Voluntarii Campaniei : Vorbesc româneşte, sunt român

Paula a aflat de campania pentru recensământ ,,Vorbesc românește, sunt român!” pur întâmplător, dar într-un timp scurt a reușit să adune o mână de oameni interesați de subiect și alături de ei a început să îi informeze pe locuitorii Drochiei despre dreptul lor la afirmarea identității. Voluntarii drochieni au reușit să distribuie pliante și să discute cu persoanele care încă nu-și cunosc adevărata identitate.
Paula are o mare dorinţă: să contribuie și ea în a face povestea Basarabiei una mai frumoasă, prin promovarea adevărului istoric. Paula este ,,voluntarul zilei”, iar mâine poate veni rândul tău.
Voluntarul Zilei de 18 – aprilie 2014 – Dumitru Trestian –
Dumitru are 19 ani și studiază la Liceul Teoretic “Universul”. În prezent, se pregătește intensiv de BAC și ne ajută pe noi, Tinerii Moldovei, pe cât îi permite timpul.
Pasiunea lui a fost mereu istoria, îi place să o studieze și să o creeze. Ne-a mărturisit că a apreciat mereu persoana lui A. I. Cuza, care, în viziunea sa, este și va rămâne cel mai mare unionist. Și-a dorit dintotdeauna ca poporul nostru să se trezească din somnul URSS, să apară conștiința națională, dragostea de patrie, de istoria autentică.
Conaționalilor săi le-ar dori mai multă dragoste față de ce-i adevărat și divin, față de neamul românesc.
Fiind o fire optimistă, crede că prin activitatea lui ca voluntar al Tinerilor Moldovei, în campania de informare pentru recensământ, va contribui la atingerea scopului nostru mult-dorit, idealul nostru sfânt – Unirea.
Voluntarul Zilei de 19 – aprilie 2014 – grupul Călăraşi-
Astăzi, la secțiunea Voluntarul zilei avem o premieră. Nu mai vorbim de o singură persoană, ci de un grup întreg, cel de la Călărași.
Toți membrii grupului au profitat de programul scurt de la școală pentru a-și dedica timpul rămas după ore acțiunilor de distribuire a materialelor informative ale Campaniei “Suntem români, vorbim românește”.
În plus, au reușit să colecteze date pentru cei care se vor declara români la recensământului care va avea loc în luna mai.
O parte dintre membrii grupului au distribuit broșuri și pliante la Liceul Teoretic “Vasile Alecsandri” – Elena Lungu, Valeria Bălan, Alexadra Cutia. Ceilalți, Diana Ploșnița, Teodora Susarenco, Trifan Alexandrina, Mariana Zamfir și Carolina Ghidirim au făcut același lucru la Liceul Teoretic “Mihail Sadoveanu”. Ambele grupuri au mers apoi în afara liceelor pentru a-și continua acțiunile în oraș.
Felicitări, dragi Tineri ai Moldovei de la Călărași și mult spor pe mai departe!
Voluntarul Zilei de 23 – aprilie 2014-Valeria Bratu –
Are 15 ani și ar putea oricând câștiga un concurs de frumusețe la cât de bine arată.
Valeria este în clasa a IX-a la Liceul Teoretic “Mihai Eminescu” din Slobozia Mare, raionul Cahul. Fire optimistă, activă și plină de viață, iubește trei culori: albastru, galben și rosu. Crede că anume aceste culori o reprezintă în tot ceea ce face, trăiește și activează. Tânara liceană este pasionată de lectură, muzică și călătorii.
Valeria consideră că patriotismul este o stare de suflet care nu poate fi atribuită tuturor, de aceea trebuie să le amintim oamenilor că și ei simt și vorbesc românește, să le trezim conștiința națională și să facem ca adevărul istoric să fie auzit de toți.
Ceea ce a motivat-o pe Valeria să se implice în campania de informare pentru recensământ a fost dorința de a informa oamenii cu privire la dreptul lor, acela de a-și afirma identitatea, de a fi liberi și de a nu fi indiferenți față de ce se întâmplă în jurul lor, de a fi conștienți că fiecare dintre ei poate contribui la producerea schimbărilor necesare.
Valeria crede că numărul mare al celor care se implică în campania de promovare a adevărului la recensământ poate constitui elementul necesar pentru a reînvia spiritul românismului în Republica Moldova.
Voluntarul Zilei de 24 – aprilie 2014- Tinerii Moldovei de la Orhei –
După ce Tinerii Moldovei Călărași au constituit premiera în privința desemnării unui grup în calitate de voluntar al zilei, astăzi este rândul celor de la Orhei să dețină acest titlul onorabil.
Toți cei peste 30 de voluntari Tinerii Moldovei de la Orhei s-au implicat activ în campania de informare pentru recensământ și reușesc să înregistreze rezultate lăudabile privind ,,numărătoarea paralelă a românilor”, mai ales după ce au instalat un cort în oraș la începutul acestei săptămâni.
Voluntarul Zilei de 25 – aprilie 2014- Ion Dranicer – Ion are 19 ani. Își face studiile la Școala Profesională nr. 1 din orașul Cupcini, raionul Edineț.
Este unul dintre cei mai activi și implicați voluntari al Tinerilor Moldovei. Așa cum o recunoaște chiar el, majoritatea timpului liber îl petrece convingându-și prietenii că doar Unirea este drumul pe care ar trebui să îl urmăm. Fie că o face interacționând cu oamenii pe stradă, la școală sau pe rețelele de socializare, acolo unde, în mod special, se produce un proces acut de zombificare dacă e să ne uităm la ceea ce se întâmplă pe Odnoklassniki.
Pe lângă a fi un unionist dedicat trup și suflet cauzei, lui Ion este pasionat de fotografie. Fie că e vorba de admirat lucrările altora în cadrul unor expoziții sau disponibile online, fie însuși procesul de fotografiere care i se pare o micuță magie a timpurilor noastre. Ceea ce e cu adevărat interesant și îi crește ratingul în fața domnișoarelor este că lui Ion îi place să gătească. Mai mult decât atât, nu doar îi place, ci chiar se pricepe la asta. Interesul pentru fotografie și gătit este completat într-un mod fericit de cel pentru politică. Lui Ion îi place să fie informat cu privire la tot ceea ce se petrece în domeniul politic pe plan local și internațional. Informația=putere, iar pentru a ne susține ideile, trebuie să fim în permanență la curent cu tot ceea ce se petrece la nivel politic pentru că evenimentele respective sunt decisive pentru viața noastră de zi cu zi.
Spre deosebire de alții care își aleg drept modele de urmat în viață personalități din diferite zone de activitate, pentru Ion modelele ideale de urmat în viață sunt părinții și profesoara de istorie, Iulia Marcu. Altfel spus, un copil și un elev care a avut noroc în viață de părinți și de profesori.
Voluntarul zilei de astăzi se implică activ în campania de informare cu privire la Recensământ, deoarece visul lui cel mai mare este de a avea o Țară reîntregită. Și optimistul din el îi spune că rezultatele vor fi pozitive, Unirea nu-i departe…
Voluntarul Zilei de 26 – aprilie 2014-Eugen Nicov-
În condițiile în care nu se acordă medalii pentru titirezul campaniei de informare ,,Suntem români, vorbim românește”, putem compensa prin atribuirea titlului de ,,voluntar al zilei” unui tânăr care dacă n-ar fi cum ar fi, nu s-ar mai povesti: Eugen Nicov.
La cei 18 ani ai săi, Eugen va întâmpina cu seriozitate examenul de maturitate din clasa a XII-a, pentru care s-a pregătit cu meticulozitate de pe băncile Liceului Teoretic cu profil de arte ,,Elena Alistar”. Eugen nu se joacă când vine vorba de școală și voluntariat, în schimb, joacă teatru, dar fiți fără grijă, numai pe scenă. Și pentru că e de părere că cine nu muncește la tinerețe, n-are la bătrânețe, ei bine, liceanul nostru mai și lucrează. Ziua lui Eugen pare că se-ntinde pe mai mult de 24 de ore.
În trecut, voluntarul nostru nu privește decât cu îndârjire: rușii i-au ucis străbunelul, după ce l-au dezbrăcat, i-au străpuns pielea pe care i-au uns-o cu miere pentru a ademeni insecte și l-au lăsat să se stingă încet. ,,Aș vrea ca toată lumea să vadă fața reală a Rusiei și să înțeleagă că doar prin Unire vom fi salvați, vom fi mai optimiști, mai deschiși”, își exprimă dorința cu determinare Eugen, aflat în slujba românismului.
Ca model, Eugen îl privește cu respect și admirație pe regizorul basarabean Igor Cobileanski și ca perspectivă, tânărul actor crede că românii, frumoși și destinși, vor strânge rândurile la recensământul din luna mai, demonstrând că sunt și uniți.
Voluntarul Zilei de 28 – aprilie 2014-Eugen Vasilachi –
Nu că ne-am crampona în seria de Eugeni ai Tinerilor Moldovei, dar probabilitatea ca la cortul din centrul Chișinăului să fie un exemplar ilustru cu acest nume este destul de ridicată. Așadar, astăzi facem cunoștință cu bravul Eugen Vasilachi.
Eugen își poartă cei 17 ani ai săi fie pe holurile Colegiului Pedagogic ,,Alexei Mateevici”, fie trezindu-i pe oameni, nu cu vreo alarmă specială, dar prin intermediul voluntariatului, în cadrul campaniei de informare ,,Vorbim românește, suntem români”.
Ca toți tinerii de vârsta lui, lui Eugen îi place să citească, să asculte muzică, să reușească în plan școlar și să cunoască o varietate largă de persoane. Liceanul ne-a mărturisit că activitatea de voluntariat în campania noastră i-a oferit oportunitatea să întâlnească oameni sufletiști, amabili și prietenoși. ,,Suntem din ce în ce mai mulți, mai uniți și nimic nu ne va sta în cale în recunoașterea identității noastre autentice, românești”, a punctat Eugen cu privire la proiecția lui despre recensământul care va avea loc în luna mai.
sursa : timpul.md
DRAXIA SI AGARTHA . AGARTHA ESTE „FIICA” DRAXIEI.
Prezint un material preluat de pe interet, autor Maria Ciornei, prin care se demonstrează faptul că; Bascii ca şi strămoşii noştri geto-dacii(dacoromânii) sunt urmaşii pelasgilor.
„Maria Ciornei: „Bascii – pelasgi originari din Carpaţi“
Bascii sunt menționați în istorie ca fiind cocoțați pe Munții Pirinei, în principal. Sunt trăitori răspândiți în Spania, dar și în Franța, numele de basc fiind consemnat și în antichitatea ce vorbește de triburile străvechi ale vasconilor, descendenții primelor populații din Europa de Vest, în special cele din regiunea Cantabria.
Strabon și Pliniu consemnează triburile basce ca fiind vasconi și aquitani.
Dovezi incontestabile arată că aceste populații vorbeau o limbă asemănătoare cu basca. Unii istorici, precum și geograful grec, anticul amintit consideră că bascii își trag numele din acela al vasconilor, pe care îi arată că locuind la sud de Pirineii occidentali și la nord de râul Ebro, în Navarra și Aragonul de nord de astăzi.
În perioada antichității târzii, ca și în evul mediu timpuriu, acest nume a ajuns să fie folosit pentru întreaga populație vorbitoare de limbă bască de pe ambele părți ale Pirineilor.
Dar noi ne punem întrebarea; care este sensul originar al termenului de basc, ori vasc(on) de mai târziu?
După un ultim studiu al cercetătorilor de la Centrul de Investigații Cooperative în Bioștiințe, Europa se împarte în grupuri genetice iar unul dintre acestea e cel al bascilor, un grup genetic omogen clar distinct de restul europenilor de vest.
Cercetătoarea Naira Rodrighez-Ezpeleta, responsabila acestui studiu, declara: “este primul studiu realizat la o scară mare și include datele genetice individuale de la cetățenii basci, răspândiți atât pe teritoriul spaniol cât și pe cel francez”. (Wikipedia; Enciclopedia liberă, 29 iulie 2010-Bascii).
Încă există multe controverse în a stabili care este adevărul istoric privind existența populației basce. S-a spus despre aceasta că este o pupulație străveche, care nu are nicio legătură cu vreo populație din Europa, doar cu cei din Asia Apropiată, cu georgienii, numiți în vechime și iviri, de care se apropie avînd asemănări în limbă. Amintim în treacăt, urmând a reveni, că Dobrogea de nord era numită de scriitorii antici Caucas, iar munții Dobrogei – Munții Caucas.
Interesul pentru această populație, pentru originea ca și pentru limba ei, ne-a venit întrun mod firesc, având în vedere preocupările noastre de istorie preantică și antică a poporului dacoromân, prins în mai multe studii.
După demonstrarea faptului că dacii, numiți și valahi, în forme fonetice apropiate încă din vremea homerică, sunt descendenți direcți ai pelasgilor, a prezentării argumentelor valabile că “misterioșii” etrusci au pornit din aceeași zonă a Carpaților, cercetările noastre privind protodacii, sau pelasgii, originea lor, aria de locuire, ori limba acestora ne-au îndreptat și către basci, întrucât aceștia sunt considerați cea mai veche populație europeană, preindoeuropeană, a carei limbă, este unică și care a pus și pune încă multe întrebări privind originea ei, vechimea, si găsirea explicațiilor care să convingă, în privința continuitatii ei extraordinare și a rezistenței în fața pericolelor de-a lungul istoriei; avem în vedere în primul rând cauzele imposibilei ei asimilări de către numeroasele populații migratoare care au trecut peste ea, dar care nu au putut s-o miște din locurile ce le deține de milenii, și care nici nu și-a pierdut limba și tradițiile numeroae și foarte vii până azi.
Coborând adânc în istorie, găsim explicații ale mișcărilor unor populații străvechi, precum cea a bascilor, spre patriile lor actuale din zona Carpatică, ”vom întâlni perioada glaciațiunii a IV-a Wurm, încheiată în anii 9800 î.e.n. de topire a ghețarilor de la Polul Nord, și acelora de ocupau întreg teritoriu situat la nord de paralela 46.
Se știe acum că întrega Germanie e ocupată de morene aduse de ghețari din zona Penisulei Sandinave. Topirea ghețarilor s-a datorat încălzirii atmosferei terestre care a avut ca urmare inundarea tuturor ținuturilor de câmpie și dispariția populațiilor de aici. Au rămas doar oamenii din munți” (Paul Lazăr Toncilescu – Bascii – Congres Dacologie-Sarmisegetusa).
Bascii au plecat din spațiul daco-românilor, al pelasgilor arhaici, din același spațiu al Carpaților și nu au fost singurii. Ultimele cercetări interdisciplinare evidențiază extraordinara capacitate civilizatoare a populațiilor pelasgice cu centrul de origine în această regiune.
Avem în vedere faptul că de aici au plecat și sumerienii “Pregnantă este legenda sumeriană în care se spune că după potop regele “Șumpak a luat conducerea neamului din munți” (ibidem). Oamenii au coborât din munți, și pentru că au început a seca bălțile din vest, și pentru că s-au înmulțit ca număr și și-au organizat viața în noile condiții care permiteau și transhumanța, ce se impunea din cauza sporirii în turme, în primul rând.
De altfel, în timpuri diverse, au plecat de aici și dardanii, și troienii, și etruscii, și aheii și dorienii, triburi din Elada, care și azi au cuvinte romînești (muma, io), etc, ca și înaintașii occitanilor din S. Franței care vorbesc o limbă apropiată daco-românei (cloca, el e greu, el e gelos, io aug(d) etc).
Amintim și pe cei ce-și zic azi lituanieni, care au cuvântul daina, ce-l întâlnim și ca refren în cântecele maramureșenilor – daina, daina și daina,, asemenea și letonii, dar și geții din Panonia, (s-a descoperit o Getidavă, pe Vistula Mijlocie; amintim și de prezențe daco-romane arhaice, pelasge, în Panonia Ungară – s-a descoperit în 1976 cetatea dacă Buda, însemnând dava= cetate, în Buda, partea veche a Budapestei, aceeași cetate, numită tot Buda; amintim și de latinii, numiți, de poulațiile dacice carpatice de unde s-au desprins, letinii, și care în jurul an 1300 î.e.n. sub conducerea lui Latinus au întemeiat Lațiumul, ce va deveni mai tîrziu nucleul orașului Roma.
Și în Georgia există o cetate numită Buda însemnând davă. Vom găsi și în România de azi localități cu numele de Buda, ori Budești, ori antroponime ca Budescu, adică cei înrudiți cu cei proveniți dintro cetate, numită Buda.
Nu insistăm asupra faptului că în vechii locuitori ai Germaniei vorbeau o limbă latină veche, și despre ei Suetonius scriitor din timpul împăratului roman Augustus spune că erau vorbitori de latină (n.n latina veche, ori pelasga, ori daca), și că în această limbă cuvântul germanus înseamnă “frate bun de mamă și tată”. Să ne mai mire că înșiși nemții numesc țara lor Deutschland, pronunția este doici-land, și de ce nu, în lumina celor afirmate mai sus, Daci-land?
Rămâne să medităm.
Ne întoarcem la populația “misterioasă” a bascilor, care se pare că au plecat, după unii în mil. al III-lea, î.e.n., după alții mult mai înainte – menționăm că înșiși bascii, conștienți de unicitatea lor ca populație străveche, spun că se găsesc pe pământurile ce le ocupă și azi, din preistorie, chiar avansează o cifră aproximativ de 45.ooo de ani. Ceea ce nu e departe de adevăr, luând seama că ei sunt o populație care are chiar în denumirea sa, ideea de neam, legat din timpuri răstrăvehi prin îrudire de sânge, dar și prin apartenența inițială la același spațiu. Că ei au cultivat în mod obsesiv și cu obstinație ideea superiorității lor, venită din transmiterea din generație în generație, a apartenenței la origine nobilă, a unor strămoși civilizatori, pelasgii, spre deosebire de populațiile nomade humanoide întâlnite pe noile lor teritorii, ne-o arată faptul că și astăzi sunt extreme de naționaliști, conservatori în tot ce ține de viața eskualadanilor, adică a bascilor. Numai astfel au putut rezista nenumăratelor vicisitudini ale timpurilor atât de îndepărtate, astfel au putut conserva o limbă ce, la o mai atentă studiere, va putea să ne conducă la concluzia că nu este nici pe departe imposibil de descifrat și de înțeles.
Vom merge, ca și în cazul limbii etrusce, pe ideea că atunci când se studiază limbile acesta arhaice va trebui să avem în vedere, nu limbile oficiale, literare standard de azi, din care se presupune ca s-ar trage cele dintâi, ci graiul arhaic, regional al latinei vulgare, totuna cu limjba pelasgă sau daco-română.
Luăm în considerație o realitate, și anume, că pronunția în graiuri este la o primă constatare, o pronuție care poate duce la concluzia că e vorba de o limbă străină. De altfel, aflăm de la un scriitor antic că, încă de pe atunci, elevii vorbitori de latină populară acasă, una și aceeași cu latina, dar și cu daca sau pelasga, erau corectați de profesorii lor.
Elevii trebuiau să spună nu oriclia (cât de aproape e de pronunția populară orechia, sau chiar orecia! în grai popular), ci auriculum, conform limbii latine clasice, o realitate artificial creată de învățații de atunci, care n-a avut priză la popor, dovadă că a și dispărut.
Studiul urmărește a demonstra că bascii, ca si limba lor, sunt relicve vii ale protoistoricilor dacoromâni, pelasgi, din Carpați, priviți din unghiul unei populații civilizatoare dar și ale istoriei universale, care, studiate mai îndeaproapre, pot lamuri, sau, cel putin, pot deschide ferestre spre luminarea unor timpuri, atât de vechi.
Una dintre dovezile multe ale rădăcinii lor pelasge sau valahe este și descoperirea unei cetăți pelasge în Țara Bascilor din Spania, numită Uxama, dar și adevărul că numele vechi al Spaniei și al Portugaliei este Iberia păstrat și în denumirea arhaică a Gruziei, Georgia de azi, din N. M-ților Caucaz, prelungire a Munților Caucas, aflați – cum se spunea în antichitate în N. Dobrogei.
Studiul urmarește incitarea celor pasionați, specialițti, sau nu în istorie veche, la a aborda acest subiect pornind de la unele argumente ce le vom prezenta, care să ateste că acești basci au pornit încă din vremuri imemorile din zona carpato-dunăreană.
Cercetarea noastră are în vedere și faptul că denumirea sub care sunt cunoscuți, aceea de basci, le-au dat-o celelate populații, cu care au venit în contact, ori neamurile apropiate din aria originară, înainte de desprinderea de aceasta.
Ei iși numesc pământul strămoșesc Euskal Herria, adica Țara Bascilor, limba pe care o vorbesc este euskera, iar individul basc este un euskaladan, adica vorbitor de limba euskara, trăitori, în principal, în Munții Pirinei din Spania și Franța.
Chiar și in timpurile recente, majoritarea viețuiesc izolat, în sate cu câteva case, în văile adânci dintre munți, iar ciobanii basci își duc turmele mari pe văile muților si viețuiesc în singuratate; mulți din ei chiar nu – și întemeiează o familie, tocmai pentru că stau și câte 7 luni în munți, cu oile.
O informație găsită în revista “Formula AS” nr. 637, octombrie 2004 ne-a atras atenția și ne-a determinat să ne oprim asupra bascilor.
Este consemnat faptul ca bascii sunt de milenii, în primul rând, oieri și că stâna lor poartă numele de olha” o coliba cu două odăi, una mică pentru ciobani, alta pentru făcutul brânzei.
Această colibă este pentru oierul, ce parcurge spatii largi, prin transhumanță, o construcție improvizată și ușoară, prioritară în orice loc ar poposi.
Din timpuri întunecate, această transhumanță n-a fost îngrădită, căci în preistorie și până tărziu nu erau granițe. Acești singuratrici oieri plecați cu turmele unde îi duceau ierburile grase, din munte în munte, se depărtau atât de mult de locul de baștină, încât mulți nu se mai întorceau. Acești solitari au pornit din Carpati în masă copactă, credem noi, și mai puțin în valuri succesive, cum s-a întâmplat cu etruscii de exemplu.
Afirmăm aceasta, luând în considerare extraordinara lor unitate și continuitate peste milenii, și mai ales faptul că această unitate este înscrisă în denumirea lor ca popor și azi. Dar având în vedere numărul mare, menționat de unii cercetători, ai acestor locuitori ai Pirineilor, care și acum spun ca sunt “pe pământ de când lumea” și că în legendele lor se spune ca ei erau “înstăpâniți peste toată lumea”, că” sunt de un alt neam”, că demult au fost în număr mult mai mare-adevăr consemnat și de documentele scrise și în antichitate, mai ales dupa 200 de ani de la cucerirea romană, dar și în epocile medievale, vom încerca să pătrundem pe tărâmul adâncimilor încă nesondate ale timpului.
În timpuri străvechi, după ce anume populații, mai ales din zone muntoase, s-au înmulțit ca număr, indivizii au pornit în valuri succesive spre toate direcțiile; bascii-pelasgi carpatici au plecat spre est și sud – est, au alcătuit Iviria, Georgia de azi, ori s-au îndreptat spre vest, formând ceea ce va deveni misterioasa Țară a Bascilor din Penuinsula Iberică; avem în vedere migrarea unor populații din munți înspre câmpie, după glaciațiunea Wurm IV, spre o zona mai joasă.
Zona originară de roire a mai multor grupe de populații, și a bascilor, a fost cea a Carpaților. Această roire s-a facut în timp, și pe grupe de rudenii, așa cum de fapt trăiesc și azi; în ciuda timpurilor moderne, ei n-au avut niciodată un stat unitar. Unii, cum au fost etruscii, au coborât din zona Agatârsilor, a Tisei spre sud-est spre Grecia de azi, constituind și cetatea Troiei, altii au plecat mai târziu pe mare și s-au oprit în Etruria, formând mai apoi o civilizație înfloritoare.
Parte din aceștia s-au îndreptat și spre vest, pe uscat în urma animalelor, prin transhumanță. Noi credem că și bascii, mai înaintea etruscilor s-au desprins din marele trunchi pelasg.
Iată că, întorcându-ne la acele timpuri atât de adânc înfundate în necunoscut, dăm peste un cuvânt din fondul principal al limbii basce care va deschide căi spre înțelegerea, cu un pas mai mult, a originii bascilor, si anume olha.
Discutia pe marginea acestuia va putea lămuri unele din motivațiile originii lor carpatice.
Ca populație foarte veche, care a păstrat foarte vie din memoria ancestrală, amintirea stravechimii ei – unii dintre ei locuitori spun și acum că sunt pe aceste meleaguri înca din epoca primitivă – chiar de 45.000 de ani, găsim aceasta realitate atât de evidentă și anume ol(a)ha, coliba ciobanului.
Niciun oier, venit pe un loc, indiferent cât de aproape sau departe, nu-și va construi întâi o cetate, trainică, ci un adăpost modest, numit de daco-romani stână. Faptul că bascii-și numesc stâna olha, ne îndreptățește a crede că e vorba de așezarea unor valahi-pelasgi pe aceste pământuri; e vorba de stâna valahului, sau a olahului; termenul are multe variante fonetice în timp și la diferite popoare.
Se știe că din antichitate și până în timpurile moderne valahilor, pelasgilor de fapt, li s-a spus când olosoi (Homer-Iliada) cea mai veche atestare, când volci, bolci (vezi și denumirile unor orașe etrusce Volci, Veii-Vulcii, Felathri, etc), când feaci, felahi, vlahi, volohi, olaczi, ori kara iflaczi, etc, în funcție de aparatul fonator și de urechea străinilor care îi denumesc.
Dar cum românii nu și-au spus valahi, ci întotdeauna români, celelate populații nomade, au păstrat în memorie originea locuitorilor sedentari, și denumirea lor de pelasgi sau valahi.
Acești urmași ai valahilor daci, bascii pelasgi din Carpați, au venit și s-au intersectat, in timpurile de început, cu grupurile humanoide din Pirinei care le-au spus olahi (valahi), dupa cum iși denumeau ei coliba, stâna.
Valahii și-au denumit casa lor primară, stâna, de fapt casa primară a olahului – olaha. Si așa a rămas până azi.
Considerăm un argument valabil prezența acestui lexem în limba bascilor, căci e legat de existența bascilor, ca oieri în primul rând din străvechime, evidențiind și importanța casei pentru basci, care și azi are o semnificatie foarte interesantă, ce atestă că aceștia, considerau casa, inițial coliba, olha, un simbol al ființării lor ca valahi, ca neam pelasg fără întrerupere.
Pentru basci casa, în spiritual tradiției, înrădăcinate la începuturi, tocmai în scopul păstăarii unității și ființării lor, devine vie. Ea dă numele familiei, și nu invers.
Casa este moștenită de primul născut, și dacă se căsătorește cel ce se mută la casa celuilalt, acela ia automat numele casei, chiar dacă e o femeie moștenitoare, bărbatul va purta numele casei familiei femeii, ce va deveni stăpâna casei.
De altfel femeia la basci, ca și la etrusci, are un rol deosebit, și aici vedem apropieri ce se explică prin rădăcina lor comună pelasgo-carpatică, dar care indică și o extraordinară vechime a acestor popoare – cu trimiteri până în matriarhat.
Un argument în plus care arată că bascii se trag din Carpați îl găsim și întro monografie a satului Fundu Moldovei, unde este descrisă componența structurală a stânei românești, identică cu ol(a)ha bască (“O așezare din Ocolul Campulungului Bucovinean (Filon Lucău-Danilă și D. Rusu Ed. Fundației Culturale ”Alex. Bogza 2000 pag. 277), unde se scrie; ”compartimentarea stânei (a colibei) este axată pe prezența a două încăperi, încăperea centrală unde se face brânza și doarme ciobanul, si celariul în care se pastreaza brânza”, aidoma olhei basce.
Etnograful Tiberiu Moraru consideră “stâna ca fiind o forma inferioară de așezare omenească în care ciobanii, din cele mai vechi timpuri s-au retras departe în mijlocul naturii.” (ibidem). Aceleași ocupații, duc la aceleași obiceiuri, gesturi ori mentalitățe. Ciobanul basc este ca și cel român, trăitor în condiții aspre de munte, ca în spațiul de origine, aceleași necesități în construcția de bază a stânei, a olhei. Acest cuvânt este o atestare a termenului de valah încă din preistorie, dacă avem în vedere faptul că bascii constituie o populație preromană, preindoeuropeană. Singurătatea ca și timpul disponibil pentru meditare, a făcut din ciobanul basc, ca și din cel dacoromân, un om răbdător, visător cu ochii deschiși, plin de viață și de vorbe de duh, un om liber, din alt neam, care nu vrea să se ametece cu străinii. Acest lucru amintește de țăranii români, care nu acceptau, până nu demult, în veacul trecut, să se amestece cu străinii, chiar din alte sate; doinele de înstrăinare vorbesc despre aceaasta. Există consemnată încă din antichiotate o populație de munteni de la poalele Munților Gugu, Retezat, numiți gugani – gugulani, neam de urieși, care nici asăzi nu admit vreun amestec cu cei străini. Ca și dacoromânii, bascii răbdători privesc transhumanța ca pe ceva de care nu se pot lipsi, deși traiul este greu, ei spun așa s-au pomenit din moși strămoși – Pierre Ibanez – tânăr cioban din Basse – Navarre (Bascii – Al doilea spațiu mioritic-Bogdan Laupesu Formula AS nr 267- 2004,). Auzim pe ciobanii români parcă vorbind. Ca și cei români, bascii cred că nu pot trăi decât prin această îndeletnicire pe care o consideră sacră, “nu pot fără oi, nu pot fără munți”. Dacă îi ești pe plac vorbește cu tine ore în șir, dacă nu, atunci, nu vei primi nici o elementară informație privind numele primarlui, de exemplu.
Amintim de un vechi obicei comun cu al ciobanilor dacoromâni, acela al jurământului în fața unui copac, un stejar – la basci, sau sub un brad la români, care se prindeau frați de sânge, mai apoi de cruce.
Este consenmnat jurământul sub un stejar al bascilor ce se consideră primii în organizarea unei adunări democratice, acum 1000 de ani, când păstorii și fermierii au cerut regelui Spaniei să le recunoască drepturile, la Guernika.
Marea lor parte sunt burlaci – ca și ciobanul mioritic, și, ca și la noi cândva în vremuri vechi, ciobanul stă luni în singurătate, sau chiar ani plecând în zări îndepărtate, de multe ori în drumuri fără întoarcere, prin transhumnță.
În olha lui se găsesc aceleași obiecte dintotdeauna: „vatra de piatră, bărbânța, ceaunul de tuci, lavița îngustă, acoperită cu blănuri de oaie, o singură lingură” (ibidem).
Un alt argument care ne îndreptățește a considera că acești basci sunt pelasgi – valahi din Carpati, l-am găsit întro monografie a altui sat, tot de munte și tot din Bucovina; e vorba de satul Dorna-Candrenilor, întemeiat de locuitori veniți în deosebite timpuri din Ardeal, păstori în principal.
În această lucrare a satului Dorna-Candrenilor, tot sat de munte, am întâlnit întrun capitol privind cuvintele arhaice, vii și azi, unul care face parte din aria oieritului, și anume cuvântul basca insemnand “lana tunasă de pe oaie”.
Ce poate spune acest lucru, dacă nu faptul că inițial acești basci erau sigur oieri, deci transhumanți, iscusiți tunzatori de oi, dar și buni prelucrători ai lânei.
Urme ale existenței lor găsim și azi în niște hidronime ca și în toponime; în Munții Buzăului – există râul Basca din comuna Ghijdi, ca și alte două râuri -Basca Mică ș Basca Mare din aceeași zonă, și satul Gura Bascii, aparținând localității Calvini și un altul, Lunca Bascii .
Pentru a susține titlul lucrării vom aduce și alte argumente, lingvistice, etnografice, folclorice. Amintim totuși de faptul că denumirea Țării Bascilor, în limba lor, Euskal Heria, se dovedește o sintagmă care ascunde în sine, chiar prin elementele lexicale componente, adevăruri ce trimit la pelasgi ori valahi, adică la daco-romanii de azi.
Țara Bascilor este numită, chiar de locuitorii ei, Eusk-Adi, pronunțat și Euzkadi.
Eusk= cei de un neam; +adi=adzi=de aci, de pe anume loc.
Alături de aceste toponime semnificative, găsim și antroponime ce duc cu gândul la răstrămoșii lor pelasgi-valahi.
Luăm la întâmplare câteva exemple de nume ale unor basci contemporani cu noi.
Un șef al guvernului basc poartă numele de Juan Jose Ibarretxe, care a fost și primul ministru numit la ei Lehendaksri.
Prezența grupurilor fonetice tx, și ksri este o constantă și se pronunță ca în grai dialectal al limbiibii române lehendzari, adică cei legendari, cei ce vin din trecut, ce țin de înaintași, mai exact, dacă descompunem cuvântul în elementele componente, vom găsi, spre surpriza noastră, termenii de lehent – o pronunție specifică pentru levent=levant, numirea pelasgă pentru Orient, și daks (-ri), adică, dacii din Orient, din Răsărit; în privința acestei terminații ri, presupunem că e vorba de un alt cuvânt latin vechi rivanus, și atunci consemnăm că în această numire generică, ce înseamnă conducător, și mai târziu, prim ministru, avem încifrată o stare de fapt, din străvechime transmisă, și anume că acest individ se trage din cei vechi, din înaintașii daci din Răsărit, stabiliți pe malul unui râu și că reprezintă o funcțiune primordială.
Dacă avem în vedere că bascii au și acum case vii, case construite cu fața la răsărit, ca la noi, în întâmpinarea soarelui, simbol basc, al cărui cult de asemenea îl întâlnim și la dacoromâni – unde soarele se găsește pe porți, pe case, pe stâlpii de la intrare, ori pe grinzi – cu numele stăpânului basc sculptat deasupra intrării, care-și ia patronimul de la cel al casei, ceea ce arată că ei păstrează cu sfințenie toate tradițiile neschimbate de milenii, că locuințele lor poartă anul construirii lor care coboară până la 1500, nu ne mai întrebăm cum de ei își păstrează și asemenea nume arhaice.
Ei cred că „Izena duen guzia omen da” adică “ceea ce poartă un nume există”.
Dacă încercăm să descifrăm după sensul arhaic al acestor cuvinte, acest dicton, vom ajunge la rezultatre ce vor surprinde:
Ize-na=Ite(uite) na=vezi
Duen==du(duce+en =în față, în evidență)
Om(en)=om (cel ce respiră, e viu),
Da=afirmația ce dă sens vidului; da este un cuvânt foarte mult folosit în bască, el însemnând și o afirmație, dar și o negație, în contexte diferite, de altfel acest adverb de afirmație întră deseori în cuvintele basce care întăresc ideea de neam de vechime, de unitate de exemplu: eskaladan, adică vorbitor de euskera, confirmând apartenența la neam, în acest caz traducerea, prin prisma limbii arhaice daco-române este, mot a mot, următoarea = Na, ( uite,) ceea ce e dus în față, scos în evidență, prin nume, capătă viață, (precum om ) e viu.
Observăm și prezența acestei particule ba(r) în patronimele basce – Ibarretxe, sau Ioseba, Egbar.
Ioseba este alcătuit din următoarele componente lexicale: ba=baba=ava în latina veche, populară se consemnează formele abioi, avioi, avus=tata=aici însemnând cel ce se trage din batrînul strămoșul Jose (notă – și azi se mai spune în limbaj bisericesc unui călugăr spiritualizat, bătrîn, ce-are ucenici ava de exemplu ava Pimen, din Pateric).
Aceeași demonstrație se poate face și în cazul antroponimului Egbar=eg-ba-r.
Interesantă poate fi și relevarea sensurilor termenilor constituienți ai antroponimului, lexem compus, Ibarretxe.
Ibarretxe=Iba-r retxe (tx se pronunță tdzce, ca în dialectul dacoromân în anume graiuri, iar numele ba are sensul cuvântului, găsit și în latina populară ava=tata=bătrîn, strămoș, adică cel din neamul strămoșului Ioan. Nu ne surprinde faptul că ajungem la aceeași semnificație semantică.
Amintim un fapt, nu lipsit de importanță în demersul nostru și anume acela că forma arhaică a cuvântului moș, strămoș, adică bătrân, se găsește în numele unor personaje legendare; avem în vedere balada populară intitulată “Novac și Corbul”, în care personajele sunt, Gruia Novacul (în traducere Novac înseamnă uriașul) și tatăl său, Baba Novac, adică Novac cel Bătrân,Tatăl.
Un alt antroponim basc, interesant este retxe
Retxe=retce=retce(a) rețea=neam=urmaș
În traducere vom spune-urmaș al bătrînului înaintașului; din același neam cu srămoșul Jose, sau Juan, sau Ioan.
Alte etimologii ale altor termeni basci credem vor fi revelatoare privind originea carpato – dunăreană a acestora.
Euskal –Heria = Țara Bascilor
Euskunus = în limba pelasgă (latină populară sau dacă)=escunus=escus are sensul de neam cu, înrudit cu, devenit sufixul escu în română, ce indică aceast lucru – de la Ion – Ionescu
Heria= aria= suprafață de pământ unde se cultivă cerealele, sau în sens mai general un anume loc,
Deci Eusk-al-(H)eria se traduce = cei de un neam; al este articolul posesiv din daco-română ce exprimă această legătură de apartenență.
Heria arată pe cei ce țin de un anume loc, deci cei înrudiți veniți din același loc; se putea traduce prin cei ce stau în același loc, dar n-ar fi avut sens – aceasta fiind o realitate vizibilă, mai ales că bascii, în timpurile străvechi, au ocupat toată sau aproape toată Peninsula Iberică.
Despre ei se spune că au o limbă arhaică, preindoeuropeană, ce nu se înrudește decât cu cea a georgienilor numiți și iviri, pentru că țara lor se mai numește și Iviria
Aceată asociere ne ajută în a înțelege care a fost drumul bascilor înspre locurile de azi. Am văzut ce înseamnă basci, și că stâna lor, prima și cea mai importanță consrtucție a oierilor, nomazi e olha, deci locuința valahă, a valahului, avem convingerea că au migrat în timpuri străveci, posibil să fi fost printre primele grupuri de populații ce s-au desprins din trunchiul mare pelasg, care s-au îndreptat, din motive presupuse; fie că s-au înmulțit ca număr, fie că au fost conduși de transhumanță sau au fost prinse în marea migrație a popoarelor din perioada războaielor homerice, sau mai înainte. Cert este că o parte, ca și tuscii (etruscii) carpatici, au roit spre vest în principal, dar și spre est, ori sud-est, precum ivirii, ce s-au oprit în Caucasul din Asia Mică.
Iviria
Eponimul Eskual Heria a dat numele de Iviria
Esk=ist=(a)ist=aiști, cei de aproape, adică de un neam .
Esk, isk, în grai dacoromân se pronunță ist de ex. Damaskina se pronunță Dama(s)știna, cu alte cuvinte vrem a spune că deși a trecut un timp ce” sparie gîndul”, vorba bătrânului cronicar, limba latină populară, sau pelasga ori daco- româna continuă să existe în timp.
Pentru a înțelege mai bine sensul acestui cuvânt esk, pronunțat ist – e vorba de pronunție arhaică – recurgem la antinomia isti(a)=aiști(a), adică cei de aici, cei apropiați, și prinurmare, cei de un neam, spre deosebire de aceia, cei de acolo, de mai departe, adicăă cei străini.
În concluzie vom spune că întrevedem în forma actuală Iviria, un cuvânt ce are la bază formele amintite adică Ist-iria=cei de un neam+heria=aria= de pe același loc.
Transformarea grupului consonantic st(șt) în v (b) =Istiria, Iviria, Iberia este rezultatul tendinței cerută de legea comodității în vorbire, care impune o pronunție cu cel mai mic efort expirator.
Numai în aparență avem de-a face cu denumiri diferite, căci e vorba de lexeme ce sunt de fapt purtătoare de sens identic.
Revenind la toponimul Iberia, înțelegem acum de ce întreaga peninsulă poartă acest nume. Pentru că iberii, sau ivirii, cu numele țării lor, în forma cea mai veche euskal heria, au păstrat-o și în denumirea fraților de sînge a bascilor. Ei au fost primii civilizatori ai peninsulei, abia peste foarte multă vreme au venit peste ei năvălitorii mauri, francezi sau spanioli etc.
Histria
Pentru a convinge că zona de origine de unde au emigrat bascii este cea a Carpaților, amintim aici și de altă populație migratoare ce s-a stabilit însă mult mai aproape de locurile de baștină, dar din aceași ramură. Avem în vedere pe histrieni. Ne vine ușor a arăta cine sunt aceștia după discuțiile anterioare.
Histria=Hist(e)ria=histi(a)=hiștia=(ha)iștia-aiștia-aceștia= adică cei de aproape, cei înrudiți. (Sunetul h din toponimul Hist(e)ria este un sunet aspirat, existent și cu acest statut și azi în limba bască, dar și în dacoromână, exemplu se spune și halo! în pronunție regională, veche și actuală, dar și alo!; același lucru se poate spune și despre interjecția hei!, pronunțată și ei!
Avem în vedere aceeași opoziție între pronumele demonstrative, ce arată, indică distanța, acestia-iștia, față de aceia; cei de aici, apropiați adică cei înrudiți, față de aceia, adică cei mai de departe, adică străini.
Cea de-a doua parte a eponimului Heria=e(a)ria, care înseamnă, conform DEX-ului anume suprafață pe care se cultivă cereale, dar și loc delimitat, spațiu, suprafașă de pământ, are aceeași structură și același înțeles ca și cea din lexemul compus Euskal-Heria din limba bască.
Nu putem considera că este vorba de oarecare loc, de vreme ce apare consemnat în însăși denumirea populației, deci vom face trimitere la nevoia de a menționa locul de baștină, adică iată, că am ajuns la ceea ce nu ne-am gândit că va apărea vreodată și anume unitatea de neam dintre basci și histrieni, care sunt recunoscuți ca vorbitori ai unuia din cele patru dialecte ale limbii daco-române.
Prin urmare dacă histrienii sunt dacoromâni, valahi și ei, adică pelasgi, este evident că bascii sunt o ramură pornită din același trunchi, pelasg, sau valah, cu centrul de iradiere în Carpați.
Etxa (casa)
Una din cele mai comune rădăcini din patronimele basce este etxa (casă) pronunțat edtcea.
Dacă voim a afla ce însemnă acest cuvânt, mergem din nou la dacaromână vorbită, și vom găsi că e vorba de etdcea, pronunțat icea, în română însemnând aicea, adică casa care este și rămîne aicea, de aicea, adică, mereu neschimbată ca loc, ca importanță.
Vom întâlni etxaberria = casă nouă, adică în dacoromână de aicea (de itcea= de aicea), care rămâne pe locul acesta, pe locul acesta, veșnic,
sau etxazarra=casa veche, în limba dacoromână însemnând de aicea(itxa-itcea pronunțat) de pe acest loc, și zarra=zare, depărtat, sinonim cu vechi, de demult,
ca și etxaguren = colț intim de casă, adică în dacoromână – etxa= aicea, de aicea, care rămîne aici, și
gure = al nostru, cu sens de loc unde poți vorbi, da drumul la gură, loc al tău, discret, unde poți să vorbești fără să te ferești.
Toate aceste exemple, deși greu de urmărit, arată cu asupra de măsură, că limba bascilor, atât de greu de descifrat, cum spun toți cercetătorii, are originea în modul cel mai evident demonstrat, în limba dacoromână, sau pelagă.
Alte argumente pentrut a demonstra că bascii sunt pelasgi (valahi) cu originea în Carpați.
Ne vom opri la un alt cuvânt foarte des folosit în limba bască, deja amintit și cu o arie semantică cuprinzătoare, ceea ce explică foarte deasa lui folosire și că acesta exprimă aceeași idee de unitate și continuitate ca și denumirea însăși a bascilor despre care am vorbit.
E vorba despre cuvântul gure, ceea ce, stricto senso, înseamnă al nostru, a noastră, dar și poporul nostru, și casa noastră, satul nostru, chiar și bucatele noastre, supele noastre, sosurile noastre, adică tot ceea ce-i individualizează pe basci de alții, sub semnul subînțeles, al unei superiorități spirituale, care sunt și azi simțiți ca foarte diferiți de ei, ce se consideră, aparte, întrun fel anume, ceea ce i-a făcut să și reziste atâtea milenii, fără a fi asimilați ori dispersați.
Acesta este cel mai important cuvânt din eukera. El reprezintă fundamentul spiritului bascilor, exprimând sentimentul apartenenței la un grup. Înseamnă și națiune, și rațiunea pentru care au rămas o nație, fără țară, privați chiar de legile proprii.
Alt cuvânt basc gula, cu varianta rotacizată gura; rotacismul este fenomen foarte cunoscut în latina vulgară sau pelasgă – s-a păstrat doar în dacoromână și iată și în bască.
În latină nu s-a păstrat forma gură din gula, numai în pelasgă, în dacoromână este această formă. Latinii spun la gură-orațio, oraționis.
În limba bască această noțiune se confundă cu noțiunea de limbă, plecând de la gura, organul vorbirii, înseamnă limba vorbită de basci. Această limbă vorbită a devenit suportul constructiv aparteneței la o națiune, la un popor și în același timp, conștientizarea că, dacă o pierd, se pierd ca popor.
„Limba lor cu ks și xs” (n.n. care se pronunță ca un ce, mai exact un dzce) pe care nimeni altcineva n-o înțelege, dând nume caselor și orientându-se după soare răsare, pe un tărâm al legendelor, supraviețuind grație a cea ce Juan San Martin numea ”euskaladun bizi nahia”, adică “voința de a trăi ca basc.” (Cuvinte basce-extras din “Istoria lumii, după basci de Mark Kurlansky, Ed. Random House, traducere și adaptare de Georgiana Macarie, pentru Alter Media).
Tentăm a vedea această afirmație prin prisma limbii pelasge, adică a dacoromânei și vom ajunge la următoarele asocieri:
Eskunus= cei de un neam
al/dun= al celor uniți, adunați,
bizi= viți-pronunție dialectală=vi(e)ți,
nahia=na-hia=ahia, așia, acia, aici(e)a; în română în grai, a hi= a fi =, a exista =a ființa.
În concluzie putem traduce în limba pelasgă, dacă în fapt, această sintagmă care arată cât de apropiate sunt cele două limbi, căci cele două traduceri sunt identice ca sens, având în vedere că în textul basc, cuvântul basc nu este explicat etimologic, ca în cel dacoromân.
“cei care-s de un neam, trăitori aicea, adunați pe un spațiu consacrat numai lor. ”
Ne vom opri preț de câteva clipe și asupra unui termen basc ce denumește turma de oi anume txotx= ciopor.
În pronunția bască se aude tciotci(a), mergând mai aproape de dacoromâni, în grai se spune tceatcea – adică ceata = turma de oi (consemnăm acest fenomen fonetic arhaic prezent și azi în unele zone ca în Banat ori în Bucovina, unde lexemul frunte, de exemplu se pronunță frunce).
Dacă la toate aceste argumente adăugăm și faptul că bascii sunt trăitori în munți, care, ca și dacoromânii, cântă doine din fluier, au sărbători importante în care oaspeții sunt întâmpinați cu muzică, cu dansuri de prețuire și de bun venit, că au poeți care improvizează poeme emoționale, despre ce se-ntâmplă în jur, și a căror provocare este contrapusă altora din public, care răspund cântănd, și jocuri ori costume ce amintesc de călușii românești, ori, dacă ne referim la tradițiile legate de cultul morților, vom găsi foarte multe asemănări cu cel al românilor; de pildă ei pun pentru ce-i duși, apă și pâine, ca și noi, cred în vrăji, și în duhuri rele, au descântece, (vezi articolele din revista Formula AS, 25 oct-1 nov, 2004 – Povești aproape românești – Țara Bascilor, de Sânziana Pop, Horia Țurcanu, Bogdan Lupescu; nr.41, 18 – 25 oct. 2004 – Casele vii – Țara Bascilor, de Horia Țurcanu), ne dăm seama că merită a ne apleca mai cu grijă asupra populațiilor, care, aparent, dau senzația a fi foarte îndepărtatre de noi; vom descifra o istorie fascinantă a înaintașilor pelasgi, civilizatorii lumii, întemeietorii primului stat mondial din istorie.
În concluzie studiul a dorit a sublinia ca bascii-și au originea in Carpați, și sunt frații dacoromânilor, sau ai valahilor mioritici, numiți în vremuri antice și pelasgi.
Ajunși la sfârșitul demersului nostru ne înclinăm fruntea cu dragoste și recunoștință memoriei răstrămoșilor, demni a fi amintiți veșnic și respectați pentru ceea ce au fost ei și încă mai suntem noi!”
Prof. MARIA CIORNEI
Vă citez: „studiul A DORIT a sublinia că…” Atunci când studiezi originea unor cuvinte sau a unei limbi nu-ți dorești un anumit rezultat, ci-ți dorești ca rezultatul la care ajungi să fie corect! Să fir obținut pe „cale legală”, adică respectând niște principiii verificate de alții înaintea ta. Ceea ce dvs nu ați făcut. Nu v-ați interest care sunt regulile! N-ați folosit instrumentele care există, manuale, dicționare etimologice etc. Limba bască a ost destul de bine studiată și s-a ajuns la concluzia că nu se înrudește cu nicio limbă cunoscută…
Am avut un coleg în America de Nord ce pe jumătate, din partea mamei, iera basc. Zicea, acu 10 ani, de la voi de prin părțile voastre. Iei, măcar unii dintre iei, așa știu că bascii sînt din spațiul carpatic.
Domnule Coja,
Sînteți dator cu precizarea exactă a sursei la povestea cu Iorga și Basarabia, și nu numai ci dorim să știm și de la cine aveți această informație, care spuneți dvs că v-a fost adusă, deoarece e foarte important. Nu cumva un izdraelit moscovit sosit pe tancuri după 45 ca să ne ia Moldova, așa cum au și procedat de altfel. Sau poate unul din ăia care s-au ocupat de deportarea moldovenilor peste tot în marea Uniune Sovietică pentru a le șterge urmele moldovenilor din actuala Ucraină.
Povestea cu Basarabia a fost ocupată de români prin migrare e o mînăreală kaghebistă, la care văd că vă alăturați și o susțineți serios de tot. Și asta nu numai pentru mine trebuie s-o faceți, deoarece eu m-am convins de ceea ce faceți dvs aici pe site, ci trebuie s-o faceți pentru toți românii (inclusiv moldoveni) tot aici pe site la dvs, unde ați făcut această afirmație dezastruoasă pentru români (inclusiv moldoveni) și poziția lor în contextul politic și istoric actual. Noblețea vă obligă! Mai ales aceea de descendent din ciobani ardeleni, pe care o pretindeți.
Pînă atunci nu pot decît să vă spun să vă fie rușine în memoria geților (goților), șciților (care nu au fost perși așa cum încearcă evreii să manipuleze), a moldovenilor, a basarabenilor, și toți eroii care s-au jertfit pentru Moldova. Ștefan vorbea de Moldova nu de Basarabia și se lupta cu valuri după valuri de tătari nu cu cîțiva rătăciți cum spuneți dvs pînă dincolo de Nipru, nu numai în jurul Sucevei, așa cum încearcă tot evreii să ne manipuleze istoria. Am crezut că sînteți un naiv care nu cunoaște istoria adevărată, dar acum m-am convins că de fapt manipulați istoria românilor, așa cum manipulați și limba.
Memoria strămoșilor care s-au sacrificat pentru noi nu mă lasă să închid ochii la o asemenea neghiobie. Nu cred că poate fi numită altfel o astfel de manipulare care atacă însăși ființa națională a românilor. Probabil Ștefan cel Mare în viziunea dvs a fost un cotropitor al slavilor și tătarilor, nu un apărător al neamului românesc. Nu vă e frică că vă vede de sus? De obicei cei ca dvs o pățesc rău de tot. Dumnezeu nu bate cu parul, are metodele lui. Aveți de grijă!
Cum vorbesc moldovenii limba română deși n-au învățat-o de la romani, rămîne să vă dea de gîndit dvs în continuare, așa cum spuneți chiar dvs, dar nu mai negați existența dacilor și geților liberi numai pentru a justifica falsitatea cu latinizarea limbii dacilor și-n teritoriile neocupate de romani prin ”migrația” românilor în Basarabia care are loc abia de cîteva secole. Cam cîte secole după părerea dvs? Asta ca să nu murim proști, pentru că se pare că numai noi cititorii sîntem proști și doar dvs sînteți singurul om deștept.
Constat că ați fost atacat și de alte persoane care s-au retras de mult dar n-au mai rezistat la acest atac al dvs împotriva ființei naționale. Apreciez intervenția lor, pentru că asta dovedește că nu sînt singurul care v-am contrat, și mă bucur că mai gîndesc și alții ca mine care cunosc adevărata istorie a rumînilor.
Faceți ce vreți cu acest comentariu! Nu mă aștept să-l publicați, dar consider că trebuia să cunoașteți și poziția mea la această aberantă manipulare, deoarece naivitate nu poate fi numită ceva care mistifică adevărul cu un scop precis (transmiterea limbii prin migrație în teritoriile neocupate de romani prin negarea existenței dacilor și geților liberi).
Indiferent dacă veți hotărî să răspundeți la invitația de a prezenta documentul și persoana de la care aveți documentul, și chiar dacă nu publicați comentariul meu, aceasta e ultima mea intervenție, pentru că eu nu mai am ce discuta cu dvs în vecii vecilor sub nici-o formă. Voi pune lumînări pentru toți strămoșii noștri a căror memorie ați jignit-o profund.
Comentatorilor din întreaga Românie Unită
De la Stan Pățitu citire
Basarabia e Moldova și Moldova e România, iar unirea nu e prea ”rapidă” așa cum scria aici cineva și dvs dle Coja aprobați, ci e în mare întîrziere de 24 de ani, adică de o generație și deja urmează a doua. Moldova nu a fost a moldovenilor lui Ștefan, ci a urmașilor, urmașilor lor și ai lui, așa cum ne spunea chiar el. Unirea trebuie făcută de urgență, și nu cum spunea Băsescu că moldovenii trebuie s-o ceară, ci România trebuie s-o ceară pentru că teritoriile anexate de fosta Uniune Sovietică au fost smulse României, nu Moldovei. Nu cumva și Ștefan a așteptat să vrea moldovenii de dincolo de Nipru să se unească cu Moldova de dincoace de Prut?! Moldovei i s-au smuls alte teritorii de către Ucraina, stat fictiv inventat de bolșevici, după ce Moldova a fost ruptă de trupul mamei ei, pe care de asemenea România, nu numai Moldova, le vrea înapoi necondiționat, pentru că ele au aparținut tot României cu Moldova cu tot.
Așa cum Germania a primit înapoi teritoriile după 1990, tot așa și România le vrea înapoi, sau nu cumva și Germania a așteptat ca nemții din est să ceară unirea (?!), mai ales că nu România a fost organizatoarea acelui război nefast ca să fie tratată cel mai dezavantajos, chiar și față de Germania, și chiar de către un stat fictiv inventat precum Ucraina.
Iar occidentul dacă vrea ca să reabiliteze Ucraina mai întîi trebuie să reabiliteze România, mai ales dacă insistă să ne aibe aliați în NATO. Sau noi românii sîntem buni numai de carne de tun la bătută nu și la respect. Ucrainei i s-au făcut nedreptăți, sau României? Români treziți-vă! Pînă nu e prea tărziu după ce ne-au șters cu totul de pe harta lumii. Dacă Ucraina va fi ruptă de Rusia și înglobată în EU și NATO, România va pierde pe vecie teritoriile românești anexate de Ucraina, pentru că vrea să se extindă pînă în Ucraina. Chiar nu vedeți ce se întîmplă sub nasul nostru?!
Luminează-ne Doamne!
MARŞ DE ADIO (COLEGILOR MEI MÂRLAMENTARI) AdrianPăunescu
La muncă , derbedei , că trece anul şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul. Făceaţi pe democraţii cei cucernici, P…. mamii voastre de nemernici. Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvineşi-apoi convingeţi-vă că e bine. C-aţi luat o ţară de mai mare dragulşi i-aţi distrus averile şi steagul. S-ajungem colonia de ocarăcare-şi va cere scuze în maghiară. Şi , prin complicităţi cu demoni aprigi,aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici. Şi, prin vânzări de ţară infernale,aţi omorât cu voia animale. La greul greu care mereu ne-ncearcă,răspundeţi cu un greu de moarte, parcă. Şi i-aţi găsit şi bolii un remediuîntoarceţi România-n Evul Mediu. Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,v-aş desena cu acul, să vă sperii. Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,ci credite din călimări străine. Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin tainaşi-mpingeţi Bucovina în Ucraina. Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valuls-au compromis negustorind Ardealul. De unde sunteţi, mă, din ce găoace,cum v-au putut părinţii voştri face? Ce condimente le-au picat în spermă de e trădarea voastră-atât de fermă? Aţi pus nenorocita voastră labăpe-această tristă ţară Basarabă. Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciuls-o faceţi curva voastră de serviciu. Mimaţi respectul pentru cele sfinte,dar vindeţi şi pământuri şi morminte. Aţi inventat examene severe,supunere poporului spre-a-i cere. Şi toată zbaterea a fost degeabacă-n nas mai marii v-au închis taraba. Minciuna voastră v-a adus pe scenă,actori într-o politică obscenă. Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară,ia cereţi-vă puţintel, afară. Decât să vă trimită ţara noastră,mai bine mergeţi voi în mama voastră. Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,şi nu albanizaţi această ţară . Băgaţi viteză, că vă trece anulşi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul. Şi ce vă pot eu spune la plecaredecât lozinca lui Fănuş cel mare: Nenorociţilor, se rupe şnurul,”La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !”
CUM DISTRUGI ŞI VINZI O ŢARĂ ÎN 20 DE ANI
Iaca îndemn a zice şi eu, şi pentru că e posibil ca nu tot ce voi îndemna a scrie să şi placă, mă grăbesc a spune ( asta, trăgînd oarece nădejde că poate atîrna, aşa, măcar un dram în balanţă) că eu îs neam de basarabean.
Deci gîndesc şi găsesc ca fiind lăudabil la ce îndeamnă acei copii. Nu-i loc de tăgadă că cei de peste Prut, ce vorbesc româneşte, sînt români. Că se găseşte cîte un Iuda, taman ca Vasile Stati, e adevărat. Dar adevăr e şi faptul că au gura spurcată şi îndeamnă la împrăştiat minciuni.
Istoria, dar şi prezentul, ne spune că în hotarele României Mari, şi nici astăzi, cei din stînga şi din dreapta Prutului nu au avut şi nu au nevoie de translator pentru a se înţelege.
Asta ar fi una la mînă. A doua ţine de ce se întîmplă în ograda de dincoace de Prut, adică în graniţele României.
De la o vreme, jidănimea de la Bucureşti şi evident slugile lor, tot îndeamnă cu integrarea Republicii Moldova în Lagărul European. Ei, chestiunea ista, mie nu-mi pare a fi lucru curat şi nici cu folos pentru Republica Moldova.
Toată cîrdăşia cu Evropa ce a însemnat pentru România ? Oare nu ne-am ales cu îndatorare, cu jaf şi distrugere? Oare asta-şi doresc fraţii între ei? Oare celor din Basarabia le lipsesc bazele militare străine, baze cu care s-a pricopsit România?
Da, basarabenii sînt români! Asta nu înseamnă că e musai a păţi şi ei ce a păţit România.
Mie nu-mi tresaltă inima de bucurie cînd văd o jigodie ca Băsescu că poartă grija integrării basarabenilor în Lagărul European, ba din contră, mă-ncearcă o strîngere de inimă.
Păi nelegiuitu’ de Băsescu, în 2008, atunci cînd a „transpirat” în presă faptul că jidanii din Basarabia primesc cetăţenie română pe capete şi înaintea cererilor depuse de românii basarabeni, ce a făcut? Vă mai aduceţi aminte? Mai reţineţi faptul că în numele simplificării acordării cetăţeniei el a înlăturat posibilitatea verificării ordinii în care se aprobă cetăţenia? Eu n-am uitat nici acest episod şi nici altele.
Îmi bucură inima veşti venite din Basarabia, veşti asemenea celei ce face subiectul de faţă. Mă bucură faptul că tinerii din Basarabia îndeamnă a-şi afirma românitatea, dar nu-i doresc în Lagărul Evropei şi nici nu-i doresc acum a deveni parte a unei Românii Mari. Nu cred că toţi aceşti Feţi Frumoşi şi Ilene Cosînzene simt nevoia a fi discriminaţi, în cadrul unei Românii Mari, de prevederile actualei legi a învăţămîntului, lege care se sustrage prevederilor din Constituţia României.
Deci toată stima şi consideraţia pentru ei, dar şi îndemnul de a sta cît mai departe de Lagărul Evropei şi de România, nu pierd nimic şi rămîn tot atît de români ca şi pînă acum. Va veni şi vremea uniri, un act firesc şi pornit de la sine, în nici un caz cu ajutorul unei jidănimi mai ieri înregimentată cauzei comuniste iar azi, cu trup şi suflet, cauzei sioniste şi imperiului global.
Ista-i părerea mea şi are drept temei ultimul sfert de secol de jaf şi distrugere a României, jaf consfinţit legal de legile date de un aşa zis parlament al românilor şi promulgate de preşedinţi aşa zişi români.
EEEExact asta am incercat sa-i explic si eu lui domnu Coja insa mi-a sters comentariile ca fiind ironice.
Motivul pentru care acesti copii finantati de Sorosh prin tot felul de filiere asa zise „patriotice chipurile pentru idea UNIRII cu mama Romanie(care este o cauza valida) este de fapt un act de izolare si mai mare TINTA FIIND DEZBINAREA SI ATITATREA URII IMPOTRIVA RUSILOR.EI SUNT SI AU FOST DINTOTDEAUNA TINTA ACESTOR DEMRSURI in care tinerii patrioti sunt folositi ca voluntari
Pe de-o parte moldovenii manipulate catre un nationalism izolationist asa cum vedem si mai sus nu or sa vrea IN VECI sa se uneasca cu bazele na-to deoarece Romania-I colonie Americana iar pe de alta parte sunt splalati la cap sa nu se inteleaga nici cu transnistrenii , gagauzii, lipovenii,tatarii sau „doamne fereste” rusii, adica sa-i urasca pe toti din jur.
Acolo se duc banii injecati de sorosh, in incitarea urii nu a bunei vecinatati cu cei din jurul tau(vezi Iugoslavia si cita dorinta de unire a fost raspindita de seorosh pe acolo). TREZITI-VA si vedeti lucrurile asa cum sunt! FARA emotii!
DIVIDE_I SI RUINEAZA_I! asta este mesajul ascuns si sunt sigur ca RASPUTIN din Rep Moldova este in asemntimentul meu. Nu ar avea cum sa nu fie deoarece nu eu vorbesc ci ceea ce mi se povesteste DIRECT de cei citiva MOLDOVENII/ence(mai ales, ele fiind mai vocale) de acolo si pe care-I cunosc personal.
Copiii astia ar fi mai cistigati sa invete mai bine la scoala si sa nu pice BACUL asa cum o fac in masa in ultima vreme de ambele parti ale PRUTULUI.
Astea sunt fenomenele SINISTRE care ar trebui sa dea mai mult de gindit, nu fluturarea steagurilor si impartitul magnetilor de frigider
domnule PROFESOR de scoala COJA!
Nu. Nici vorbă! Mesajul dvs se dosebea esențial de mesajul lui Rasputin. Rasputin vrea să fie de folos, îl doare de Basareabi, dvs vreți să dați lecții! Faceți exerciții retorice!
Domnule Coja
Am înțeles că nu dvs ați afirmat povestea cu migrația românilor în Basarabia doar de cîteva secole, ci Iorga, că nu sîntem tîmpiți. Dumneavoastră nu ați înțeles să dați sursa exactă și autorul din analele academiei, pe lîngă numele celui care v-a înmînat aberația, ca să ne cunoaștem și noi ”academicienii” și să știm cu ce se ocupă ”academia”. Asta e valabil pentru toți românii, nu doar pentru mine. Povestea cu ”dacă nu vă înșelați” nu ne satisface. Dvs sînteți dator în continuare, în memoria strămoșilor morți pentru pămîntul natal numit Moldova. SURSA, AUTORUL și DISTRIBUITORUL! Am înțeles că dvs sînteți doar mediul de transmitere. Dvs trebuie să dați socoteală nu noi! Iar dacă nu dați socoteală înseamnă că gogorița vă aparține dvs, nu lui Iorga și ”analelor academiei”.
Luminează-ne Doamne!
Vorbiți o limbă mai curată, fără atîtea cuvinte străine, mai frumoasă, fără tălmăciri de expresii din alte limbi, decît noi cei din România…de la oraș.
În Basarabia se vorbește o limbă română care păstrează o sumedenie de arhaisme, de turnuri defrază ingeniase etc. Eu i-am sfătuit mereu pe studenții basarabni să nu se grăbească să se adapteze la vorbirea bucureșteană!
„Părinţi din zile vechi-străvechi, smerit plec fruntea-n faţa voastră. E o cinste şi un noroc să vă fie cineva urmaş. Treimea vieţii voastre a fost cumpătarea, seninătatea şi omenia. Prin ele, v-aţi ridicat pe treapta cea mai înaltă a vredniciei omeneşti. (…)
Dintru început, cumpătarea a fost lauda voastră cea mai mare. Când grecii şi romanii se îmbuibau la bachanalii şi saturnalii, pornindu-se pe desfrâu, voi dimpotrivă arătaţi o cinstire deosebită pustnicilor. Eraţi aproape creştini înainte de creştinism. Şi ce lecţie i-aţi dat lui Lisimah, urmaşul lui Alexandru Macedon, când s-a cercat să cotropească ţinutul dinspre gurile Dunării! Fiind biruit şi prins, l-aţi ospătat pe talgere de aur, voi mulţumindu-vă cu străchini de lut şi cu linguri de lemn. Cumpătarea a fost legea cea dintâi a vieţii voastre. Vechimea cuvântului arată vechimea virtuţii, căci nu din sărăcie venea înfrânarea, ci din judecată: nu în cele trupeşti, ci în cele sufleteşti puneaţi voi preţul traiului pe pământ…”
(Simion Mehedinti)
Vă aștept cu en text sau o selecție din Simion Mehedinți pentru prima pagină a blogului.
Nu-s vrednic destul, însă citate o să mai caut.
Hm/Madam Citadela,nu raspundeam la anularea comentariului dumitale,daca nu ma indarjeau alte comentarii,ale altora.Eu i-am asociat pe Fat-Frumosii Basarbiei si Bucovinei cu Filozful si poetul genial Lucian Blaga,care spunea(ca un corolar genetic spiritual,uman al romanilor):
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mitea
Tainele ce le-nalnesc in calea mea
In ochi,in flori,pe buze,sau morminte…
Aceste”indeletniciri”ale firii umane,care se conduc dupa legile divine,Blaga le punea,in special,in seama firii neamului romanesc,cu care el se confunda in totalitate,lucru ce se extrapoleaza si la Fat-Frumosii romanilor din tinuturile Basarbiei.Cinste lor.
Dacă dacii sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci (parcă așa spunea bătrânul Herodot), atunci frații noștri de peste Prut sunt cei mai buni dintre români. Am zis!
Frații noștri de peste Prut nu sunt acolo de când lumea! Basarabia a început să fie populată și locuită propriu zis abia de câteva secole. Românii din Basarabia nu sunt urmașii dacilor sau romanilor care au trăit în antichitate dincolo de Nistru! Ca și românii din Dobrogea! Românii din Basarabia sunt urmașii românilor care în urmaă cu câteva secole au trecut Prutul, apoi și Nistrul! Într-o vreme când nu exista pe acolo picior de rus sau de ucrainean! Ici colo câte un tătar sau, pe malul mării, negustori ori navigatori în trecere, grec ori italian…
”Cu fruct amar și cu frunziș/Țepos și aspru-n îndârjire vie” (Tudor Arghezi). Așa sunt frații noștri moldoveni.
Dati-ne dovezi scrise ca este asa.
Polish Sources:
Anul 1070 in cronica poloneza lupta intre polovetsi si ucrainieni la kiev.
In aceste lupte sunt si valahii adica romanii , si care romani decat cei dinspre Ucraina adica moldovenii, basarabenii , poate muresenii.
Polovetsi sunt ciotez :”The Cumans (Turkish: kuman / Hungarian: kun / Greek: Κο(υ)μάνοι/ Romanian: cuman / plural cumani, Polish: Plauci (Kumanowie), Russian: Polovtsy; Ukrainian: Polovtsi; nomadic people comprising the western branch of the Cuman-Kipchak. After the Mongol invasion (1237), many sought asylum in Hungary and, subsequently, Bulgaria. The Cumans had also settled in Hungary and Bulgaria before the Mongol invasion
-The Polish Chronicler Dlugosz writes in his Historia Polonica that in a battle in 1070 between the cneaz of Polotsk and Kiev, the cneaz of Polotsk had in his army “Russians, Pecennegs, and Vlahs.” [Historia Polonica, I. Dlugosz, I,
-The Turkic chronicle Oguzname written in 839 mentions vlachs (ulaqi) living East of the Carpathians, where they were encountered by the Pechennegs and Cumans and fought with them.
De aici mai rezulta ca acei KUNI , HUNI ,erau mai multe popoare incepand cu hunii lui Attila, Kumanii, si apoi iar hunii lui Gingis Han.Toate popoare turco mongole.
Cum să nu fie de cînd lumea?
geți=slavi/sclavini
„Getae seu (quod idem est) sclavini Thraciae proxima valide devastat.”
(Theofilact din Simocatta, Istoria Bizantină, pg 119)
Se mai înșeală și vechii cronicari! Se contrazic între ei etc! Cu o singură mențiune nu vă grăbiți să credeți orice! Mergeți pe mâna specialiștilor, nu sunt de neglijat așa cum propun unii!
Doamne ajută!
Pe Natiunea a apărut un Apel (video) intitulat Semnați Pactul pentru Basarabia!
Unirea cu Basarabia ar fi într-adevăr un eveniment istoric deosebit de important. Care dintre românii de bună credință nu ar dori reîntregirea României de altădată, chiar dacă nu în totalitate (fără Bucovina de Nord)?
Un evreu a lansat însă se pare o diversiune, conform căreia evreii sioniști ar sprijini acest proiect de unire, dar că românii vor pierde Transilvania, care va fi cedată Ungariei. De aceea, Ungaria și-a cerut recent scuze pentru victimele din timpul regimului lui Horty. Mi-e greu să cred că vom ceda Ardealul și că românii vor intra în componența Ungariei…
Este posibil totuși, să devenim colonie evreiască prin înființarea unui nou Israel în România, cu centrul în Moldova reunită? Pentru că moldovenii sunt ,,mai docili” decât ungurii? În articolele de pe blogul lui Ion Coja vom găsi răspunsurile…
Unii din specialiștii sîrbi spun același lucru (în incercarea de a dovedii că sîrbii-s acolo de cînd lumea):
„If we place trust in Theophilactes, the 7th century writer, who explicitly called the Thracian tribe Getae the Slavs (Getae, seu quod item est, Sclavini), we can reasonably accept that Thracians were the Slavs.”
…
(D.Sc. Miodrag Stojanović, Professor at the Faculty of Philology (department of neohellenism), University of Belgrade, „PTOLEMY’S ORINI AND OUR COUNTRYMEN GORANIES”)
…
http://www.doiserbia.nb.rs/%28A%28LJLKj6sgzgEkAAAAODUyYzgxOWItYTA2MS00MWUyLTgxNTYtYmExNmE3MWY5YzBjmoqCKVD3laffrMEzUUPEwWtJzhg1%29%29/img/doi/0350-7599/2002/0350-75990251079S.pdf
Ce nu inteleg multi este urmatorul lucru.Locuitorii unei tari se numeau dupa cei care conduceau tara la momentu respectiv, chiar daca in tara respectiva traiau mai multe populatii diferite.Un exempu sa intelegem.Zicem italienii, dar acolo sunt si greci, albanezi etc…
Asa si cu gepizii, puteau fi locuitorii care au fost sub gepizi,getii puteau fi locuitorii de sub goti, etc.Stiim ca gepizii erau in Banat, gotii in Oltenia etc.Asa ca numele e inselator.Mai degraba avarii aduceau cu ei multi slavi din Asia.
Nu mai căutați adevăr unde totu-i nedeslușit de încălcit.
– arienii/indo-europeni, corect ar fi euro-indienii, sînt din spațiul carpatic
– vorbeau aceași limbă, aveau aceleași obiceie.
– de aici au populat Europa pe măsură de ghețurile s-au retras
– toți europenii sînt de aici
– noi_românii=geți/traci/daci/goți/gepizi/alani/sarmați/celți/sciți/slavi/valahi/etc
– romanii, grecii, tot de aici au plecat cu obiceie și limbă.
– unii dintre iei s-au întors înapoi, mai stricați la limbă, la cumpătare, seninătate și omenie, romanii de pildă.
– franceza, germana, rusa, engleza etc îs făcături tîrzii ale învățaților și grămăticilor; fără învățămînt centralizat și universal nu au limbă comună.
D-le Coja, e a doua oara cand afirmati ca in Basarabia nu existau români pana in sec. XV, deci si in vremea lui Alexandru cel Bun!? Este imposibil ca acesta sa fie adevarul istoric deoarece nu se putea ca pe un teritoriu ca si cel al Basarabiei, de aprox.45000kmp, sa nu aiba si locuitori români care sa fie ca o continuare a celor din Ardeal si Maramures si o legatura cu românii „bolohoveni ” din Transnistria-Podolia-Cherson, teritorii din actuala Ucraina locuite de milenii de o parte a dacilor(getilor) liberi: tyrageti, partial si costoboci dar si a altor neamuri inrudite cu acestia precum roxolanii, alanii si iasii sarmatici. Acestia (românii=getii si populatiile sarmatice) au fuzionat intr-o simbioza etnica in care limba a ramas cea getica=ru(o)maneasca, fapt dovedit de preponderenta destul de importanta a haplogrupului genetic R1a pe langa cel de baza, majoritar, I2,a romanilor moldoveni basarabeni si transnistrieni precum si a vecinilor ucraineni care sunt in mare parte (cei din vestul Ucrainei)nu altceva decat geti=rumâni slavizati. Concluzia dumneavoastra o consider eronata si pentru ca se bazeaza pe asa-zisele studii ale istoricilor „latinisti” care pornesc de la ipoteza si nu realitatea istorica, ca traco-daco-getii, cel putin in vremea lui Decebal, dar si mai tarziu, ar fi fost putin numerosi!? Nu putem judeca izvoarele istorice dupa un dublu standard si sa afirmam ca multe/putine dintre ele nu pot fi veridice sau de incredere si asta doar in functie de fixatiile ori interesele oculte ale unor istorici care scriu dupa unele directii politico-ideologice impuse de potentatii zilei. Scriu asta pentru ca unii istorici români si straini „uita” de afirmatiile unor istorici antici precum Herodot ca „…tracii sunt cei mai numerosi din lume dupa inzi(indieni…)” sau afirmatiile lui Criton care, dupa ce scria ce cantitati uriase de aur si argint ar fi luat romanii lui Traian din Dacia=Getia, afirma ca au fost luati 500000 de geti cu armele lor specifice ca prizonieri si transformati in sclavi sau incadrati ca soldati in multe trupe auxiliare romane. Astfel de informatii au fost considerate intr-un mod total gresit ca exagerate, oare de ce?! Istoricii actuali cunosc mai bine realitatile istorice decat cei contemporani acelor evenimente istorice relatate?! Consider si eu, spun asta fiindca au avut curajul si alti iubitori de istorie, ca stramosii nostri traci=geti=daci, formau o natiune sau neam, cum doriti, foarte numeros pentru acele vremuri. Si numarul mare al acestora a contat in supravietuirea acestui popor rumân de-a lungul mileniilor, indiferent cati navalitori cuceritori au trecut peste el dar si cate grupuri de alte neamuri s-au stabilit printre rumâni, incercand mai apoi sa-i deznationalizeze. Opinia mea este ca, demografic vorbind, statul geto-dac condus de Decebal avea cel putin 5 mil. loc., de fapt undeva intre 8 si 10 mil. loc., pe o suprafata mult mai mare decat cea care ne-o „ofera” istoricii români actuali, si care nu era doar de la Tisa la Siret ori Prut, ci el se intindea in Nord pana dincolo de izvoarele Nistrului, spre Vistula, in Nord-Vest pana in Carpatii Slovaciei si Dunarea Mijlocie(fara portiunea din dreptul Budapestei si a Voievodinei actuale-Bacska, unde iazygii sarmatici traiau amestecati cu getii dar controlau acel teritoriu),spre Sud era Dunarea de Jos(Istru)pana la varsarea in Pontul Euxin iar in Est ajungea pana la Bug, deci un teritoriu de peste 450000 kmp. Densitatea populatiei Getiei nu putea fi mai mica decat a Imperiului roman in timpul lui Traian(la o suprafata de peste 5 mil.kmp in 117 d.Hr., avea circa 88 mil. loc. si o densitate a populatiei de cam 17 loc./kmp.). Calculele mele cred ca sunt corecte si astfel rezulta ca statul lui Decebal avea undeva intre minim 5 pana in 10 milioane de oameni. Dupa secole de migratii si pustiiri, dar in care neamul nostru rumânesc s-a mentinut destul de numeros(mai ales ca efect a ceea ce numim Jus Valachorum-Legile rumânilor), putem vorbi si in sec. XIV-XV-XVI, de un neam rumânesc care numara cel putin 10 mil. de oameni care traiau pe o suprafata de peste 4 ori mai mare decat actuala Românie. Cu toate deznationalizarile ce se petrecusera pana atunci existau in Balcani cel putin 3 mil. de rumâni, circa 0,5-1 mil. rumâni in Europa Centrala(Ungaria actuala,Slovacia,sudul Poloniei-goralii,Moravia) si tot cam atatia la est si nord de Nistru, pana la Bug,Nipru si chiar si in Crimeea si Taurida. Afirmatiile istoricilor români actuali cum ca la sfarsitul sec.XIV cele trei Tari Rumâne intruneau nu mai mult de 1,8-1,9 mil. loc.(Transivania-1 mil.,Valahia-0,5 mil. si Moldova-0,4 mil.loc.) este de-a dreptul monstruos de mincinos. Recomand sa recititi Voievodatul Transilvaniei, carte scrisa de acad.Stefan Pascu si vom putea observa o analiza demografica care scoate in relief o alta stare demografica mult mai aproape de adevar nu numai despre Transivania. Cu siguanta atat Moldova cat si Valahia aveau in sec. XIV-XV o populatie cel putin dubla fata de cea mentionata de pseudoistoricii actuali. Moldova in timpul lui Stefan cel Mare la o populatie de cel putin 1 mil. loc. din care numai la est de Prut traiau undeva intre 3 si 4 sute de mii din care imensa majoritate rumâni. In sec. al XVI, in Moldova traiau intre 1,5 si 2 mil. loc. iar in Valahia cca.2 mil.loc.(cifra din sursele unor calatori italieni pe la curtea lui Petru Cercel). Tot in acea perioada(mijlocul sec.XVI), Transilvania impreuna cu Partium avea cam 1,8 mil loc., sursa fiind cartea mai sus-mentionata.
Nu am scos de la mine această idee sau informație. Ci de la Iorga, mi s-a adus un text al lui Iorga, publicat în Analele Academiei – dacă nu mă înșel. Eu l-am citat pentru a se înțelege că românii din Basarabia nu sunt urmașii dacilor romanizați! Dacă ar fi așa, atunci am avea motiv să ne mirăm: cine i-a romanizat?! După Iorga, Basarabia și o bună parte din Ucraina de Est, a fost o regiune puțin locuită. Cu informații puține și târzii despre locuitorii ei, câți vor fi fost!
Când aceste informații încep să apară, îi consemnează tot mai des pe români, ca populând satele și târgurile Basarabiei! Însuși numele îi vine de la românii care trăiau mult mai la vest, sub dinastia Basarabilor! Nu se poate vorbi de o continuitate daco-romană în Basarabia (sau nu avem încă dovezi), la fel um nu se poate vorbi de o continuitate daco-romană semnificativă în Dobrogea, deși Dobrogea a fost inten romanizată. Avem locuire românească în câteva locuri, pe malul Dunării, la Oltina, la Hârșova…
Dar actualii locuitori români ai Dobrogei sunt relativ de curând. Cei mai vechi sunt tătarii și turcii. Nici bulgarii nu sunt vechi!
Aveți și dvs dreptate. Dar nu e cazul să ne alarmăm, căci atunci când se poate spune că Basarabia era locuită statornic de o populație, de un neam, aceia erau românii. Printre ei și mulți ardeleni, mocani coborîți cu turmele, care au întemeiat sate chiar și dincolo de Nistru. Slavii au venit în Basarabia mult după români! Iar tătarii bântuiau Basarabia, nu o locuiau…
Cifra de 10 milioane pe care o propuneți este mult prea mare! Cât privește teritoriul de limbă românească, această problemă ar trebui studiată mai intens, sistematic! Ce s-a făcut pânăacum e prea puțin. Menționez un fapt bine consemnat: În evul mediu, cu limba română te puteai descurca în toată peninsula Balcanică și pânădincolode Odessa… Era limba cea mai vorbită!
Nu sunt în temă cu arumentele geneticii, dar discuții cu câțiva dintre puținii specialiști în domeniu mi-m putut da seama că este destul de ușor de falsificat rezultatele acestor cercetări.Am mai spus pe acest site: ungurii înceracă să se specializeze și în acest gen de falsuri. Oricum, ele nu au relevanță în chestiunea discutată de noi doi: Basarabia, cât de vechi sunt românii din Basarabia!
Eu am depasit aceasta faza a acceptarii tezei/axiomei romanizarii acum 22 de ani cand mi-a trecut prin mana, minte si suflet revista Getica coordonata de Gabriel Gheorghe. Nu scriu aceasta ca repros si nici nu ma consider deplin-cunoscator al istoriei antice sau a celei stravechi dar studiile acestui cercetator român le respect pentru seriozitate si rigurozitate stiintifica dovedite de-a lungul anilor. Nu sunt nici „dacist” sau „tracist”, sunt un „rumânist” sau „getist” daca se poate spune si asa, denumirile de dac si trac le consider straine nefiind niciodata etnonime proprii ale neamului nostru. Mai cred ca un neam, cel putin cel getic/rumân nu si-a lasat limba si traditile luandu-le pe cele ale unor cuceritori si distrugatori cum au fost si cei romani condusi „badita” Traian a lui Vasile Alecsandri „latinistul”. De cca.17 veacuri agentii Romei imperiale si apoi papale vor sa ne „transforme” in romani, chiar si prin rumâni de-ai nostri care sufera de „sindromul atractiei victimei fata de calau”. Si totusi, indiferent de cata forta de ocultare au acesti agenti, adevarurile Istoriei au iesit si vor iesi la suprafata si cand te astepti mai putin, cum e cazul si mult-disputatelor placute de aur/plumb de la Sinaia…
fratilor istoria asta este o mare cacialma. se vorbeste de imperiul lui ginghs khan. chiar credeti ca a putut cumprinde un imperiu atit de mare doar in goana calului.au avut tehnologie, cel putin la nivel de blindate . la vindobona,intr-o tabara romana s-au descoperit bocanci militari din cauciuc. deschideti ochii si urechile catre istoriile neconventionale ,si veti avea mai multe raspunsuri.si va rog lasati-ma cu tadatorul de iorga . stiau ei legionarii ce stiau
Comentez:” si o legatura cu românii “bolohoveni ” din Transnistria-Podolia-Cherson, teritorii din actuala Ucraina locuite de milenii de o parte a dacilor(getilor) ”
Raspuns: Acei Bolohoveni erau VOLOH-OVENI adiva valahi si dintr-o greala voita de scriere si intelegere a literelor s-a schimbat intelesul cuvantului.La fel ca in Basilica , Vasilica, Biblie, Vivlie,…etc
Coja, iar spui prostii, sa spunem ca rabdarea mea e mare. Exista urme ale Dacilor (geto-dacilor)si celor dinaintea lor in toata Basarabia, acolo a fost continuitate, in unul din titlurile de domnie al lui Mircea apare inclusiv Cumania Alba, valahii aveau chiar si garnizoana la Marea de Azov. Malul inalt al Nistrului e plin de urme dacice, apoi crestine, SUNT SUTE DE CHILII SAPATE IN STANCA IN MALUL NISTRULUI, DIMPREUNA CU O MULTIME DE ALTARE CRESTINE. Chiar anul trecut au fost facute 3 (trei) descoperiri remarcabile in Basarabia, inclusiv una in vatra Chisinaului. Ca oamenii s-au mai deplasat de colo-colo e cert, dupa vremuri, dar au ramas intotdeauna destui, astfel ca EXISTA LINIE DE CONTINUITATE IN BASARABIA INCA DIN STRAVECHIME!
uite si un izvor, fiindca eu nu vorbesc ca urechistii: INSCRIPTIA DEDICATA LUI PLAUTIUS SILVANUS care vorbeste despre deportarea a 100 000 de „geti, bastarni si sarmati” din Nordul Gurilor Dunarii la sud de Dunare, intre anii 62 – 65. Scopul dislocarii este clar: „ad praestanda tributa”, anume ca cei dislocati sa munceasca si sa plateasca impozite romanilor. Campania aceea a fost condusa de guvernatorul Moesiei, Tiberius Plautius Silvanus Aelianus. Inainte de „afacerea” asta, cu 50 de ani, avusese loc o alta deportare a 50 000 de geti (poate familii, am mai spus ca nu se stie), din Oltenia in Bulgaria de azi.
Bravo! Mă bucur! Eu am relatat cele scrise de Iorga, în urmă cu o sută și ceva de ani! Nu mă mir că au apărut lucruri noi! Doamne, ajută, să fie cum spuneți! Dar e nevoie de mai multe dovezi!
Nu voi da socoteala, ci explicații! Cât de curând. Văd că nu mă credeți că sunt om de cuvînt! Nu mă supăr! Când ești om de cuvînt îi crezi și tu pe alții. Așa cum v-am crezut și eu și alți vizitatori ai blogului că există niște scrisori ale lui Aurelian despre Daci și motivele retragerii aureliene! Iar Stan Pățitu se face că plouă și caută altora pricină!
Este timpul ca românii moldoveni din Basarabia să cunoască adevărata istorie a românilor; începând cu strămoşii noştri, cu formarea şi evoluţia celor trei principate române; Moldova, Muntenia(Ţara Românească – Valahia) şi Transilvania, continuând cu unirea de la 24 ianuarie 1859 a celor două principate româneşti; Moldova şi Muntenia, cu formarea României Mari şi contribuţia românilor basarabeni la formarea României Mari, la 23 martie 1918 şi la 1 decembrie 1918, când toţi românii înstrăinaţi prin imperiile vecine ale vremii, s-au regăsit intre graniţele fireşti ale patriei mamă, România.
Unirea tuturor românilor într-o singură patrie puternică, nu este pe placul unora care ne vor permanent dezbinaţi şi învrăjbiţi(românii moldoveni împotriva românilor transivăneni, românii transilvăneni împotriva românilor din regat), potrivit dictonului „divide şi stăpâneşte”.
Sper ca generaţiile tinere, studiind acţiunile exemplare ale unor reprezentanţi iluştri ai nemului românesc, iubind patria şi poporul, vor acţiona pentru unirea şi progresul românilor, alături de celelalte naţiuni de frunte ale lumii, acolo unde este locul românilor, dacă vom fi liberi, independenţi şi stăpâni pe resursele naturaler ale ţării, fără trădători ai interesului naţional.
Cinste lor! Singele apa NU se face!
Hmmm, oare acesti copilasi
V-AM ȘTERS COMENTARIUL! NU ACCEPT BĂȘCĂLIA IEFTINĂ PE CÂTEVA SUBIECTE. UNUL ESTE BASARABIA ȘI CREZUL NOSTRU ÎN VIITORUL ROMÂNESC AL BASARABIEI!
i.c.