Fidel Castro Ruz. Moștenirea sa va dăinui veșnic. Adevărul ca instrument revoluționar. Pericolele războiului nuclear
Mesaje primite
Michel Chossudovsky
către eu
Fidel Castro Ruz. Moștenirea sa va dăinui veșnic. Adevărul ca instrument revoluționar. Pericolele războiului nuclear
În toate regiunile importante ale lumii, Fidel Castro a fost o sursă de inspirație în lupta neobosită împotriva dominației coloniale și a imperialismului american.
Michel Chossudovsky
13 septembrie
[Acest articol de Fidel Castro Ruz și profesorul Michel Chossudovsky a fost publicat pentru prima dată de Global Research în 2016. Îl puteți citi aici .]
Acum aproape nouă ani, pe 25 noiembrie 2016, Fidel Castro Ruz , liderul Revoluției Cubaneze, a trecut în neființă. Moștenirea sa va dăinui veșnic.
Revoluția cubaneză constituie un moment fundamental în istoria umanității, care pune la îndoială legitimitatea capitalismului global.
În toate regiunile importante ale lumii, revoluția cubaneză a fost o sursă de inspirație în lupta neobosită împotriva dominației coloniale și a imperialismului american.
Fidel Castro a fost întruchiparea acestor lupte împotriva capitalismului global, dedicat unei lumi a păcii, unei lumi a adevărului, în care oamenii se dau mână de mână, unei lumi a înțelegerii, unei lumi a toleranței și respectului.
Fidel Castro a fost „un om de o integritate extraordinară, cu o minte ascuțită și simțul umorului, dedicat până în detaliile discursului său progresului social și avansării omenirii, conștient de pericolele războiului condus de SUA și ale crizei mondiale, cu abilități excepționale de analiză și înțelegere a semenilor săi, cu un adevărat spirit internaționalist și o cunoaștere extraordinară a istoriei, economiei și geopoliticii.” (Citat din introducerea mea din 2010)
discursul lui Fidel Castro la Națiunile Unite
[Imagine: Fidel Castro Ruz: Prezentare la Adunarea Generală a ONU din 1979]
Trecerea în neființă a lui Fidel are loc într-un moment de criză și de răsturnare a sistemului capitalist mondial.
Lumea se află la o răscruce critică. În acest moment al istoriei noastre, majoritatea mișcărilor progresiste către socialism au fost distruse și înfrânte prin războaie conduse de SUA, intervenții militare, campanii de destabilizare și lovituri de stat.
Proiectul socialist din Cuba prevalează în ciuda blocadei economice a SUA, a operațiunilor de informații ale CIA și a politicii murdare.
Să nu ne facem iluzii. Intenția Washingtonului nu este doar de a distruge și submina Revoluția Cubaneză, ci și de a șterge istoria socialismului.
Fidel trăiește.
Cu toate acestea, lupta împotriva războiului și a neoliberalismului prevalează.
Pentru dispariția concomitentă a neoliberalismului și militarizării care distrug viețile oamenilor,
Pentru criminalizarea totală a războaielor imperiale americane,
Pentru o lume a justiției sociale, cu o adevărată „responsabilitate de a-i proteja” pe semenii noștri,
Trăiască Fidel Castro, trăiască moștenirea lui.
—Michel Chossudovsky, 10 august 2025
Mai jos este introducerea conversațiilor mele cu Fidel Castro despre al Treilea Război Mondial și pericolele războiului nuclear, urmată de transcrierea declarației lui Fidel despre pericolele războiului nuclear.
Pentru a citi textul integral al conversațiilor, faceți clic aici .
Publicat pentru prima dată în noiembrie 2010.
***
În octombrie 2010, am avut ocazia să petrec câteva zile la casa lui Fidel Castro din suburbiile Havanei. Conversația și schimbul nostru de replici, care au fost ulterior publicate, s-au concentrat asupra pericolelor unui război nuclear.
Citisem Fidel Castro și Che Guevara în timpul liceului meu la Geneva, Elveția, și mai târziu la universitate în Marea Britanie și SUA. Când l-am întâlnit personal, am descoperit un om de o integritate extraordinară, cu o minte ascuțită și simțul umorului, dedicat până în detaliile discursurilor sale progresului social și avansării omenirii, conștient de pericolele războiului condus de SUA și de criza mondială, cu abilități excepționale de analiză și înțelegere a semenilor săi, cu un adevărat spirit internaționalist și cunoștințe extraordinare de istorie, economie și geopolitică.
Zilnic, Fidel petrece câteva ore citind un număr mare de articole detaliate din presa internațională (După cum mi-a spus zâmbind, „consult frecvent articole de pe site-ul Global Research”…).
Ne-am concentrat în mare parte asupra pericolelor unui război nuclear.
Fidel Castro are talentul de a aborda detalii politice, corelându-le cu concepte cheie. De asemenea, am acoperit numeroase probleme internaționale complexe, concentrându-ne pe rolul unor personalități politice proeminente, șefi de stat, autori și intelectuali.
În prima zi, când l-am întâlnit pe Fidel la el acasă, citea bestsellerul lui Bob Woodward, „Războaiele lui Obama” , care tocmai fusese lansat. (Vezi poza de mai jos)
În acest schimb amplu de idei, Fidel a fost invariabil asertiv în opiniile sale, dar în același timp respectuos față de cei pe care i-a condamnat sau criticat, în special atunci când a discutat despre politica prezidențială americană.
Fidel era profund conștient de mecanismele de dezinformare mediatică și de propaganda de război și de modul în care acestea sunt folosite pentru a submina drepturile civile și progresul social, ca să nu mai vorbim de campania de denigrare îndreptată împotriva revoluției cubaneze.
Un concept central lansat de Fidel Castro în discuțiile noastre a fost „Bătălia Ideilor”. Liderul Revoluției Cubaneze consideră că doar o „Bătălie a Ideilor” de amploare poate schimba cursul istoriei mondiale.
În abordarea și înțelegerea acestei crize mondiale, angajamentul față de Adevăr și analiza minciunilor și invențiilor care susțin elitele corporative și financiare sunt de o importanță capitală.
Puterile covârșitoare ale Adevărului pot fi folosite, în condiții adecvate, ca instrument revoluționar, ca un catalizator pentru a-i detrona pe criminalii de război din funcții înalte, al căror rol și poziție sunt susținute de propagandă și dezinformare media.
În legătură cu atacurile din 11 septembrie, Fidel și-a exprimat solidaritatea, în numele poporului cubanez, cu victimele evenimentelor tragice din 11 septembrie 2001, subliniind totodată minciunile și invențiile din spatele narațiunii oficiale despre 11 septembrie și modul în care acest eveniment a fost folosit ca pretext pentru a purta război.
Accentul nostru s-a pus pe războiul nuclear, care, de la întâlnirea noastră din octombrie anul trecut [2010], m-a motivat să scriu o carte despre Pericolele războiului nuclear. (Michel Chossudovsky, Către un scenariu al Treilea Război Mondial , Global Research, Montreal, 2011)
Mass-media corporatistă este implicată în acte de camuflaj. Impactul devastator al unui război nuclear este fie trivializat, fie nu este menționat.
În acest context, mesajul lui Fidel către lume trebuie să fie auzit; oamenii din întreaga țară, la nivel național și internațional, ar trebui să înțeleagă gravitatea situației actuale și să acționeze cu fermitate la toate nivelurile societății pentru a inversa cursul războiului.
„Bătălia Ideilor” face parte dintr-un proces revoluționar. În fața unui baraj de dezinformări mediatice, hotărârea lui Fidel Castro este de a răspândi vestea pretutindeni, de a informa opinia publică mondială, de a „face imposibilul posibil”, de a zădărnici o aventură militară care, în sensul real al cuvântului, amenință viitorul umanității.
Când un război nuclear sponsorizat de SUA devine un „instrument al păcii”, o „responsabilitate de a proteja” tolerată și acceptată de instituțiile lumii și de cea mai înaltă autoritate, inclusiv Națiunile Unite, nu există cale de întoarcere: societatea umană a fost precipitată în mod indelebil pe calea autodistrugerii.
[Imagine: Fidel Castro Ruz, 15 octombrie 2010]
„Bătălia ideilor” a lui Fidel trebuie tradusă într-o mișcare mondială. Oamenii trebuie să se mobilizeze împotriva acestei agende militare diabolice.
Acest război poate fi prevenit dacă oamenii fac presiuni asupra guvernelor și a reprezentanților aleși, se organizează la nivel local în orașe, sate și municipalități, răspândesc informații, își informează concetățenii cu privire la implicațiile unui război termonuclear, inițiază dezbateri și discuții în cadrul forțelor armate.
Ceea ce este necesar este o mișcare populară în masă care să conteste cu vehemență legitimitatea războiului, o mișcare populară globală care să incrimineze războiul.
În discursul său din 15 octombrie 2010, Fidel Castro a avertizat lumea cu privire la pericolele unui război nuclear:
„Ar exista «daune colaterale», așa cum afirmă întotdeauna liderii politici și militari americani, pentru a justifica moartea unor oameni nevinovați. Într-un război nuclear, «daunele colaterale» ar fi viața întregii umanități.”
„Să avem curajul să proclamăm că toate armele nucleare sau convenționale, tot ceea ce este folosit pentru a face război, trebuie să dispară!”
„Bătălia Ideilor” constă în confruntarea criminalilor de război aflați în funcții înalte, în ruperea consensului condus de SUA în favoarea unui război global, în schimbarea mentalității a sute de milioane de oameni, în abolirea armelor nucleare. În esență, „Bătălia Ideilor” constă în restaurarea adevărului și stabilirea fundamentelor păcii mondiale.
„Bătălia Ideilor” trebuie dezvoltată ca o mișcare de masă, la nivel național și internațional, purtată de oameni din întreaga lume.
Fidel Castro Ruz a marcat pentru totdeauna istoria secolului al XX-lea și a secolului XXI.
Mai jos sunt transcrierea și înregistrarea video a discursului istoric al lui Fidel din 15 octombrie 2010, axat pe pericolele unui război nuclear, înregistrat de Global Research și Cuba Debate în casa sa din Havana, în octombrie 2010.
În octombrie 2010, presa americană și europeană a decis în cor să nu recunoască și nici măcar să nu comenteze discursul lui Fidel Castro din 15 octombrie 2010 despre pericolele războiului nuclear. Consensul media în continuă evoluție este că nici războiul nuclear, nici energia nucleară nu constituie o amenințare pentru „populația civilă din jur”.
Mesajul lui Fidel Castro din 15 octombrie 2010 despre pericolele războiului nuclear
„Utilizarea armelor nucleare într-un nou război ar însemna sfârșitul umanității. Acest lucru a fost prevăzut cu sinceritate de omul de știință Albert Einstein, care a putut măsura capacitatea lor distructivă de a genera milioane de grade de căldură, care ar vaporiza tot ce se afla pe o rază largă de acțiune. Acest cercetător strălucit a promovat dezvoltarea acestei arme astfel încât aceasta să nu devină disponibilă regimului nazist genocidar.”
Fiecare guvern din lume are obligația de a respecta dreptul la viață al fiecărei națiuni și al totalității popoarelor de pe planetă.
Astăzi există un risc iminent de război cu utilizarea acestui tip de armă și nu am nici cea mai mică îndoială că un atac al Statelor Unite și Israelului împotriva Republicii Islamice Iran ar evolua inevitabil către un conflict nuclear global.
Popoarele lumii au obligația de a cere liderilor lor politici dreptul lor la viață. Când viața omenirii, a poporului vostru și a celor mai iubite ființe umane este pusă într-un asemenea pericol, nimeni nu își poate permite să fie indiferent; niciun minut nu poate fi pierdut cerând respectarea acestui drept; mâine va fi prea târziu.
Însuși Albert Einstein a afirmat fără îndoială: „Nu știu cu ce arme se va purta al Treilea Război Mondial, dar al Patrulea Război Mondial se va purta cu bețe și pietre”. Înțelegem pe deplin ce a vrut să transmită și a avut perfectă dreptate, totuși, în urma unui război nuclear global, nu ar mai fi nimeni prin preajmă care să folosească acele bețe și pietre.
Ar exista „daune colaterale”, așa cum afirmă întotdeauna liderii politici și militari americani, pentru a justifica moartea unor oameni nevinovați.
Într-un război nuclear, „daunele colaterale” ar fi viața întregii omeniri.
„Să avem curajul să proclamăm că toate armele nucleare sau convenționale, tot ceea ce este folosit pentru a face război, trebuie să dispară!”
Fidel Castro Ruz, 15 octombrie
Revoluţionar până la moarte: Fidel Castro Ruz
Fidel Castro s-a născut la 13 august. Anul este nesigur: 1926, 27 sau 28. A fost un copil născut în afara căsătoriei, ca şi ceilalţi fraţi ai săi. A fost botezat doar pe la 8 ani, fiindcă atunci a avut timp mama lui pentru asta.
Tatal lui era un om foarte înstărit, dar Fidel de mic avea prieteni mai mult printre copii săraci din orăşelul lor. Nu-i plăcea de loc să asculte, indiferent dacă era vorba de învăţător sau de proprii săi părinţi. Era deci rebel de mic.
La vreo 12 ani, în 1940, îi scrie o scriosare lui Theodor Roosvelt, în care îl felicita pentru realegerea sa ca preşedinte al SUA şi-l ruga totodată sa-i trimită o bancnotă de 10 dolari, pentru că nu văzuse niciodată vreuna. Cred că Roosvelt nu i-a trimis, motiv desigur ca să înceapă de atunci ca să-i urască pe americani.
La 13 ani îşi manifesta pentru prima dată vocaţia de revoluţionar, încercând să producă o răscoală a muncitorilor agricoli de pe plantaţia tatălui său!
În anul 1945 se înscrie la facultatea de sociologie şi drept din Havana, unde se face cunoscut ca revoluţionar convins şi devine conducătorul organizaţiei “Los Muchachos de gallilo alegre”.
În anul 1947 participa alături de 3000 de cubanezi la încercarea de a răsturna regimul Republicii Dominicane condus de Rafael Trujillo, dar bărcile lor sunt interceptate de marina de război cubaneză. Ca să evite arestarea, Castro sare în apă şi înoată 6 km. până la ţărm.
În 1948 se căsătoreşte, dar în 1955 divorţeaza, pentru că mireasa lui trebuia să fie de atunci încolo Cuba. În timpul revoluţiei cubaneze care va urma, a avut o parteneră cu nume foarte potrivit pentru un revoluţionar de talia lui: Guerillera Celia Sanchez.
Ca student s-a facut cunoscut ca adversar al amestecului american în treburile Cubei. În 1950 devine Doctor în Drept şi îşi deschide un birou de avocatura până în 1952. În anul 1950 scrie un articol acuzator contra dicatorului Batista.
În 1952 a încercat să intre în parlament prin alegeri, dar Batista dă o lovitură de stat şi instaureaza dictatura, ca şef autoales Cubei. Castro îl dă pe Batista în judecată la curtea constituţională pentru încălcarea constituţiei, dar fără succes.
Epuizând toate căile legale, se hotărăşte să ia calea revoltei şi plănuieşte, împreună cu 129 de revoluţionari şi două femei să atace cazarma Moncada, apărată de 810 ostaşi înarmaţi până-n dinţi. Operaţia din 26.07.1953 s-a dezorganizat din cauza răsturnării unui camion cu revoluţionari, iar cei ajunşi în cazarmă confundă depozitul de arme cu frizeria, pe care o şi atacă. Mor cu acest prilej opt atacatori şi 13 soldaţi.
Începe o vânătoare a revoluţionarilor şi mulţi sunt linşaţi de trupele de urmărire. Un apel la încetarea crimelor făcut de un episcop din Havana se poate să-i fi salvat viaţa lui Castro, care încolţit de un pluton de soldaţi, n-a mai fost linşat ci doar capturat.
La proces, Castro acuza pe acuzatorii săi, spunând vorbele rămase profetice: “ La historia me absolvera!”. E condamnat la 15 ani de închisoare, dar este eliberat numai după doi ani printr-o amnistie generală dată de generalul Batista.
În anul 1955 înfiinţează Mişcarea 26 iulie (M:26.7) prin care dorea să pornească în toată ţara, mişcarea de rezistenţă. Ca organizaţie paramilitară, Castro a intuit că în Cuba sunt pândiţi de spionii lui Batista şi atunci se hotărăşte ca împreună cu 82 de tovarăşi, să emigreze în Mexic.
Aici sunt antrenaţi în activităţile razboiului de guerila de către generalul spaniol Alberto Bajo, care a luptat în Războiul civil contra generalului Franco. Tot acum se leagă şi prietenia dintre el şi argentinianul Ernesto (Che) Guevara.
În toamna anului 1956, Fidel se considera pregătit pentru debarcarea în Cuba. Din banii strânşi cu greu, rup 15.000 de dolari şi cumpăra un Yaht numit Granma, adica Bunica, nume care spune tot despre vârsta navei, care lua apă, avea ambreiajul motorului stricat şi putea transporta doar 19 persoane.
La data de 25.11.1956 Castro, fratele lui Raul, Che Guevara şi încă 79 de guerilleros se îmbarcă pe yaht, luând cap compas Santiago de Cuba, unde trebuiau să se unească cu alţi 300 de revoluţionari, cu intenţia ca să-l răstoarne pe dictatorul Batista. O furtună obişnuită însă, îi imbolnăveşte pe toţi revoluţionarii de rău de mare.
Timonierul e măturat de un val şi dus peste bord iar încercarea disperată de a-l salva, se termină cu pierderea instrumentelor de navigare. Astfel că în loc să ajungă la 30.11. la Santiago, ajung doar la 2.12., la două sute de km depărte de locul stabilit.
In plus, la debarcare, au fost aştepaţi de trupele lui Batista, care au deschis focul. Doar 12 persoane de pe Granma au scăpat şi s-au putut refugia în munţii Sierra Maestra. Fidel, Raul şi Che Guevara se aflau printre supravieţuitori.
Doi ani de zile Castro şi mica sa trupă au fost vânaţi de trupele mult mai numeroase ale lui Batista, care totuşi nu i-au putut captura sau ucide prin văgăunile muntelui Sierra Maestra, deşi erau numai 200 de luptători.
După ce Batista a realizat că trupele lui Fidel Castro cresc ca numar cu fiecare zi care trecea, a concentrat forţe numeroase contra lui, ducând şi o politică de represiune faţa de ţaranii care erau de partea lui.
Castro devenise foarte iubit de ţărani pentru că nu lua niciodată de la ei nimic fără plată. Devenise un erou popular faţă de care se legau toate speranţele cubanezilor, sătui de samavolniciile generalului Batista.
Abea în vara lui 1958, trupele de Guerillas, întărite cu noi refugiaţi în munţi, au pornit să înainteze spre centrul ţării. Cu toate că Batista avea 10.000 de soldaţi, nu a putut opri înaintarea trupelor conduse de Che Guevara şi Camilo Cienfuegos.
Trupele lui Batista au început sa dezerteze la rebeli, iar Che reuşeşte să cucerească provincia Las Villas, deschizandu-şi astfel drumul spre Havana. Pe 1 ianuarie 1959 Batista fuge cu tot cu visterie iar doua zile mai târziu, Che ocupa capitala. Pe 8 ianuarie intra şi Fidel Castro în oraş în triumf, devenind astfel pentru urmatorii 50 de ani “il maximo comandante”.
Fidel nu a fost de la început marxist, dar a pornit o serie de reforme, care au afectat grav proprietăţile americane şi clasele îmbogăţite ale ţării. Naţionalizarea care a urmat, a provocat mari disensiuni cu SUA, care a încercat în 1961, ca să răstoarne guvernul lui Castro.
SUA trimite pe 17.04.1961, 1500 de cubanezi emigranţi antrenaţi de CIA contra lui Castro, grupa care debarca în Bahia de cochinos (golful porcilor) cu sprijin logistic american. Armata populară însă, i-a destrămat pe invadatori, luând pe mulţi dintre ei prizonieri, în timp ce atentatorul trimis să-l otrăvească pe Castro, abea a apucat să se salveze în ambasada Mexicului la Havana.
După dezastrul americanilor din gloful porcilor, Castro declară Cuba pe 1 Mai 1961 ca stat socialist. SUA instaurează imediat un embargo contra Cubei care e şi azi în vigoare. Castro însă nu se sperie şi se aliază cu ruşii, colaborare ce va duce la instalarea unor rachete ruseşti în 1962 în Cuba, chiar sub nasul americanilor.
Ce sperietură le-o fi provocat Castro acestora, e uşor de imaginat. Doar poziţia fermă a lui Kennedy a făcut ca ruşii sa-şi retragă rachetele în grabă din Cuba, fără ca aceştia să se mai consulte cu regimul cubanez. Castro şi Che sunt atât de indignaţi de purtarea ruşilor, încât relaţiile de prietenie dispar cu totul. Ruşii chiar încearcă să organizeze un puci contra lui Castro, în anul 1967.
În anul 1968 însă, pucistul Escalante şi grupul lui sunt descoperiţi şi arestaţi şi astfel Castro scapă încă odată. A ramas astfel în istorie omul pe care nici americanii şi nici ruşii nu au reuşit să-l suprime.
Impotriva lui, de-a lungul vieţii, s-au organizat 638 de atentate, dintre care CIA a recunoscut că doar opt i-ar aparţine. Bombele, gloanţele, LSD-ul, otrava, nimic nu a functionat contra lui Fidel. CIA s-a aliat chiar cu cei mai mari mafioţi ai Americii, Momo Salvatore şi Santos Trafficante, dar degeaba. Fidel a fost mereu păzit de Dumnezeu.
Pe plan intern Fidel a realizat în scurt timp eradicarea anafabetismului, a organizat un sistem medical eficient, a trimis chiar şi 15.000 de medici în Venezuela ca sa reorganizeze sistemul medical al ţării, primind în schimb petrol la preţuri extrem de reduse. Cuba devine un mare exportator de zahar şi produse din tutun.
După căderea comunismului, când ajutorul ţărilor frăţeşti dispare, Fidel a iniţiat reforme, a revigorat turismul, a introdus privatizarea, a deschis ţara investiţiilor străine.
Fidel Castro a supravieţuit în Cuba, în timp ce la Casa Albă s-au perindat 10 preşedinţi americani, cu Obama 11. Şi continuă sa dea bobârnace americanilor, de câte ori are ocazia. În 2005 CIA descifrează de pe faţa lui Fidel urmele bolii Parkinson. A doua zi, Fidel Castro ţine un discurs timp de cinci ore, stând în picioare!
Magazinul Forbes a spus despre Fidel Castro că ar avea o avere de 900 de milioane de dolari. Fidel le răspunde că dacă cineva găseşte un cont de-al lui măcar cu un dolar pe el, îşi dă demisia din toate funcţiile publice.
Şi de atunci e linişte şi cu averea lui. Castro primeşte de la stat 40 de dolari pe lună şi nu are nici un fel de proprietăţi. Mai că-ţi vine cu aşa conducător, să te întorci iar la comunism.
Notă: Acest articol a apărut prin anul 2010 pe ziare.com, când eram acolo contributor. Pe vremea aia nu aflasem de site-ul ioncoja.ro. S-ar putea deci ca afirmaţiile mele să fie fie depăşite, poate unele chiar inexacte. Dar Fidel Castro merită adus în atenţia noastră ca exemplu de curaj şi de hotărâre. De un astfel de om ar avea nevoie şi ţara noastră, mai ales în clipa de faţă.