O lume demonică
De către Anonimus -13 mai, 20240

Odată cu revoluția științifică și întronarea științei ca singură metodă de cunoaștere a lumii obiective a fost proclamată ,,Dezvrăjirea lumii”, concept introdus de Max Weber, care descrie caracterul societății occidentale modernizate, birocratice și secularizate, în care înțelegerea științifică prevalează în raport cu celelalte forme ale cunoașterii: religioase, spirituale, mitice.

Lumea poate fi descrisă exclusiv prin forțele naturale inerente materiei, singura realitate obiectivă, capabilă de auto-organizare de la simplu la complex, ultima treaptă fiind viața (bios-ul), încununată prin apariția conștiinței. S-a intrat astfel în etapa viziunii mecaniciste asupra lumii, în care orice fenomen are cauze pur mecanice și poate fi formulizat matematic.

Pentru Dumnezeu n-a mai rămas niciun loc în Univers sau poate, cum ironic afirmau niște fizicieni, singurul loc care i-a rămas fiind găurile negre, acolo unde lumina nu intră, privirea nu răzbate și de unde nimic nu iese. Doar acolo mai cred unii dintre fizicieni că ar mai putea fi.

Când Laplace, marele matematician și fizician al secolului XIX, a fost întrebat de Napoleon cu privire la sistemul său teoretic despre Univers „Dar unde este Dumnezeu în toate astea?”, i-a răspuns: „Majestate, n-am avut nevoie de această ipoteză”. Într-adevăr, într-o viziune mecanicistă asupra lumii, evacuată de orice alte realități de natură spirituală, metafizică, n-ai nevoie de ipoteza „Dumnezeu” pentru a descrie lumea materiei.

Numai că, secolul XX a debutat cu o altă revoluție la nivelul cunoașterii, mecanica cuantică. O teorie a materiei și energiei care descrie comportamentul particulelor subatomice. Această teorie a dus la o nouă viziune asupra realității, în care particulele pot exista simultan în mai multe stări (superpoziție) și pot fi legate în mod misterios (entanglement). Lucru pe care mecanica newtoniană nu-l mai putea explica.

Astăzi se vorbește deja despre a doua revoluție cuantică. Se referă la evoluțiile recente în tehnologii precum calculul cuantic și detecția cuantică. Calculatoarele cuantice sunt capabile să efectueze calcule mult mai rapid decât cele clasice, datorită principiilor mecanicii cuantice. Detecția cuantică permite măsurarea precisă a proprietăților particulelor la nivel atomic.

Însă toate aceste revoluții științifice, care au avut ca efect secularizarea societăților occidentale, n-au îmbunătățit cu nimic natura umană, n-au adus cu ele paradisul pământesc promis. Secolul XX a fost considerat de mulți ca fiind cel mai crud secol din istorie, prin cele două cataclisme planetare, prin camerele de gazare, experimentele în viu, ingineriile sociale.

Astfel că, după anii ”60, a avut loc în Occident o reîntoarcere la transcendență. O nouă căutare după religie și noi forme de spiritualitate, prin care oamenii să găsească un sens al vieții, pe care știința nu-l poate oferi. ,,Cunoașterea științfică ne ajută să înțelegem lumea, dar nu ne spune ce să facem cu ea”, declara Einstein.

Filosofiile orientale, yoga, mindfulness-ul, eco-spiritualitatea, conectarea la transcendență prin droguri și substanțe psihedelice precum și neo-păgânsimul au devenit noile forme de spiritualitate printre tinerii occidentali. Fascinația pentru lumea demonică, pentru fantome și bântuiri, teluricul au devenit subiecte ale literaturii, cinematografiei, operelor de artă și muzicii occidentale, modelând mintea tinerilor și a copiilor, chiar.

Ceea ce vedem astăzi la Eurovision precum și la alte mari festivaluri muzicale din lume este promovarea lumii demoniace. Începând de la costumații, vestimentația participanților, versurile muzicale. Este o preamărire a morții – ca soluție la nihilismul care predomină – și a lipsei de sens a vieții. O atracție morbidă, patologică față de vampiri, vârcolaci și alte forme demonice.

Viața nu mai este văzută ca valoare supremă. Nu mai există sete pentru viață, pentru frumusețea ei, a lumii, pentru bucuria de a le trăi. Și tinerii se aruncă cu toată forța într-o realitate psihedelică, demoniacă. Promovată, din păcate, pe toate canalele de către lumea occidentală. Și ne mai mirăm de rata sinuciderilor la nivelul generației tinere. Și chiar și în rândul artiștilor.

Autor: Angelo Davidescu