Victor Grigor
399 aprobate
grigor.victor@yahoo.com
188.27.146.241
.
.
Am înțeles din textul neoarmânist că „ marele lingvist american Victor Friedman” îi ironizează, cu orice ocazie, pe lingviștii români care afirmă că aromâna este un dialect al limbii române. Eu nu sunt lingvist, însă am exact atâtea cunoștințe lingvistice cît să nu fiu un idiot în domeniu. Așa că m-am pus pe căutat și, în final, am dat peste câteva pagini scrise de pixul erudit al marelui lingvist american, specialist în limbi slave , balcanice și mare iubitor de dialecte țigănești( pardon! ROMANI) Victor Friedman . Nu mă așteptam din partea unui lingvist american să și vorbească limbile asupra cărora se pronunță( asta am aflat din cărțile lui Eugen Coșeriu) însă mă așteptam să aibă nițel habar de istoricul sau evoluția limbilor respective. Nimic mai fals! Lingvistica integrală nu are succes în patria lui Naom Chomski! Domnul Friedman compară cuvinte și expresii extrase din limba română contemporană cu cuvinte și expresii arhaice conservate în cele trei dialecte sud-dunărene. Deci, chestia cu sincronia și diacronia nu a ajuns încă în USA! Drept rezultat al acestui mod original de abordare științifică, marele Friedman trage concluzia veselă că din latinescul DIES s-a ajuns, pe căi separate, la formele ZIUĂ(dacorom), DZUĂ (arom) și ZUĂ( megl), fără vreo formă comună străromână. De ude să știe sărmanul discipol al lui Chomski că în graiurile dacoromânei a existat și există încă și forma DZUĂ și forma ZUĂ? Concluzia? Carmen Huertas nu e singura! Păi ,n-avea Allan Bloom dreptate când zicea că viitorul științelor umaniste este sumbru în America? Parcă și domnul Vinereanu a stat o vreme pe-acolo… Închei cu o perlă friedmaniană zisă chiar pe limba noastră românească, ca exemplu de limbă dacoromână: L-AM VĂZUT PE ANA! Pînă la Caiafa neoarmânistă nu mai e cale prea lungă.

.
NR – Există mulți impostori care se declară lingviști în SUA. Ca peste tot, de altfel. Problema „limbă sau dialect” este prea mult băgată în seamă. Ce este clar este că/dacă cele patru dialecte au fost la un moment dat aceeași limbă și același popor! Se pare că există un fond comun românesc, mai recent decât baza latinească. Sunt inovații comune celor patru idiomuri. Evidențierea acestui fond „românesc” este mai importantă decât argumentele pro sau contra statutului de dialect.