Radu
213 aprobate
radu.g@yahoo.com
„Căci, după 1453, singurii împărați creștini existau doar în Țara Moldovei.” ???
‘ … Ștefan cel Mare, pe lângă calitatea de domn al Țării Moldovei, dobândise încă una, aceea de împărat nu doar al țării sale, ci al întregii Creștinătăți Ortodoxe răsăritene.” ???
În 1453, otomanii au cucerit Constantinopolul, iar în 1458 Atena a fost si ea luată, in 1459, Serbia a fost anexată, iar apoi Morea un an mai târziu. În următoarele secole de stăpânire otomană, moștenirea fostei forme statale, întruchipată în Imperiul Sârb, a devenit o parte integrantă a identității naționale sârbe. Deci se vorbeste in istorie si istoriografie de Imperiul Sarb, dar inca nu se conosc documente care sa ateste recunoasterea, pe plan cel putin zonal, al Imperiului Moldovenesc. Documentele apologetice de la Sfantul Munte nu sunt repere istorice pentru zona est europeana erau doar opinii calugaresti.
În 1453, Constantinopolul a căzut în mâinile turcilor, iar Imperiul Otoman l-a înlocuit pe cel Bizantin, lăsând Rusia moscovită ca singurul tărâm ortodox independent. În calitate de moștenitor auto-numit a ceea ce a fost cândva un imperiu creștin global, Moscova și-a asumat un rol care a depășit granițele sale.
Sa nu uitam ca timp de 47 de ani cat a durat domnia lui Stefan cel Mare si Sfant au fost si perioade cand Moldova a platit tribut Imperiului Ottoman conform Capitulatiilor.
„Pe învățătura tătâne-său, a lui Ștefan-vodă, Bogdan trimis-au la împărăția turcilor pre Tăutul logofătul cel mare, cu slujitori, pedestrime, dărăbani, de au dus birul, zece povoară de bani și s-au închinat cu toată țara la sultan Suleimanu împăratul turcescu. Iară împărăția de bucurie mare cu dragoste i-au priimit și au dăruit toți banii Tăutului logofătului celui mare și i-au adus în țară și au ziditu pre acei bani o sfântă biserică în satu în Bălinești, ce este la ținutul Sucevii și trăiește până astăzi.” ~ Text din Cronica lui Grigore Ureche.
„Studiul” nu aminteste nimic de a doua casatorie a lui Stefan cu Maria Asanina Palaiologina (decedată la 19 decembrie 1477), mai cunoscută drept Maria de Mangup sau Maria de Doros, ca atare prințesă consort al Moldovei(septembrie 1472 până în 1477). Descendentă a dinastiilor imperiale bulgare și bizantine, ea aparținea clasei conducătoare a micului Principat al Crimeei Theodoro. Rudele ei apropiate au inclus atât prinții războinici ai lui Theodoro, Alexios al II-lea și Isaac, cât și Zuan Tzamplakon, diplomat și lider de Stratioti. Deci Crimea nu a apartinut Ukrainei ce inca nici nu exista la acea vreme.
„Atletul lui Cristos”, cum l-a botezat papa, a dovedit pe deplin ca este la inaltimea misiunii sale imperiale crestine, dar nu exagerarile gratuite pot aduce omagiul potrivit Sfantului nostru Stefan cel Mare, oricat de mult ar place rusofobilor handicapati.
Mai jos este un articol tipic dezinformativ copiat de la BBC. Doar vazand limitarile talmudice in cadrul carora se discuta problemele civilizationale realizezi ca ziaricii anonimi ai acestui articol stau cuminti in limitele de cel mult 6-7000 de ani vechime, ale civilizatiei umane, rareori si cu indoiala pomenesc de vre-o civilizatie de 8000 de ani si asta doar sa ramana in limitele Torrei, Bibliei Iudaice care da inceputul lumii acum 5784 de ani, cand dupa ei atunci s-a creat Lumea.
Da, calendarul evreiesc ne arata ca ei sunt in anul 5784!
Ziaricii, nu stiu daca copiind BBC-ul sau nu fac confuzii grave intre civilizatii, societati si state, pe care le pun in aceiasi oala.
Puteti observa cu usurinta ca tendinta „academica ” occidentala cazuta sub control cabalistic, care acum s-a extins si in estul Europei, este de a pune sub semnul intrebarii, in cel mai spurcat mod, orice dovada arheologica sau istorica a unei civilizatii anterioare de Facerea Lumii, asa cum au vazut-o evreii in Scripturile lor, vezi Torra – Pentateuhul ca find acum 5784 de ani.
Cine nu vede aceste limitari nu stie ce vede!
Dar ciclul evolutiv al civilizatiilor a fost cunoscut inca din antichitatea chineza sau greaca, doar ca nu s-au luat masurile propuse de unii filozofi ai vremii. Ziaricii in general cat si cei din articolul de fata, lasa un semn de intrebare daca ar exista vre-o solutie: “sperăm că o înțelegere a istoriei pe termen lung poate ajuta la evitarea greșelilor trecutului, inclusiv a potențialelor surse de îmbătrânire a societății.”, dar de fapt solutiile exista insa nu au fost inca aplicate.
Astazi se cunosc atat etapele evolutive cat si modalitatile de a le depasi in functie de etapa in care ne aflam.
Se stie din vechime ca :
-vremurile grele aduc oameni tari,
– oamenii tari aduc vremuri bune,
– vremurile, bune aduc oameni slabi,
– oamenii slabi aduc vremuri grele …
Solutia de a iesi din acest ciclu evolutiv civilizational, care din punct de vedere filozofico-politic este mai complex, este destul de simpla: Educatia maselor.
Educatia obligatorie a tuturor copiilor, indiferent de stratul social din care provin si toti sa fie educati ca sa ajunga lideri! Dar Lideri care sa lucreze pentru binele comunitatii-societatii si nu doar spre binele lui sau al unei clase favorizate.
Confucius spune ca cea mai mare placere a unui Lider/conducator virtuos este de a aduce binele comunitatii sale. Dar noi, in ziua de azi, nu numai ca nu avem lideri virtuosi, dar lumea nu mai stie ce este aia Virtute, Morala, Etica si Binele Comun.
Cand toti oamenii vor gandi in acest mod conservativ pentru Binele Comunitatii, atunci societatea va intra intr-un alt ciclu civilizational ce nu se va mai repeta vicios cu aceleasi greseli, ci va avea o evolutie constant ascendenta spre culmi ce vizeaza divinitatea – sau cum spunea Confucius – Imparatia Cerurilor de Deasupra.
Pare utopic dar este posibil si noi inca nu am incercat acest model, desi ne-a fost propus de Invatatorul nostru, Isus Cristos ce ne-a comunicat clar ca toti suntem copii Domnului, nu numai „cei alesi”.
E timpul sa incercam.
CUM SE NASC SI MOR SOCIETATILE?
– Riscam sa ne prabusim asemenea statelor premoderne?
– – Mai e si azi valabil
Articol anonim – https://historia.ro/sectiune/general/cum-se-nasc-si-mor-societatile-riscam-sa-ne-2373135.html
O analiză a sute de state premoderne sugerează că civilizațiile au tendința de a avea o ”durată de viață”, un model care poate fi învățat de puterile globale îmbătrânite din zilele noastre, arată BBC.
Ascensiunea și decăderea marilor puteri este un clișeu al istoriei. Ideea că civilizațiile, statele sau societățile cresc și apoi descresc este una obișnuită. Dar este oare adevărată?
Un grup de arheologi, istorici și oameni de știință în domeniul complexității au decis să pună la încercare această idee. Au întreprins cel mai amplu studiu de până acum pentru a vedea dacă îmbătrânirea societății poate fi observată în documentele istorice. Rezultatele, publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences, sugerează că statele îmbătrânesc, devenind treptat mai susceptibile în a se destrăma în timp. Ar putea exista lecții pentru zilele noastre?
Mortalitatea statelor
Definirea civilizațiilor sau a societăților este complicată, iar prima dintre ele este adesea însoțită de un bagaj neplăcut. În schimb, ne-am restrâns analiza la „statele” premoderne: organizații centralizate care aplică reguli pe un anumit teritoriu și asupra unei populații date (la fel ca statele-națiune din SUA și China de astăzi).
Am adoptat o abordare statistică în două baze de date diferite. Am creat propriul nostru set de date privind „mortalitatea statelor” (Moros, numit după zeul grec al osândei), care conține 324 de state de-a lungul a 3.000 de ani (de la 2000 î.Hr. la 1800 d.Hr.). Acesta a fost făcut din numeroase alte baze de date, dintr-o enciclopedie despre imperii și din mai multe alte surse. De asemenea, ne-am inspirat din banca de date Sehat, cel mai mare depozit online de informații istorice din lume, curatoriat de arheologi și istorici, care conține 291 de state.
Abordarea noastră a utilizat o tehnică numită „analiză de supraviețuire”. Am adăugat durata de viață a acestor state și am analizat răspândirea duratei de viață a acestora. Dacă nu există niciun efect al îmbătrânirii, atunci ne putem aștepta la o distribuție „fără vârstă”, în care probabilitatea ca o stare să se încheie este aceeași în anul 1 și în anul 100. Un studiu anterior asupra a 42 de imperii a constatat exact acest lucru. Cu toate acestea, în setul nostru de date mai mare, am găsit un model diferit. În ambele baze de date, riscul de încetare a existenței a crescut în primele două secole și apoi s-a stabilizat la un nivel ridicat după aceea. Constatările noastre se fac ecoul unei alte analize recente a peste 168 de evenimente istorice de criză. Durata medie a polilor din baza lor de date privind crizele a fost de aproximativ 201 ani.
Tendința de îmbătrânire a fost prezentă chiar și atunci când am exclus dinastiile. Dinastiile se bazează pe linia de sânge familială și tind să aibă o durată de viață mai scurtă, destrămându-se adesea din cauza disputelor de succesiune sau a pierderii puterii de către linia familială.
Constatările noastre sunt susținute de studii promițătoare privind „încetinirea critică”. Înainte ca un sistem complex să sufere o schimbare de structură pe scară largă, acesta începe adesea să își revină mai lent în urma unor perturbări. Îmbătrânirea corpului uman este similară: rănile pot avea un tribut mai lung atunci când sunteți mai în vârstă.
Avem acum dovezi ale unei astfel de încetiniri critice pentru două grupuri istorice diferite: primii fermieri din Europa neolitică și societățile Pueblo din sud-vestul SUA. În urmă cu aproximativ 4.000-8.000 de ani, fermierii neolitici s-au răspândit din Turcia de astăzi până în Europa. Aceștia au trecut apoi prin crize periodice în care au apărut conflicte și războaie, urmate de scăderi ale populației și ale siturilor agricole și de renunțarea la cultivarea cerealelor.
Societățile Pueblo erau cultivatori de porumb care au ridicat cele mai mari clădiri nepământene din SUA și Canada înainte de zgârie-nori cu structură metalică din Chicago în anii 1800. Puebloanii au trecut, de asemenea, prin mai multe cicluri de creștere și contracție, care s-au încheiat cu evenimente de criză în jurul anilor 700, 890, 1145 și 1285 d.Hr. În timpul fiecăruia dintre aceste evenimente, populația, porumbul și urbanismul au scăzut, în timp ce violența a crescut. În medie, aceste cicluri au durat două secole, în conformitate cu modelul mai larg pe care l-am găsit. Atât pentru primii agricultori din Europa, cât și pentru populațiile Pueblo, populațiile și-au revenit mai lent în urma unor șocuri, cum ar fi secetele, chiar înainte de prăbușirea lor.
Există numeroase avertismente de care trebuie să țineți cont. În primul rând, rezilierea de stat poate lua multe forme. Ar putea fi pur și simplu o schimbare a elitelor conducătoare, cum ar fi o lovitură de stat dată de un lider de război. Sau ar putea fi un colaps societal care implică pierderea durabilă a guvernului, a scrisului, a structurilor monumentale și declinul populației, așa cum s-a întâmplat în Grecia miceniană. Chiar și în cadrul celor care au suferit o prăbușire în toată regula, multe comunități au supraviețuit și chiar au prosperat. Aceste sfârșituri nu sunt neapărat lucruri rele. Multe state premoderne erau extrem de inegale și prădătoare. Conform unui calcul, Imperiul Roman de Vest târziu era la trei sferturi din drumul spre nivelul maxim de inegalitate a bogăției care este teoretic posibil (cu un singur individ deținând tot surplusul de bogăție).
În al doilea rând, cifrele noastre se bazează pe date de început și de sfârșit general acceptate în relatările istorice și arheologice. Acestea sunt adesea contestate. De exemplu, Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin) s-a încheiat în 1453, odată cu căderea capitalei sale, Constantinopol, sau cu atacarea Constantinopolului și împărțirea teritoriilor sale de către cruciați în 1204, sau cu pierderea pe scară largă de teritorii în favoarea califatului islamic în secolul al VII-lea? Pentru a ajuta la rezolvarea acestei probleme, am folosit atât estimări superioare, cât și inferioare pentru începutul și sfârșitul unui stat.
În ciuda acestor limitări, acesta este cel mai amplu studiu realizat până în prezent, iar constatările din cele două mari seturi de date au fost similare. Este, deocamdată, cel mai cuprinzător răspuns pe care îl avem.
Următorii pași vor consta în investigarea a ceea ce favorizează longevitatea societății și a ceea ce cauzează o vulnerabilitate crescândă. Statele și-ar putea pierde reziliența în timp din cauza unei varietăți de factori. Inegalitatea în creștere, instituțiile extractive și conflictele dintre elite ar putea accentua fricțiunile sociale în timp. Degradarea mediului înconjurător ar putea submina ecosistemele de care depind statele. Poate că riscul de boli și conflicte crește pe măsură ce zonele urbane devin mai dens populate? Sau pierderea rezilienței se poate datora unei combinații de cauze diferite.
Îmbătrânește lumea noastră modernă?
Modelele de îmbătrânire din statele premoderne pot avea vreo relevanță pentru zilele noastre? Noi credem că da. Nu este clar dacă întregul sistem mondial de astăzi este supus acelorași tipare pe care le-am identificat. Cu toate acestea, lumea nu este deloc imună la creșterea inegalității, la degradarea mediului și la concurența elitelor – toți factorii care au fost propuși ca precursori ai colapsului mai devreme în istoria omenirii.
La nivel mondial, cei mai bogați 1% dețin aproape jumătate din bogăția mondială, în timp ce jumătatea de jos deține aproximativ 0,75%. Schimbările climatice actuale sunt fără precedent și sunt mai rapide decât încălzirea care a provocat cel mai grav eveniment de extincție în masă din istoria planetei. Șase dintre cele nouă sisteme terestre cheie pe care se bazează lumea au fost împinse într-o zonă de risc ridicat. În timp ce conflictul dintre elitele economice a contribuit la polarizarea și neîncrederea în multe țări.
Spre deosebire de statele pe care le-am studiat, lumea este acum hiperconectată și globalizată – dar acest lucru nu ar trebui să fie un motiv de confort. În timp ce un singur stat care se fragilizează și se desființează va fi, de obicei, lipsit de consecințe pentru întreaga lume, instabilitatea unei superputeri, cum ar fi SUA, ar putea declanșa un efect de domino peste granițe. Atât Covid-19, cât și criza financiară mondială din 2007-2008 au arătat cum interconectivitatea poate amplifica șocurile în perioadele de criză. Vedem acest lucru în multe alte sisteme complexe. Ecosistemele dens interconectate, cum ar fi recifele de corali, au o mai bună capacitate de amortizare a șocurilor mici, dar tind să se supraîncarce și să se răspândească în cazul unor lovituri suficient de mari.
Cele mai multe state din zilele noastre sunt foarte diferite de imperiile din secolele trecute. Producția industrializată, capacitățile tehnologice uriașe, precum și birocrațiile și forțele de poliție profesioniste vor crea probabil state mai stabile și mai rezistente.
Cu toate acestea, tehnologia noastră aduce, de asemenea, noi amenințări și surse de vulnerabilitate, cum ar fi armele nucleare și răspândirea mai rapidă a agenților patogeni. De asemenea, trebuie să ne ferim să sărbătorim sau să încurajăm consolidarea regimurilor autoritare sau răuvoitoare. Reziliența și longevitatea nu sunt de-facto pozitive.
Cu toate acestea, sperăm că o înțelegere a istoriei pe termen lung poate ajuta la evitarea greșelilor trecutului, inclusiv a potențialelor surse de îmbătrânire a societății.
* Luke Kemp este cercetător asociat la Notre Dame Institute for Advanced Study și cercetător afiliat la Centre for the Study of Existential Risk de la Universitatea din Cambridge. Prima sa carte, „Blestemul lui Goliat: O istorie profundă a colapsului societal și ce înseamnă acesta pentru viitorul nostru”, va fi lansată de Penguin Random House în mai 2025.
Acest articol se bazează pe „Vulnerabilitatea statelor îmbătrânite: O analiză a supraviețuirii în societățile premoderne” de Marten Scheffer, Egbert van Nes, Luke Kemp, Timothy Kohler, Timothy Lenton și Chi Xu.
Răspuns pt Radu
E posibil să existe legi ale dezvoltării societăţilor şi toate urmează acelaşi curs, ce finalizează cu decăderea lor inevitabilă. S-ar părea că şi „calitatea spirituală” a unei societăţi este constantă per ansamblu şi cu cât creşte numărul de indivizi calitatea lor spirituală per individ scade, finalizând cu animalizarea omului.
Peste această involuţie naturală a societăţilor se suprapun şi anumite cicluri cosmice peste care nu pot trece decât societăţile ce reuşesc să atingă un anumit prag de dezvoltare tehnică. Despre această ipoteză am scris aici:
https://biransblogblog.wordpress.com/cicluri-cosmice-catastrofice/
Despre involuţia spirituală a civilizaţiilor aflăm de la Hermes Trismegistul, care se referă la societatea vechiului Egipt (posibil anterior epocii faraonice). El arată că:
„Dacă e să spunem adevărul, această ţară (Egiptul predinastic n. n.) este de fapt templul lumii. Cu toate acestea – căci se cuvine ca înţelepţii să prevadă totul – există un lucru pe care trebuie să-l afli; va veni o vreme când va părea că egiptenii şi-au apărat în van zeii cu atâta credinţă şi că toate sfintele lor invocaţii au fost în zadar, nefiind luate în seamă. Divinitatea va părăsi pământul şi se va întoarce în cer, abandonând Egiptul, vechiul său cămin, şi lăsând ţara lipsită de credinţă şi văduvită de prezenţa zeilor. Veneticii vor umple pământul şi nu numai că lucrurile sfinte vor fi lăsate în părăsire, ci – încă şi mai îngrozitor – religia, credinţa şi adorarea zeilor vor fi oprite şi pedepsite de legi. Atunci, acest pământ, sfinţit de atâtea altare şi temple, se va umple de morminte şi de moarte. O Egipt! Egipt! Din religiile tale vor rămâne doar legende nedesluşite, în care cei ce vor veni vor refuza să creadă; numai cuvintele înscrise în piatră vor sta mărturie credinţei tale! Scitul, indianul, ori vreun alt barbar de prin împrejurimi va stăpâni Egiptul! Divinitatea se va întoarce în cer; omenirea abandonată astfel, va pieri pe de-antregul, iar Egiptul va rămâne pustiu, părăsit de oameni şi de zei!”
Cele relatate de Hermes se potrivesc identic cu ce se întâmplă azi, căci, adaugă el, „în acele zile (de final al lumii n.n.) omul credincios va fi socotit nebun; omul necredincios va fi lăudat ca un înţelept; oamenii sălbatici vor fi consideraţi viteji; cel rău la inimă va fi aplaudat ca cel mai bun dintre oameni. Sufletul şi tot ce ţine de el – fie născut muritor, fie capabil să atingă viaţa veşnică – toate aceste lucruri pe care ţi le-am explicat nu vor fi decât subiect de batjocură şi vor fi socotite prostii. Va fi chiar primejdie de moarte, crede-mă, pentru cei care vor rămâne credincioşi religiei şi inteligenţei.
Vor fi instituite noi drepturi, noi legi, nu va rămâne nici un cuvânt sfânt, nici o credinţă sacră, religioasă şi demnă de cer şi de lucrurile cereşti. Atunci vor mai rămâne doar duhuri rele ce vor purcede să se amestece cu josnicul neam omenesc, vor pune mâna pe el îndemnându-l la tot felul de fapte ticăloase; la război, la jaf, la minciună, la tot ce este contrar naturii sufletului.”
Aşa că nişte deosebiri s-au creat între oameni şi nu „toţi suntem fiii Domnului”. Habar nu ai ce monstruozităţi se petrec în lume, ce relaţii incestuoase au existat şi acum s-au amplificat, care fac ca multe linii genetice să fie compromise cu totul. De aceea Iisus va prelua exclusiv pe „cei aleşi” (care nu au nici o legătură cu jidanii, după cum ar vrea ei). Enoh spune că ei sunt însemnaţi cu semnul crucii pe mână sau pe frunte.
Iar după răpirea lor (care se va desfăşura în secret!) va avea loc o „deratizare” generală (cele trei zile de întuneric!) urmând ca după aceea aleşii să fie replantaţi pe pământ şi paradisul terestru să fie refăcut.
Toată barbaria poluării se datorează oamenilor inconştienţi care otrăvesc totul, distrug solul, murdăresc apele cu nesimţire, umplu lumea de deşeuri, consumă ca termitele toate resursele planetei, ucid animale nevinovate, uneori ca să le mănânce şi să burduşească frigiderele cu cadavrele lor, alteori din pasiuni aberante (zic că pescuitul şi vânătoarea sunt sporturi!), au împânzit munţii cu vile şi deranjează tot echilibrul planetar.
Nu merită aceştia eliminaţi?
Ştiu, o să spui că pot fi educaţi, pot fi controlaţi prin legi, se pot îndrepta, dar dacă omul nu are simţul dreptăţii în genă, şi e degenerat din naştere, nici educaţia nu va ajuta la nimic şi va face numai rele, fiind necesară o triere, iar ceea ce trebuie să se întâmple, conform celor spuse de Iisus, se va întâmpla cu necesitate!
⁕ Citatele sunt din cartea „Corpus Hermeticum”, trad. Dan Dumbrăveanu, Ed. Herald, Bucureşti, 2002.
⁕⁕ despre cele trei zile de întuneric sunt multe articole, cum ar fi acesta:
https://emilia.ro/despre-cele-trei-zile-de-intuneric-si-pregatirile-necesare/