Vulgaritatea nerușinării și fularul

Burberry al lui Adrian Năstase

Autor:  Daniela Raţiu

Puterea corupe, puterea prosteşte, iar pentru cei mai mulţi dintre politicieni puterea le anihilează orice urmă de bun simţ, decenţă, avut vreodată, perverteşte caractere aruncându-le în ridicol, în penibilul acţiunilor şi al declaraţiilor care devin simptom al unei patologii mai degrabă decât a unui comportament politic responsabil, chiar şi excentric, în spaţiul public.

Dacă politicianul ”pe persoană fizică” mai are şi o structură de tip narcisic, atunci orice întâmplări politice ale vieţii sale vor fi trecute prin filtrul ”clinic” şi, voila, vom fi spectatori ai filmului în care domnia sa, politicianul, este ţinta unei conspiraţii menite să îi frângă lui aripile.

Năstase se încadrează perfect în acest tablou de tip narcisic. Pedanteria sa politic- comportamentală s-a devoalat până şi în chestiunea tentativei de sinucidere, devenită şi ea o problemă de stil. Şi în acest punct simţi o nevoie irepresibilă de a puncta cu un citat chic din Coco Chanel: ”Nu ieşi niciodată din casă, chiar şi pentru cinci minute, fără ca ţinuta ta să nu fie perfectă în totalitate. 

Aceasta ar putea fi ziua în care îl vei întâlni bărbatul vieţii tale”. Năstase nu l-a întâlnit pe bărbatul vieţii, însă experienţa penitenciară l-a făcut pe acesta să piardă simţul măsurii şi, într-un avânt narcisic de tip experienţă la limită, s-a aruncat pe tărâmul reflecţiei religios- meditative, fluturând excentric iluminarea sa religioasă ca o încununare a suferinţei din timpul sejurului la Jilava, el cel venind dinspre experienţa ”roşie” în care suprema valoare este omul, iar Dumnezeu este exclus.

Postările sale pe blog din timpul sărbătorilor pascale sunt, din perspectiva modestiei, a intimităţii acolo unde se petrec iluminarea, (re)găsirea credinţei, revelaţiile creştine – o dovadă de netăgăduit că narcisicul Năstase nu şi-a putut refuza această ocazie de expunere publică neruşinată făcând apel la textele biblice, insinuând un fel de pattern al suferinţei, al oprimării la care şi el a fost supus, folosindu-se de imaginea curată şi profund creştină a lui Iisus. Nu trebuie să fii un exeget pedant, un metatextualist ca să pricepi analogiile servite de Năstase.

Delirul de grandoare care e la pachet cu structura narcisică a lui Năstase (”sunt o instituţie!”) a avut nevoie de o nouă doză de convingere excesivă a propriei superiorităţi care nu îi putea oferi satisfacţii trăită doar în perimetrul conacului de la Cornu, ci avea nevoie de spectacol, de lumini, de rostogolirea pe toate posturile de ştiri a imaginii sale, a declaraţiilor sale despre sărbătorile pascale şi însemnătatea lor pentru sine, pentru partid. Şi ce poate fi mai tentant decât ceva nou, ne-experimentat – haina curăţeniei spirituale, a meditaţiei, a învăţăturilor pe care se simte îndreptăţit să le ofere, un delir de personalitate pe care cei din jur i-l întreţin.

Spectacolul oferit nu arată decât vanitate, mândrie, trufie, îngâmfare, păcatul lăcomiei, al slavei deşarte. Iar toate aceste manifestări nu au nimic în comun cu revelaţia creştină, cu un anume mod de a trăi întru credinţă. Desigur că fiecare îşi trăieşte în felul lui experienţa religioasă, de esenţa creştinismului este tocmai această poartă deschisă oricărui suflet care caută mântuirea, şi, ca prima lecţie, ar fi aceea că întâi să îţi vezi bârna din propriul ochi şi apoi paiul din ochiul fratelui tău. Un lucru este cert – experienţa creştină, revelaţiile aduc cu sine şi decenţa, o anume înţelegere a locului tău în lume, în raport cu sine şi cu ceilalţi, dar şi o înţelegere a greşelilor, a păcatelor săvârşite urmate de căinţă.

De la fularul Burberry, transmisiunile online din celula în care şi-a petrecut luni şi nopţi şi de unde, culmea ironiei!, Năstase declara că ”gândirea liberă e un lux!”, exibiţionismul de tip hollywoodian al apariţiilor la Congresul PSD sau în studiourile tv, până la postarea pe blog în care aflăm că, în opinia sa, răstignirea lui Iisus ar fi considerată astăzi un gest democratic, iar ”farisei” sunt cei care l-au condamnat şi pe el neprihănitul Năstase, mai aflăm şi că ”Mulţimile au decis răstignirea lui Iisus!”. Aproape îl şi vezi în intimitatea conacului său, în liniştea patriarhală, scriind pedant pe tastatura de ultimă generaţie a unei tablete/laptop şi privindu-se în reflecţia ferestrei prin care străbate lumina asemănându-se pe sine cu un Christ politic îndreptăţit să aducă în apărarea sa texte biblice, oferindu-se pe sine drept o victimă neprihănită care îi poate cere socoteală şi Bunului Dumnezeu pentru sejurul la Jilava în care ar fi avut şansa să înţeleagă cine e, însă Năstase a ales să fie cine a fost întotdeauna. Un fariseu.

Daniela Rațiu este jurnalist şi scriitor.

Citiți alte editoriale de Daniela Rațiu, în proiectul VOCILE DREPTEI:

·                                 Poveste școlară cu Ponta și Băsescu

·                                 Diavolul stă în detalii: Pactul Ponta – Băsescu

·                                 Bordelul politic USL și cearcănele jucătorului de poker

·                                 Pasajul secret al lui Ponta

·                                 Domnule președinte Traian Băsescu, vreau reconstrucția Dreptei!

·                                 Un lacăt pentru România

·                                 Adulterul lui Ponta

·                                 Schenghen, mon amour! Apocalipsa după USL

·                                 Prezumţia de emoţie a lui Cristi Dănileţ

·                                 Sexul politicii de Dâmbovița

·                                 Aruncați toate podurile în aer!

·                                 Prima țigară, prima femeie, prima gașcă a lui Ponta

·                                 VOCILE DREPTEI: Puterea ca afrodiziac

·                                 Barbut politic, nici de dreapta nici de stânga

Detalii despre proiectul VOCILE DREPTEI:

·                                 VOCILE DREPTEI: Un nou pol de opinii şi dezbateri pe evz.ro

În fiecare zi veţi avea ocazia să vă întâlniţi, pe evz.ro, cu autori cunoscuţi care vor explica, promova şi dezbate un set de idei care poate să stea la baza unei noi viziuni pentru viitorul României.

Opiniile pe care le veţi regăsi şi comenta în rubrica „VOCILE DREPTEI”, sunt menite să creeze publicului larg o imagine cât mai clară asupra prezentului, o înţelegere mai bună a trecutului şi o perspectivă pentru viitor.

Urmăriți aici TOATE editorialele și dezbaterile din proiectul VOCILE DREPTEI!