Prima scrisoare, foarte larg deschisă,

Antiromânului perfect

Moto:

„Ceea ce voi numiți organizarea voastră

nu înseamnează decît disciplina oarbă a

unei societăți de esploatație sub comunii

șefi de bandă. Voi sînteți înainte de toate

o societate secretă și după aceea un partid

politic.”

(M. Eminescu, Timpul, 27 aprilie  1879)

 

*

 

Oricât te-ai pierde printre verbe,

ca să-ți dosești duhoarea din plămâni,

ești doar marioneta-n care fierbe,

fără de margini, ura de români

 

orfan de sentimentul țării tale

pe care-o-njugi pieirii neclintit,

ne vinzi în târgul poftei radicale

din care însuți ești preazămislit

 

laș până-n rărunchi și despot nemilos,

nărod în toate câte poți să fii,

ne-ai întors și cimitirele pe dos,

nimeni să nu se poată odihni

 

liberal – un șarlatan politic uns

spre-a plăvăni o Țară și un Neam,

ne-ai stat în suflet ca șarpele, ascuns,

și-acum ne smulgi trecutul de pe ram

 

în disprețul condiției umane,

care te roade peste tot ce vrei,

suntem cu toții banale „ghinioane”,

noi bieți români, iar ei „niște evrei”

 

ai furat onoruri, titluri, case, bani,

buna-credință-a omului de rând,

copii să îi vinzi precum pe bolovani,

antiromânismul în tine fremătând

 

inteligență cutră, apatridă,

patriot de operă și scenă,

în tine-i neîncetat gravidă

setea de putere prinsă-n genă

 

daltonist politic, dominat de negru,

țara îți este vacă și hotel,

în jurul tău nimic nu e integru,

în statul subteran sau paralel

 

păpușari de dincolo de țară

te joacă pehlivane precum vor,

în legea lor ești cartea cea mai rară,

în legea brazdei ești doar un trădător

 

cu fălcile trosnind de răutate

și rânjetul malefic fluturând,

ții România cu mâinile la spate

și capul măsurându-se-n pământ

 

efect estetic al prostiei rare,

arogant chiar și cu umbra ta,

plăvane vrei în toate dezbinare,

în tot ce mai respiră-n calea ta

 

cu creierul zgârcit de la natură,

hulpav până în străfundul firii,

ai pângărit la prima cotitură

chiar Ziua Românească a-ntregirii

 

scut înrăit a tot ce-i peste lege,

meditator de hoți și derbedei,

în pușcării mai mulți „penali” spre-a merge

ai devenit der Führer în Știrbei

 

nu ai știut de imnul slavei noastre

până s-ajungi vătafu-acestui stat

și-acum peste cravatele-ți albastre

pui laba peste cordu-ți defectat

 

acum, atât… ești mult prea greu plăvane

în antiromânismul tău perfect,

dar anticorpii vechilor canoane

au grijă să se termine corect!

 

 

Cu dreaptă neiertare,

Costinel Petrache ~ Soldat Român

București, 16 septembrie 2018