ÎNCEPE REVOLUȚIA! 14 decembrie 1989: La Iași se aprinde unul dintre fitilele care vor duce la căderea lui Nicolae Ceaușescu de la putere. Textul primului manifest al lui Decembrie 1989
De Andrei Nicolae / Cultură, Istorie / Publicat: Sâmbătă, 14 decembrie 2024, 11:45 / 6 comentarii
Fluturașul din 14 decembrie 1989
Fluturașul din 14 decembrie 1989
Articole relaționate
Cristian Botez (dreapta) ca reporter special la „România liberă”, în 1992, alături de un luptător sârb, în Sarajevo. Foto: Pascal Ilie Virgil Cristian Botez: Nici moartea nu m-ar fi putut întoarce din drum. Jurnalul Revoluției – 21 decembrie 1989, București
21 decembrie 1989 pe Bulevardul Magheru, cu Victor Roncea, Ovidiu Paulescu și micuța Laura – stânga – și foto dreapta – după 30 de ani, la Londra Cea mai mică protestatară din 21 decembrie 1989 și povestea fotografiei ei istorisită de Victor Roncea
Părintele Emanuel Ganciu a plecat spre Domnul. Dumnezeu să-l primească în brațele Sale! În noaptea lui 21 decembrie 1989: Am fost fericit! Lacrimile îmi lăsaseră urme pe obrajii afumați de grenadele lacrimogene. VIDEO-MĂRTURIE
Claudiu Iordache: SÂMBĂTĂ, 16 DECEMBRIE 1989, LA ORELE AMIEZII – ”A ÎNCEPUT!”
Fenomenul care este cunoscut sub numele de „Revoluția română” a început la Iași, pe 14 decembrie 1989, acum 35 de ani.
Conform propriilor mărturii, mai mulți ieșeni, în frunte cu Ștefan Prutianu de la Combinatul de Utilaj Greu (CUG), colegul său, scriitorul Cassian Maria Spiridon, Vasile Vicol, frații Vasile și Emilian Stoica, precum și Titi Iacob, au pus la cale o demonstrație împotriva regimului condus de Nicolae Ceaușescu.
„S-a acționat organizat, cu planuri făcute cu câteva săptamâni inainte. Auzisem despre schimbările din URSS, de mișcările de la Berlin, simțeam, după Congresul al XIV-lea, c-a venit și vremea României. Nu am avut alți sfătuitori, doar că eram noi tineri și nebuni”, a spus Ștefan Prutianu, în prezent profesor la FEAA de la Universitatea „Al.I.Cuza”, citat de 7est.ro.
Grupul, care se organizase pe principiul – din om în om – a ajuns în atenția Securității, care a interceptat și manifestele prin care oamenii erau chemați în Piața Unirii din Iași pe 14 decembrie.
Iată textul manifestului:
„Chemare cãtre toți românii de bună-credințã!
A sosit ceasul descãtușãrii noastre.Sã punem capãt foamei, frigului, fricii și întunericului care ne stãpînesc de 25 de ani. Sã punem capãt terorii dezlãnțuite de dictatura ceaușistã care a du un popor întreg în pragul deznãdejdii. Am rãmas ultima țarã din Europa în care mai persistã coșmarul stslinist amplificat de cãtre oconducere incompetentã și rãuvoitoare.
Sã arãtãm cã noi cei din urmã vom fi cei dintîi.Stã în puterea noastrã și numai a noastrã sã ne eliberãm de cel mai odios jug pe care l-a avut vreodatã țara noastrã. Pentru aceasta chemãm toți cetãțenii de bunã-credințã sîmbata 16 decembrie ora 18.00, lademonstrația de protest care va avea Ioc în Piața Unirii.
Dorim ca demonstrația sã se desfãșoare într-o tãcere deplina,iar la ora 19.00 sã pornim cu toții cãtre Piața Palatului Culturii, unde se va sfîrși demonstrația, urmînd sã neîntîlnim sîmbãtã,23 decembrie, la aceeași orã, în același loc. Ultima demonstrație va avea Ioc Ia 30 decembrie, ora 18.00,cînd vom cere înlãturarea de la conducerea statului a lui Ceaușescu și a familiei sale.Facem apel la Armatã, Miliție și Securitate sã dea dovadã de curaj, patriotism și clarviziune politicã și sã sprijine acțiunea noastrã de salvare a acestui neam, care este al nostru, al tuturor.”
Pentru a opri desfășurarea mitingului, Ministerul de Interne a mutat intempestiv concursul sportiv „Dinamoviada de judo”, de la Oradea la Iași, astfel că în oraș s-au mutat urgent câteva sute de sportivi, angajați ai Ministerului de Interne.
Piața Unirii a fost blocată de importante forțe de ordine. Erau mașini de pompieri, mașini militare și de miliție în toată zona centrală. Concentrarea de forțe era fantastică în Piața Unirii și în apropiere. Au organizat, de fațadă, nu știu ce dinamoviadă de arte marțiale la Iași, iar câteva sute de sportivi apăruseră ca din pământ în oraș. Erau oamenii Securității, strânși din țară pentru a interveni aici. De fapt, Piața Unirii a fost plină de oamenii lor și de oamenii noștri”, a declarat profesorul Ștefan Prutianu.
Liderii au fost apoi arestați de către organele statului comunist. „Primul arestat a fost pe 14 decembrie – Vasile Vicol, uninginer, coleg la ICPUMP, unde era nucleul de bazã al mișcãrii. Au urmat, în aceeași zi, în ordine: Valentin Odobescu, Ștefan Prutianu, Ionel Sãcãleanu, Cassian Maria Spiridon și Aurel Ștefanachi” (foto), scrie AM Stoenescu în volumul 4, partea 1, a Istoriei Loviturilor de Stat în România. Potrivit afirmațiilor lor, grupul își luase denumirea de Frontul Popular Român…
pop teodor:
Scrisoarea 28 a Sf. Ignatie Briancianinov.Dacă se mântuiesc ereticii,schismaticii,păgânii musulmani,păgânii evrei,păgânii buddhisti (din cartea De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu. Scrisori către mireni, editura Sofia, 2009, p. 86-98)
Ce priveliște vrednică de tânguire amară sunt creştinii care nu ştiu în ce constă creştinismul! Iar această priveliște se înfățișează acum aproape neîncetat privirilor; acestea sunt mângâiate doar rareori de priveliștea contrară, care negreșit e mângâietoare! Rareori pot, în gloata numeroasă a celor ce își dau numele de creștini, să se oprească asupra care sunt creştini și cu numele, şi cu fapta!
Îmi puneți din nou următoarea problemă: „De ce să nu se mântuiască, îmi scrieți, păgânii, mahomedanii şi aşa numiţii eretici? Între ei sunt oameni cu o mare bunătate. A-i da pierzării pe aceşti oameni atât de buni ar fi un lucru potrivnic milostivirii lui Dumnezeu!… Da! Aceasta ar fi un lucru potrivnic chiar și rațiunii omenești sănătoase! Iar ereticii sunt creştini și ei. A te socoti pe tine însuți mântuit, iar pe membrii celorlalte confesiuni pierduţi este un lucru și nebunesc, și extrem de trufaș!”
Mă voi strădui să vă răspund cât mai pe scurt, ca multa grăire să nu vatăme limpezimea expunerii. Creştinilor! Voi judecaţi despre mântuire, dar nu ştiţi ce e mântuirea, nu ştiţi de ce au oamenii nevoie de ea; în fine, nu-L ştiţi pe Hristos, Singurul nostru mijloc de mântuire! Iată adevărata învăţătură despre aceasta, învăţătura Sfintei Biserici Soborniceşti: mântuirea stă în recăpătarea împărtăşirii cu Dumnezeu. Tot neamul omenesc a pierdut această împărtăşire prin căderea protopărinţilor. Tot neamul omenesc este o tagmă de fiinţe pierite. Pieirea este partea tuturor oamenilor, atât a celor îmbunătăţiţi, cât şi a răufăcătorilor. Ne zămislim în fărădelege, ne naştem în păcat. Mă voi pogorî în iad la fiul meu plângând (Fac. 37, 35), grăieşte Sfântul Patriarh Iacov despre sine şi despre sfântul său fiu, Iosif cel feciorelnic şi preafrumos! S-au pogorât la iad după încheierea pribegiei lor pământeşti nu numai păcătoşii, ci şi drepţii Vechiului Testament. Iată puterea faptelor bune omeneşti, iată preţul virtuţilor firii noastre căzute! Pentru a reface împărtăşirea omului cu Dumnezeu, altfel spus, pentru mântuire, era neapărată nevoie de răscumpărare. Răscumpărarea neamului omenesc a fost săvârşită nu de un înger, nu de un arhanghel, nu de vreo alta din fiinţele înalte, dar mărginite şi zidite: a fost săvârşită de însuşi Dumnezeu, cel nemărginit. Pătimirile – partea neamului omenesc – au fost înlocuite de pătimirea Lui; lipsurile meritelor omenești au fost acoperite de vrednicia Lui cea nemăsurată. Toate faptele bune omenești, care sunt neputincioase și te pogoară în iad, au fost înlocuite de o singură faptă bună puternică: credința în Domnul nostru Iisus Hristos. Domnul a fost întrebat de către iudei: Ce să facem ca să lucrăm lucrurile lui Dumnezeu? Domnul le-a răspuns: Acesta este lucrul lui Dumnezeu: să credeți în Cel pe Care L-a trimis El (In. 6, 28-29). O singură faptă bună ne trebuie penru mântuire: credința, însă credința se arată prin fapte. Prin credință, doar prin credință putem intra în Împărtășirea cu Dumnezeu, cu mijlocirea tainelor dăruite de către El. Degeaba, în chip greșit, gândiți și spuneți că păgânii și mahomedanii care sunt oameni buni se vor mântui, adică vor intra în împărtășire cu Dumnezeu! Degeaba vă uitați la concepția contrară acesteia ca la o inovație, ca la o rătăcire strecurată în învățătura Bisericii! Nu! Aceasta este învățătura dintotdeauna a Bisericii celei adevărate, atât a Vechiuluii, cât și a Noului Testament. Biserica a mărturisit dintotdeauna că unul singur este mijlocul de mântuire: Răscumpărătorul! Ea a mărturisit dintotdeauna că până și cele mai mari virtuți ale firii căzute se pogoară în iad.
Dacă drepții adevăratei Biserici, luminătorii din care lumina Duhul Sfânt, proorocii și făcătorii de minuni, care credeau în Răscumpărătorul Ce avea să vină, dar care s-au săvârşit din această viaţă înaintea venirii Lui, dacă aceştia s-au pogorât în iad, cum vreţi ca păgânii şi mahomedanii, care nu L-au cunoscut pe Răscumpărător şi nu au crezut în El, să primească, pentru faptul că vi se par dumneavoastră oameni de treabă, mântuirea, pe care ne-o aduce un singur mijloc – unul singur, repet, care este credinţa în Răscumpărător? Creştinilor! Cunoaşteţi-L pe Hristos! Înţelegeţi că nu-L cunoaşteţi, că v-aţi lepădat de El, socotind că mântuirea este cu putinţă fără El, pentru nu ştiu ce fapte bune! Cel ce crede că te poţi mântui fără credinţa în Hristos se leapădă de Hristos şi, poate fără să îşi dea seama, cade în păcatul greu al hulei împotriva lui Dumnezeu.
Socotim, grăieşte Sfântul Apostol Pavel, că prin credinţă se va îndreptăţi omul, fără faptele Legii – iar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire, pentru că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu, îndreptăţindu-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus (Rom. 3, 28, 22-24). Veţi replica: „Sfântul Apostol Iacov cere neapărat fapte bune; el învaţă că credinţa fără fapte este moartă”. Cercetaţi ce anume cere Sfântul Apostol Iacov! Veţi vedea că el cere, la fel ca toţi scriitorii de Dumnezeu insuflaţi ai Sfintei Scripturi, faptele credinţei, nu faptele bune ale firii noastre căzute! El cere credinţă vie, mărturisită prin faptele omului celui nou, nu faptele bune ale firii căzute, ce sunt potrivnice credinţei. El citează o faptă a Patriarhului Avraam, faptă din care s-a vădit credinţa dreptului: este vorba de aducerea ca jertfă lui Dumnezeu a propriului fiu unul-născut. Α-ţi junghia fiul ca să-l jertfeşti nu este nicidecum o faptă bună potrivit firii omeneşti: aceasta este o faptă bună ca împlinire a poruncii lui Dumnezeu, ca faptă a credinţei. Uitaţi-vă bine în Noul Testament şi, îndeobşte, în toată Sfânta Scriptură: veţi găsi că aceasta cere împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, că această împlinire este numită „fapte”, că în urma acestei împliniri a poruncilor lui Dumnezeu credinţa în El devine vie, fiind lucrătoare; fără aceasta ea este moartă, fiind lipsită de orice mişcare. Şi, dimpotrivă, veţi găsi că faptele bune ale firii căzute, care vin din simţuri, din sânge, din porniri şi din simţămintele gingaşe ale inimii sunt oprite şi lepădate! Iar dumneavoastră tocmai prăpăditele astea de fapte bune vă plac la păgâni şi la mahomedani! Pentru ele, chiar daca sunt însoţite de lepădarea lui Hristos, aţi vrea să le daţi mântuirea.
Ciudată este părerea dumneavoastră despre raţiunea sănătoasă! De unde și până unde, cu ce drept o găsiţi în dumneavoastră? Dacă sunteţi creştin, ar trebui să aveţi despre aceasta o con-epţie creştinească, nu alta, samavolnică sau luată de nu ştiu unde! Evanghelia ne învaţă că prin cădere am dobândit raţiunea cea cu nume mincinos, că raţiunea firii noaste căzute, oricare ar fi valoarea ei naturală, la orice treaptă de sofisticare ar ti ajuns prin erudiţia lumească, păstrează valoarea pe care i-o dă căderea: rămâne rațiune cu nume mincinos. Trebuie s-o lepădăm, trebuie să ne încredinţăm călăuzirii credinţei: sub această călăuzire, la vremea potrivită, după nevoințe însemnate în buna credinţă, Dumnezeu îi dăruiește robului Său credincios înţelegerea Adevărului, altfel spus, raţiunea duhovnicească. Această raţiune poate şi trebuie recunoscută ca raţiune sănătoasă: ea este credinţa cea adeverită pe care Sfântul Apostol Pavel a descris-o atât de bine în capitolul 11 al Epistolei sale către evrei. Temelia raţiunii duhovniceşti este Dumnezeu. Pe această piatră tare se zideşte ea şi de aceea nu se clatină şi nu cade.
Iar „raţiunea sănătoasă”, de care vorbiţi dumneavoastră, noi, creştinii, o socotim raţiune atât de bolnavă, atât de întunecată şi rătăcită, încât vindecarea ei nici nu se poate săvârşi altfel decât prin tăierea cu sabia credinţei tuturor cunoştinţelor care o alcătuiesc şi prin lepădarea ei. Iar dacă am recunoaşte-o – pe un oarecare temei şubred, tulbure, pururea schimbător – drept sănătoasă, atunci ea, „sănătoasă” cum este, negreşit Îl va lepăda şi pe Hristos. Lucrul acesta este dovedit de experienţă. Şi ce vă spune raţiunea dumneavoastră sănătoasă? Că a recunoaşte pierzarea oamenilor buni care nu cred în Hristos este ceva contrar ei? Mai mult decât atât: că această pierzare ar fi potrivnică milostivirii unei fiinţe atotbune ca Dumnezeu. Bineînţeles, aţi avut descoperire de sus despre acest lucru, despre ceea ce este potrivnic şi ceea ce nu este potrivnic milostivirii lui Dumnezeu? Nu? Dar raţiunea dumneavoastră sănătoasă arată asta. A! Rațiunea dumneavoastră sănătoasă!.. Şi totuşi, cu rațiunea dumneavoastră sănătoasă, de unde aţi scos că puteţi, cu propria minte omenească mărginită, să înţelegeţi ce este potrivnic şi ce nu este potrivnic milostivirii lui Dumnezeu? Daţi-mi voie să-mi rostesc gândul: Evanghelia, altfel spus, învăţătura lui Hristos, altfel spus, Sfânta Scriptură, altfel spus, Sfânta Biserică sobornicească ne-au descoperit tot ce poate cunoaşte omul despre milostivirea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice filosofare, orice înţelegere omenească, care este de neajuns pentru ele. Zadarnică este trufia minţii omeneşti atunci când încearcă să-L hotărnicească pe Dumnezeu, Cel fără hotar, când încearcă să explice inexplicabilul, să supună judecăţii sale… pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea întreprindere este o întreprindere satanică!… Tu, care îţi dai numele de creştin şi nu ştii învățătura lui Hristos! Dacă din această învăţătură cerească, harică, nu ai învăţat că Dumnezeu e de nepătruns cu mintea, du-te la școală, ascultă ce învață copiii acolo! Profesorii de matematică le explică, vorbind despre teoria infinitului, că acesta, ca mărime infinită, nu se supune legilor cărora le sunt supuse mărimile finite – numerele –, că rezultatele lui pot fi cu desăvârşire opuse rezultatelor numerelor. Iar tu, vrând să statornicești legi lucrării milostivirii lui Dumnezeu, zici: „Asta se potriveşte cu ea, asta este potrivnic ei!” Ea se potriveşte sau nu cu raţiunea ta „sănătoasă”, cu concepţiile şi cu senzaţiile tale! Oare din asta reiese că Dumnezeu este obligat să înțeleagă şi să simtă aşa cum înţelegi şi aşa cum simţi tu? Or, tocmai asta ceri tu de la El! Iată un lucru cât se poate de nechibzuit şi întru totul trufaş! Aşadar nu învinui judecăţile Bisericii de lipsa bunului simţ şi a smereniei: acesta e neajunsul tău! Ea, Sfânta Biserică, nu face decât să urmeze neabătut învăţăturii lui Dumnezeu despre lucrările lui Dumnezeu, pe care i-a descoperit-o Dumnezeu Însuşi! O urmează ascultători toţi fiii ei cei adevăraţi, luminându-se prin credinţă, călcând în picioare raţiunea îngâmfată, care se ridică împotriva lui Dumnezeu! Credem că putem şti despre Dumnezeu numai ceea ce Dumnezeu a binevoit să ne descopere! Dacă ar fi o altă cale către cunoaşterea de Dumnezeu, o cale pe care să o croim minţii noastre prin propriile puteri, nu ne-ar fi fost dăruită dumnezeiasca descoperire. Ea ne-a fost dată pentru că avem neapărată nevoie de ea. Aşadar deşarte şi mincinoase sunt interpretările proprii şi rătăcirea minţii omeneşti!
Spuneţi: „Ereticii sunt tot creştini”. De unde aţi mai scos-o şi pe asta? Numai un om care își dă numele de creştin fără să ştie nimic despre Hristos se va socoti, în adâncul neştiinţei sale, creștin de acelaşi fel ca ereticii şi nu va deosebi sfânta credinţă creştinească de odraslele blestemului – ereziile hulitoare de Dumnezeu! Altfel judecă despre aceasta creştinii adevăraţi!
Numeroase cete de sfinţi au primit cununa mucenicească, au ales mai degrabă cele mai cumplite chinuri, închisoarea, surghiunul, decât să se învoiască a avea împărtăşire cu ereticii în învăţătura de Dumnezeu hulitoare a acestora. Biserica sobornicească a socotit dintotdeauna erezia un păcat de moarte, a socotit dintotdeauna că omul molipsit de cumplita boală a ereziei este mort sufleteşte, străiin de har şi de mântuire, părtaş al diavolului și al pierzării acestuia. Erezia e un păcat al minţii. Erezia este un păcat mai mult diavolesc decât omenesc; ea este fiică a diavolului, născocire a lui, necredință apropiată de închinarea la idoli. Părinții numesc de obicei închinarea la idoli „necredință”, iar ereerezia – „rea credinţă”. În închinarea la idoli, diavolul primea cinstire ca un dumnezeu de la oamenii orbiţi, iar prin erezie îi face pe oamenii ce orbecăie părtaşi ai păcatului său de căpetenie: hula împotriva lui Dumnezeu. Cine va citi cu luare aminte Actele Sinoadelor Ecumenice se va convinge cu uşurinţă că ereticii au un caracter cu totul satanic: va vedea cumplita lor fățărnicie, trufia lor cea nemăsurată, va vedea purtarea lor alcătuită din minciună necontenită, va vedea că ei sunt dedați cu tot felul de patimi josnice, va vedea că ei, atunci când le stă în putere, nu se dau înapoi de la cele mai cumplite fărădelegi. Deosebit de grăitoare în această privinţă este ura lor cea neîmpăcată faţă de fiii Bisericii Adevărate și setea de sângele lor! Erezia este unită cu împietrirea inimii, cu o cumplită întunecare și vătămare a minţii; se ţine cu îndărătnicie în sufletul molipsit de ea şi greu este pentru om să se vindece de această boală! Orice erezie cuprinde hulă împotriva Duhului Sfânt: ea huleşte fie dogma Sfântului Duh, fie lucrarea Sfântului Duh, dar nrspărat Îl huleşte pe Sfântul Duh. Esenţa oricărei erezii este hula împotriva lui Dumnezeu. Sfântul Flavian, Patriarhul Constantinopolului, care a pecetluit cu sângele său mărturisirea credinţei adevărate, a rostit hotărârea Sinodului Local de la Constantinopol împotriva ereziarhului Eutihie în cuvintele următoare: „Eutihie, până acum preot şi arhimandrit, a fost dat în vileag pe deplin atât de faptele lui din trecut, cât şi de lămuririle lui de acum că este părtaş rătăcirilor lui Valentin şi Apolinarie, că urmează cu îndărătnicie lui hulei lor împotriva lui Dumnezeu, cu atât mai mult cu cât nici măcar n-a băgat în seamă sfaturile şi poveţele noastre spre primirea învăţăturii celei sănătoase.
Drept aceea, plângând şi suspinând pentru pieirea lui cea desăvârşită, vestim în numele Domnului nostru Iisus Hristos că el a căzut în hulă împotriva lui Dumnezeu, că este lipsit de tot cinul preoţesc, de împărtăşirea noastră şi de cârmuirea mănăstirii sale, dându-le de ştire tuturor celor ce vor sta de vorbă cu el sau vor merge la el de acum înainte că vor fi supuşi afuriseniei”. Această hotărâre este un model al părerii generale a Bisericii Soborniceşti despre eretici; această hotărâre a fost recunoscută de toată Biserica şi întărită de Sinodul Ecumenic de la Calcedon. Erezia lui Eutihie stătea în aceea că el nu mărturisea în Hristos după întrupare două firi, aşa cum mărturiseşte Biserica, ci recunoştea doar singură firea dumnezeiască. Veţi spune: „Şi atât, asta e toată vina lui?…” Caraghios prin lipsa lui de cunoaştere adevărată şi cumplit de jalnic prin miezul şi urmările sale răspunsul dat de o oarecare persoană sus-pusă, învestită cu puterea acestei lumi, Sfântului Alexandru, Patriarhul Alexandriei, cu privire la erezia ariană! Persoana cu pricina îl sfătuieşte pe Patriarh să păstreze pacea, să nu stârnească gâlceavă, care este atât de potrivnică duhului creştinismului, din pricina unor cuvinte; scrie că el nu găseşte nimic condamnabil în învăţătura lui Arie, ci doar o anumită deosebire in modul de exprimare.
Acest „mod de exprimare, în care nu este nimic condamnabil”, observă istoricul Fleury, respinge dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos – numai atât! Aşadar dărâmă toată credinţa creştină – numai atât! Remarcabil este faptul că toate ereziile din vechime, sub felurite măşti schimbătoare, năzuiau spre un singur scop: ele respingeau dumnezeirea Cuvântului și răstălmăceau dogma Întrupării. Cele mai noi se străduie în primul rând să respingă lucrările Sfântului Duh cu hule îngrozitoare, ele au lepădat dumnezeiasca Liturghie, toate Tainele, toate lucrurile în care Biserica sobornicească a recunoscut dintotdeauna lucrarea Sfântului Duh. Ele numesc lucrurile acestea „rânduieli omeneşti”, ba chiar şi mai obraznic: „superstiţie”, „rătăcire”! Bineînţeles, în erezie nu vedeţi nici talhărie, nici hoţie? Poate doar pentru că n-o socotiţi păcat? În ea este lepădat Fiul lui Dumnezeu, în ea este lepădat și hulit Duhul Sfânt – numai atât! Cel care a primit şi ţine o învăţătură hulitoare de Dumnezeu rostește hulă împotriva lui Dumnezeu; nu tâlhăreşte, nu fură, chiar face faptele cele bune ale firii căzute! Cum poate Dumnezeu să-i refuze mântuirea?!… Toată pricina ultimei dumneavoastră nedumeriri, ca şi a tuturor celorlalte, este profunda necunoaştere a creştinismului!
Să nu credeţi că această necunoaştere este un neajuns de mică însemnătate! Nu! Urmările ei pot fi pierzătoare, mai ales acum, când în societate circulă nenumărate cărticele cu titlu creştin, dar cu învăţătură satanicească. Neştiind adevărata învăţătură creştină, puteţi primi un gând mincinos, hulitor de Dumnezeu, drept adevăr, vi-l puteţi însuşi, iar odată cu el vă veţi însuși și pierzarea veşnică. Hulitorul de Dumnezeu nu se va mântui! Acele nedumeriri pe care le-aţi exprimat deja în scrisoarea dumneavoastră sunt nişte vrăjmaşi cumpliţi ai mântuirii dumneavoastră. Miezul lor este lepădarea de Hristos! Nu vă jucaţi cu mântuirea dumneavoastră, nu vă jucaţi! Altfel, veţi plânge veşnic. Îndeletniciţi-vă cu citirea Noului Testament şi a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe (nu a Terezelor, nu a Franciscilor şi a celorlalţi smintiţi apuseni pe care Biserica lor eretică îi dă drept Sfinţi!); cercetaţi la Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe cum trebuie înţeleasă corect Scriptura, ce fel de vieţuire, de gânduri şi simţăminte se cuvine să aibă creştinul. Pornind de la Scriptură şi de la credinţa vie, să-L cercetaţi pe Hristos şi să cercetaţi creştinismul. Înainte de a veni ceasul cel înfricoşător în care vă veţi înfăţişa lui Dumnezeu spre a fi judecat, dobândiţi îndreptăţirea pe care El o dă în dar tuturor oamenilor prin creştinism!
O analiză superbă si realistă cu toate variantele posibile puse in joc, a situatiei din Siria, a talentatului si apreciatului analist Eric Striker.
El subliniază discret situatia total nesănătoasă a guvernului sirian ce lucra pe baze sectare si etnice, lăsand loc nepotismului si favoritismului, desi Asad fusese avertizat despre aceată situatie periculoasă de Rusia si Iran si refuzase orice contact cu Turcia.
Militiile HTS vin din mister si nu se lasă deloc a se vedea cine sustine acest conglomerat eclectic si confuz religios lăsand a se face tot felul de speculatii intre timp ce ei isi văd de treaba lor sau a maestrilor lor.
Cand se va sti cine a condus din umbră va fi prea tarziu si căile de comunicatie si ajutorare vor fi deja stabilite, căci despre aste este totul in Siria la acest moment.
Orientul nu-si pierde niciodată umbra sa de mister.
Radu,
Gratie Carolinei
OPORTUNISMUL TURCESC ȘI MULTIPOLARITATEA ÎN SIRIA
by Eric Striker – https://www.unz.com/estriker/turkish-opportunism-and-multipolarity-in-syria
Căderea guvernului lui Bashar al-Assad în Siria marchează un punct de cotitură. Înainte de începerea războiului civil din 2011, sirienii erau printre cei mai educați oameni din lumea arabă. Clasa de mijloc înfloritoare din Siria, universitățile de înaltă calitate și industria farmaceutică avansată le-au permis să treacă peste clasa lor de greutate în influențarea Orientului Mijlociu. Ca putere de mijloc, guvernul social-naționalist baasist al lui Assad a căutat să păstreze legături bune cu toți jucătorii, inclusiv cu Statele Unite la un moment dat, deși angajamentul său de a combate expansionismul sionist a dus în cele din urmă la țintirea sa spre distrugere chiar de către Statele Unite cu care căutase să păstreze relaţii bune.
Cu Iranul și Rusia în spate, forțele siriene au ieșit învingătoare asupra forțelor islamiste susținute de sionisti în 2018, dar această victorie a fost incompletă și a dus la o perioadă de stagnare în țară. Siria nu a reușit să-și revină din exodul de creiere provocat de exodul profesioniștilor educați – profesori, medici, ingineri etc. – către Europa și Turcia.
Regimentul strict de sancțiuni impus Siriei de către Statele Unite și alte puteri sioniste a făcut dificilă participarea statului la comerțul global, ducând la izolarea economică și la stagnare. O cultură a corupției și a cinismului a înflorit sub Assad, slăbit și demoralizat, văzută pretutindeni, de la grupurile criminale organizate care recrutează chimiști șomeri ai țării pentru a deveni cel mai mare producător de metanfetamina cristalin și Captagon din regiune, până la manifestarea tristă a forțelor armatei arabe siriene incapabile să se deplaseze cu tancuri și avioane pentru a se confrunta cu rebeli, deoarece comandanții lor au furat și vândut tot combustibilul.
Atât Rusia, cât și Iranul au propriile motive pentru a dori să-și reducă pierderile cu Assad. Cele două națiuni sunt distrase de propriile războaie existențiale împotriva ordinii sioniste americano-israeliene, motiv pentru care prezența rusă în Siria era mică (o mână de avioane) iar cea iraniană se retragea deja din zone strategice precum Idlib.
Rutele de aprovizionare ale Hezbollah, care trec prin Homs și Palmyra, au fost foarte supravegheate și vizate în mod regulat de Israel – uneori atacate de o duzină de ori pe zi – probabil din cauza ofițerilor sirieni corupți care ii informau pe sioniști, făcând aceste rute din ce în ce mai dificil de utilizat.
Într-un caz, experții IRGC au fost uciși de un atac aerian israelian la doar câteva blocuri de reședința privată a lui Assad, pe care serviciile de informații iraniene le-au urmărit pe informații obținute de la oficiali sirieni cumpărați, dar Assad a demonstrat lipsa de voință sau capacitate de a elimina operatorii compromisi.
Din 7 octombrie, Siria a făcut tot posibilul să păstreze un profil scăzut și să rămână departe de conflictul din Gaza din 7 octombrie, inclusiv ruperea legăturilor cu houthiții din Yemen, care i-a supărat pe mulți dintre aliații Axei Rezistenței care au cheltuit cantități mari de sânge și comori pentru a-l păstra pe Assad la putere.
Pe partea rusă a ecuației, Moscova a fost frustrată de incapacitatea lui Assad de a combate corupția sau de a depune eforturi pentru a pune capăt oficial conflictului. Atât Rusia, cât și Iranul au încercat să reintegreze Siria într-un mediu geopolitic post-american, dar Assad a fost intransigent, în ciuda faptului că era cel mai slab partid din posibila alianță.
În urma destinderii chineze din 2023 între Iran și Arabia Saudită, care a tras covorul de sub picioarele Washingtonului, Beijing, Moscova și Teheran au încercat să organizeze o soluție la interesele conflictuale turcești și siriene. Assad a respins această ofertă, declarând că negocierile au fost excluse până când trupele turce se retrag de pe teritoriul sirian.
Turcia a apărut ca un actor extrem de antagonic, dar tranzacțional, folosindu-și uneori armata masivă, rețeaua de teroriști și aparatul de informații pentru a îndeplini cererea Americii și Israelului atunci când interesele lor se intersectează, creând în același timp o poziție suveranistă care se vede și in relatiile cu Rusia. și Iranul când beneficiază Ankarei.
Războiul armeano-azerbaidjan exemplifică această dinamică. Guvernul armean, care și-a făcut propria gropă insultând public și căutând să se distanțeze de aliații săi ruși și iranieni în speranța de a câștiga favoarea Americii, Israelului și Europei de Vest, a fost prins izolat și singur atunci când turcii și israelienii au susținut pe azeri. forțele au lansat o invazie bruscă a Nagorno-Karabah la sfârșitul anului 2020.
Atât Rusia, cât și Iranul au evitat un potențial război cu Turcia, rămânând în afara lui. În schimb, ei au cules beneficii tangibile de pe urma faptului că le-au permis turcilor să-și atingă obiectivele în ceea ce ei văd ca fiind sfera lor naturală de influență. În urma conflictului din Armenia, Azerbaidjanul, sub protecția turcă, a sfidat Washingtonul oferind Rusiei un coridor comercial pentru a transporta mărfuri către Iran și devenind un colac vital pentru energia rusă pe fondul sancțiunilor ucrainene.
Turcia a sfidat si în trecut Washingtonul, în mare parte pentru că America are din ce în ce mai mult nevoie de Turcia mai mult decât Turcia are nevoie de America. Turcia a bombardat în mod regulat grupurile comuniste kurde care din 2018 au servit drept principalul activ american în Siria, cum ar fi YPG, și au sfidat în special Washingtonul în ceea ce privește relațiile lor cu Rusia.
Apariția Turciei ca putere regională este o problemă pe care nici Statele Unite, nici Rusia nu par capabile să o combată și ambele caută să obțină tot ce pot din această nouă realitate.
În Siria, se pare că a existat un aranjament similar cu cel privind Armenia, cu ușile închise, între guvernul lui Assad, Iran, Turcia și Rusia, care se întâlnesc în prezent la Doha fără nicio prezență oficială americană, occidentală sau israeliană.
Hussein Ibish de la Atlantic crede că o Sirie post-Assad ar putea fi împărțită în linii etno-religioase, Rusia putând să-și mențină portul din Tartus printr-un protectorat alawit.
În ceea ce privește Iranul, pe care mass-media și analiștii îl declară cel mai mare învins din căderea lui Assad, dar ar fi mai prudent să așteptăm și să vedem ce se întâmplă.
Hay’at Tahrir al-Sham (HTS), miliția islamistă care servește drept mandatar al Turciei, a încercat să se distanțeze de originile sale al-Qaeda și a evitat până acum persecuția organizată a creștinilor și șiiților, după cum a mărturisit presa iraniană. O astfel de evoluție sugerează că ei sunt sub ordinele turcești să se comporte într-un mod restrâns, poate printr-un acord cu Rusia și Iran.
Deși este puțin probabil ca HTS să-și fi lansat ofensiva limitat, Hezbollah fiind forțat să-și ridice materialul și oamenii în sudul Libanului, ei au trimis un mesaj luptătorilor șiiți că nu caută ostilități cu ei.
Totuși, statutul coridorului de transfer de arme către Hezbollah ar putea fi în pericol, iar Israelul a valorificat acest lucru împingând armata pe teritoriul sirian, dar în cele din urmă atât Statele Unite, cât și Israelul par să fie în scaunul pasagerului, la ordinul Turciei.
Există potențialul ca Iranul să-i convingă pe militanții sunniți din noul guvern sirian să-și păstreze capacitatea de a sprijini Hezbollah din solidaritatea anti-Israel. Mai degrabă decât o schimbare de regim atent calibrată condusă de Occident, reînnoirea agresiunii turce pare să fie în contextul unui vid din Asia Centrală și Orientul Apropiat pe care Washingtonul slăbit nu are de ales decât să-l susțină în condițiile Ankarei, pe care o preferă față de Iranul. sau influența rusă, dar care introduce și variabile care nu stau sub controlul Washingtonului.
În calitate de membru NATO, Turcia a căutat de mult să utilizeze acorduri strategice cu America și Israelul pentru propriul interes economic și geopolitic ambiguu din punct de vedere moral, inclusiv menținerea conductei de petrol profitabile din punct de vedere financiar către Israel, dar își rezervă totuși dreptul de a-și păstra un anumit grad de independență.
Turcia a fost sârguincioasă în a cere SUA să rupă legăturile cu luptătorii săi kurzi din Siria și, în timp ce rebelii HTS au evitat în mare măsură bătălii majore cu grupurile șiite susținute de Iran și cu forțele ruse, atât armata turcă, cât și HTS eviscerează în prezent pozițiile deținute de mult timp de către Forțele Democratice Siriene susținute de SUA (care sunt kurde) în nordul Siriei, în timp ce Washingtonul le spune impotent să se oprească.
Nu este clar imediat după aceea dacă America și Israelul sunt într-adevăr marii câștigători sau pur și simplu își pun in joc oportunismul în mijlocul haosului. Probabil că Turcia a convenit deja cu SUA să permită Israelului să fure teritoriul sirian în schimbul unei mâini libere, dar asta nu înseamnă că Iranului nu va avea voie să dezvolte o modalitate alternativă de a-și ajuta aliații din Liban printr-un acord separat.
Ne putem aminti de consecințele lui Saddam Hussein, răsturnat de SUA din cauza opoziției sale puternice față de Israel și înlocuit cu un regim marionetă slab care a creat în cele din urmă un vid neprevăzut, permițând Iranului să cultive o ramură nouă și din ce în ce mai importantă a Axei sale de rezistență prin intermediul Unități de mobilizare populară.
Pentru Iran, care pare să se pregătească pentru un război cu viitoarea administrație Trump, evitarea unei intervenții în Siria păstrează armele și fondurile necesare în Liban și acasă, dar evită și reaprinderea tensiunilor sectare care se răcesc evitând atacarea sunniților pentru a păstra domnia unui minoritate șiită.
Perspectiva unei hegemonia americană necontestată în Siria, care s-ar fi produs fără o intervenție externă în războiul civil din 2011, este o amenințare acută atât pentru Iran, cât și pentru Rusia, așa că decizia de a permite rebelilor să preia Damascul ar trebui respectată având în vedere acest lucru.
Adevărul este că rebelii, înarmați cu dronele de ultimă generație ale Turciei și alte dinamici noi de luptă împotriva cărora armata siriană nu era pregătită să se apere, au fost mai ușor de acceptat decât de luptat.
Misiunea de ansamblu pentru Iran în noul peisaj de securitate este de a submina mașinațiunile americane și israeliene prin unirea musulmanilor șiiți și sunniți pentru cauza palestiniană, care pare să dea ceva roade.
Iranul a înaintat cu succes un front unit împotriva Israelului pentru a-i câștiga pe aliații improbabili ai militanților suniți, precum Hamas și talibanii din Afganistan. Destinderea dintre Arabia Saudită și Iran pare să ia forma unei înțelegeri , așa cum se vede cu cooperarea militară sporită a celor două țări. În martie anul trecut, ministrul de externe al Hezbollah, Wafiq Safa, a fost întâmpinat de oficiali din Emiratele Arabe Unite sunnite, considerate de mulți ca fiind un pivot departajare de Statele Unite.
În Liban, milițiile sunite considerate odată rivali ai Hezbollah-ului și-au lăsat deoparte diferențele pentru a lupta alături de grupul șiit de rezistență împotriva Israelului. Adevărul greu pentru statele din Golf, care sub prima administrație Trump erau organizate într-o armată proxy pentru Israel, este că războiul din Yemen, în care rafinăriile de petrol din Arabia Saudită au fost distruse, le-a arătat că Statele Unite nu pot sau nu doresc să le ofere un fel de garanții de securitate necesare pentru ca aceștia să lupte cu Iranul și aliații săi.
Rămâne de văzut ce va oferi a doua administrație a lui Trump, care este condusă aproape exclusiv de partizanii Israelului, pentru a-i aduce pe saudiții înapoi la mesele de negocieri.
Dezlănțuirea de către SUA și Israel a magistralei turcești ar putea fi interpretată ca o recalibrare și o reacție la o colaborare sporită între națiunile șiite și sunite din alte părți, care au fost reunite de genocidul din Gaza, precum și de ascensiunea BRICS.
Deși Turcia este o națiune sunită, diferite state arabe, de la Egipt până în Arabia Saudită, se tem de Frația Musulmană și de alte forme de islam politic susținut de Ankara. S-ar putea argumenta că împuternicirea Turciei, care are relații decente cu Rusia, ar putea, de asemenea, să creeze o separare între Moscova și Teheran pe termen lung, deoarece majoritatea Orientului Mijlociu, inclusiv Iranul, respinge influența neo-otomană.
Este îndoielnic că bazarea pe Turcia a fost prima alegere a Washingtonului în Orientul Mijlociu. S-ar putea face o comparație cu îmbrățișarea atlantistă a lui Iosif Stalin în timpul celui de-al doilea război mondial.
Turcii, atât ca societate, cât și ca stat, resping în mare măsură valorile liberale pe care America și factorii săi de politică evrei încearcă să le impună lumii, în special în domeniul politicii externe.
În ultimii doi ani, Turcia a încercat să ocolească sancțiunile occidentale asupra Iranului și refuză de-a dreptul să recunoască sancțiunile lor împotriva Rusiei, aparent fără teamă de nicio represalii occidentale.
Coșmarul încercării de a controla Turcia provoacă Occidentului liberal o durere de cap majoră în continuare. Ambițiile imperiale declarate ale lui Recep Erdogan nu se opresc la Armenia și Siria, el a cerut, de asemenea, în mod repetat, creșterea influenței sau invadarea definitivă a presupușilor săi „aliați” NATO, Grecia , Bulgaria și România .
Turcia funcționează ca un stat gangster, extorcând Europa din miliarde de dolari prin amenințarea că va inunda continentul cu migranți. Indiferent de beneficiile pe termen scurt aduse infrastructurii lor geopolitice pe care SUA și Israelul le obțin ajutând la dezlănțuirea sălbăticiei turcești asupra lumii, este echivalent cu amenintarea cu foarfecele.
Deși este prea devreme pentru a spune, ieșirea în mare parte lipsită de sânge și aparent consensuală a lui Assad, cu SUA și Israelul drept beneficiari, dar totuși fiind actori secundari, ar putea fi privită ca un produs al multipolarității, mai degrabă decât o respingere a acesteia.
„”Fenomenul care este cunoscut sub numele de „Revoluția română” a început la Iași, pe 14 decembrie 1989, acum 35 de ani.”””
Si s-a extins imediat la covrigariile din Buzau desi acesta nu-i in Moldova.
Si asa ne-am pricopsit cu toata sleahta de lovitutionari care se revolta azi de lovitura data de maretul „revolutionar” Ciolacu.
Ce gunoaie a putut da aceasta natie.
Poporul roman este IDIOT cu acte in regula !!!
Daca nu este asa cum explicati ca romanii tac si accepta JEFUIREA Romaniei de la Lovitura de stat din ’89 incoace ?
Asta arata ca intre romani nu sunt oameni capabili sa faca afaceri profitabile in domeniile cele mai rentabile si trebuie sa acceptam toate SCURSURILE PADUCHIOASE, adica pe spurcatii paduchiosi care vin in Romanica si se dau mari investitori, cand in realitate sunt doar mari TALHARI la drumul mare !
Si daca se intampla asta de 35 de ani, in mod logic rezulta ca poporul roman este o adunatura de IDIOTI si, actele care o dovedesc sunt cele financiare.
Oare Tiriac, Becali si alti romani care nu au voie sa faca in Romania decat mici afaceri, nu pot conduce multe din aceste companii profitabile ?
Ba pot, dar atunci banii ar ramane in Romania, si asta nu le convine satanistilor din OCCIDENTUL Satanist Paduchioas Complice la GENOICIDUL din Gaza !
,,Lista marilor corporații străine care nu plătesc taxe și impozite în România este una amplă și este încă un act prin care bugetul României este pus pe chituci de clasa politică românească prin PSD-PNL-USR-UDMR. Asta în timp ce companiile românești sunt rupte de ANAF, împovorare cu taxe și impozite.
Poate părea de noaptea minții, dar ani de-a rândul, corporațiile străine nu au plătit nimic la statul român. Aici nu vorbim despre ce naționalitate are corporația, poate fi americană, chineză sau orice altă naționalitate. Toate companiile trebuie să fie egale la acest capitol, dar vedem cum nu există așa ceva. Jumătate din PIB-ul României este format din aceste corporații care plătesc zero taxe și impozite, pe când cealaltă jumătate este formată din companiile românești care au taxele achitate la zi, cărând povara fiscală a celeilalte jumătăți. Din această cauză România nu funcționează corect! Din această cauză politicienii de la USR-PNL-PSD-UDMR sunt trădători de țară !
Exemple de companii din sectorul energetic și al utilităților:
E.ON Energie România SA: cifră de afaceri de 13.7 miliarde lei, pierdere de 358.9 milioane lei.
ENEL Energie SA: cifră de afaceri de 5.2 miliarde lei, pierdere de 391.1 milioane lei.
MET România Energy SA: cifră de afaceri de 5 miliarde lei, pierdere de 20.8 milioane lei.
ENEL Energie Muntenia SA: cifră de afaceri de 4.8 miliarde lei, pierdere de 377.6 milioane lei.
DELGAZ GRID SA (parte din E.ON): cifră de afaceri de 1.7 miliarde lei, pierdere de 125 milioane lei.
NIS PETROL SRL: cifră de afaceri de 700.6 milioane lei, pierdere de 116.6 milioane lei.
Retail și comerț:
PROFI ROM FOOD SRL: cifră de afaceri de 11.7 miliarde lei, pierdere de 257.8 milioane lei.
ROMANIA HYPERMARCHE SA: cifră de afaceri de 1.5 miliarde lei, pierdere de 33.7 milioane lei.
UNILEVER SOUTH CENTRAL EUROPE: cifră de afaceri de 1.1 miliarde lei, pierdere de 64.9 milioane lei.
HAVI LOGISTICS SRL: cifră de afaceri de 1 miliard lei, pierdere de 8.3 milioane lei.
SUPECO INVESTMENT SRL: cifră de afaceri de 751.7 milioane lei, pierdere de 5.5 milioane lei.
PUREFERT BALKANS SRL: cifră de afaceri de 735.6 milioane lei, pierdere de 27.7 milioane lei.
Companii cu capital austriac:
KRONOSPAN TRADING SRL: cifră de afaceri de 2.5 miliarde lei, pierdere de 15.5 milioane lei.
PORR CONSTRUCT SRL: cifră de afaceri de 1.25 miliarde lei, pierdere de 4.6 milioane lei.
STRABAG SRL: cifră de afaceri de 919.3 milioane lei, profit brut de doar 4.96 milioane lei.
ASIROM VIENNA INSURANCE: cifră de afaceri de 736.7 milioane lei, pierdere de 2.5 milioane lei.
RWA RAIFFEISEN AGRO ROMANIA SRL: cifră de afaceri de 533.9 milioane lei, pierdere de 5 milioane lei.
Giganți ai telefoniei mobile:
VODAFONE ROMANIA SA: cifră de afaceri de 4.7 miliarde lei, pierdere de 121.9 milioane lei.
ORANGE ROMANIA COMMUNICATIONS SA: cifră de afaceri de 2.4 miliarde lei, pierdere de 187.2 milioane lei.
TELEKOM ROMANIA MOBILE COMMUNICATIONS SA: cifră de afaceri de 1.38 miliarde lei, pierdere de 558.1 milioane lei.
Industria auto:
AUTOLIV ROMANIA SRL: cifră de afaceri de 4.9 miliarde lei, pierdere de 164.6 milioane lei.
CONTINENTAL AUTOMOTIVE SYSTEMS SRL: cifră de afaceri de 4.6 miliarde lei, pierdere de 331.2 milioane lei.
VITESCO TECHNOLOGIES ROMANIA SRL: cifră de afaceri de 1.8 miliarde lei, pierdere de 354.4 milioane lei.
PREH ROMANIA SRL: cifră de afaceri de 1.38 miliarde lei, pierdere de 60.2 milioane lei.
FAURECIA ROMANIA SRL: cifră de afaceri de 1.3 miliarde lei, pierdere de 3.3 milioane lei.
YAZAKI COMPONENT TECHNOLOGY SRL: cifră de afaceri de 227.2 milioane lei, pierdere de 10.8 milioane lei.
ADIENT SRL: cifră de afaceri de 779.9 milioane lei, pierdere de 19.2 milioane lei.
CONTITECH ROMANIA SRL: cifră de afaceri de 776.7 milioane lei, pierdere de 75.4 milioane lei.
Metalurgie:
LIBERTY GALAȚI SA: cifră de afaceri de 7.9 miliarde lei, pierdere de 821.6 milioane lei.
DONALAM SRL: cifră de afaceri de 740.2 milioane lei, pierdere de 35.1 milioane lei.
ARCELLORMITTAL HUNEDOARA SA: cifră de afaceri de 650.8 milioane lei, pierdere de 180.5 milioane lei.
ALUM SA: cifră de afaceri de 501.7 milioane lei, pierdere de 118.6 milioane lei.
Alte industrii:
ARCTIC SA: cifră de afaceri de 3.8 miliarde lei, pierdere de 141.1 milioane lei.
MAKITA EU SRL: cifră de afaceri de 2.88 miliarde lei, pierdere de 187.4 milioane lei.
PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME SA: cifră de afaceri de 2.03 miliarde lei, pierdere de 1.5 milioane lei.
SMITHFIELD ROMANIA SRL: cifră de afaceri de 1.28 miliarde lei, pierdere de 3.2 milioane lei.
AAYLEX ONE SA: cifră de afaceri de 1.14 miliarde lei, pierdere de 108 milioane lei.
KASTAMONU ROMANIA SA: cifră de afaceri de 868.6 milioane lei, pierdere de 92 milioane lei.
UNITED ROMANIAN BREWERIES BEREPROD SRL: cifră de afaceri de 549.7 milioane lei, pierdere de 43.5 milioane lei.
CAROLI FOODS GROUP SRL: cifră de afaceri de 545.5 milioane lei, pierdere de 1.5 milioane lei.
GRUPO ANTOLIN SIBIU SRL: cifră de afaceri de 504.9 milioane lei, pierdere de 64.8 milioane lei.
Farmacii:
DR.MAX SRL: cifră de afaceri de 3.19 miliarde lei, pierdere de 6.9 milioane lei.
PHARMAFARM SA: cifră de afaceri de 1.64 miliarde lei, pierdere de 6.9 milioane lei.
CENTRUL MEDICAL UNIREA SRL: cifră de afaceri de 1.004 miliarde lei, pierdere de 6 milioane lei.
Companii IT:
AMAZON DEVELOPMENT CENTER ROMANIA SRL: cifră de afaceri de 616.8 milioane lei, pierdere de 2.7 milioane lei.
ALSO TECHNOLOGY ROMANIA SRL: cifră de afaceri de 527.2 milioane lei, pierdere de 20.5 milioane lei.
Transport și curierat:
DELIVERY SOLUTIONS SA: cifră de afaceri de 736.5 milioane lei, pierdere de 45 milioane lei.
VOS LOGISTICS CARGO SA: cifră de afaceri de 510.6 milioane lei, pierdere de 8.9 milioane lei.’’
Prima data am am auzit de Frontul Salvării Naționale prin Septembrie …parca pe la Europa liberă. Sa nu confundam protestatarii de pe strada cu revoluționarii din interiorul Securității și a aparatului de partid. Protestatarii și Revoluționarii erau doua specii de diferite , cu agende diferite. Tot așa e și acum.