot fi intense de ultimii care cred că profită in final, mergând pe aceleași logici, dar putând efectual mai multi pași decat victimele lor. Eliminarea celor slabi devine atunci un țel, iar planeta poate ajunge un infern, cum s-a întâmplat de atâtea ori pe vremuri de război. Câștigători finali, au fost antrenaţi să distrugă, să dușmănească, nu sa protejeze copiii, mediul natural, principiile armoniei.

Aceştia nu învață să iubească ci să urască si sa distrugă, dau învățătura mai departe la noile generații de săraci care urăsc pe cei bogați, dar ar face la fel ca ei dacă ar avea prilejul. Astfel oamenii ajung proprii dușmani si distrug mediul natural care i-a creat si se distrug reciproc unii pe alţii, fără să fie necesară contribuţia extratereștrilor. Lipsa gândirii logice multivalente, dinamice si complexe, ce nu a fost antrenată in şcoli, in perioada când copiii, aveau curiozitate, libertate de gândire si încredere, conduce la somnul rațiunii care zămislește monștri.

Un astfel de zeu monstruos este banul, altul este poziţia, puterea politică ce asigură decizia finală, mai sunt si alţii. Un exemplu de acțiune al acestor zei îl găsiți in reprezentările de mai jos, vom înțelege simplu si rapid cu ne putem distruge pe nebăgare de seama, lumea noastră umană, fără omenie si planeta care ne-a susținut evoluția si dezvoltarea;

 

 

Totul depinde de deciziile pe care le luăm, de inteligența pe care o avem, de conştiinţa pe care o formăm, de bunătatea, înțelegerea, compasiunea, iubirea pe care le manifestăm. Dacă nu mai iubim copiii ne dezumanizăm, iar copiii de azi adulții de mâine vor fi plini de ură distructivă. Fără dimensiunea spirituală care mai reface din echilibre nici o schemă sau structură nu pot asigura sustenabilitatea planetară si ecosistemică. Sa nu uităm că nu putem mânca bani, că nu luăm cu noi nimic când murim, nașterea se face in pielea goală, nu ne naștem cu avuții, la plecare dam totul înapoi. Rămânem in final cu ce am dăruit cu sufletul curat si deschis, liniștea sufletească in fata lui Dumnezeu, ca am făcut tot ce am putut, chiar mai mult, ca să ajutăm, sa echilibrăm, sa împăcam.

 

Florian Colceag