Agențiile de spionaj și informații din întreaga lume, lideri de state, diplomați, comentatori politici și jurnaliști încearcă cu toții să înțeleagă intențiile președintelui rus Vladimir Putin și să înțeleagă scopul invaziei Rusiei în Ucraina. Dar oricine dorește cu adevărat să se ocupe de viziunea lui Putin asupra lumii și de viziunea geopolitică care stă la baza mișcărilor sale politice și militare din ultimii ani, inclusiv campania din Ucraina, ar face cel mai bine să asculte cuvintele unei singure persoane: Aleksandr Dugin.

Supranumit „Rasputinul lui Putin” în mass-media occidentală, Dugin este astăzi cel mai influent filozof politic din Rusia. El este considerat forța motrice din spatele ideologiei ruse post-sovietice în secolul 21, iar ideile sale sunt esențiale în modelarea abordării elitei conducătoare de la Moscova. În Rusia, el este considerat pe scară largă precursorul „Primăverii Ruse”, iar în Occident se crede că are o influență aproape magică asupra Kremlinului. Ca atare, el este singurul intelectual a cărui intrare în Statele Unite și Canada a fost interzisă din cauza implicării sale în criza din Ucraina din 2014.

Dugin s-a născut la Moscova în 1962; tatăl său a servit ca colonel în serviciile secrete militare sovietice. De mic s-a interesat de doctrinele mistice, spiritism și radicalismul politic. A fost membru al asociațiilor clandestine care s-au opus guvernării sovietice și au fuzionat ideile mistice cu doctrinele ultranaționaliste și fasciste. În această perioadă, el a tradus și în rusă unele dintre scrierile lui Julius Evola, un filozof și ezoterist italian care a exercitat o mare influență asupra gânditorilor fasciști și naziști în anii 1920 și 1930. Critica lui Evola la adresa modernismului, și în special opoziția sa acerbă față de ordinea liberală, etosul progresului și valorile libertății și egalității, avea să devină în timp un fundament al viziunii despre lume a lui Dugin. În această perioadă dizidentă,

În anii 1990, în urma dizolvării Uniunii Sovietice, Dugin (care până acum obținuse două doctorate, unul în sociologie, celălalt în științe politice) a fost implicat în diverse inițiative politice. Printre alte sarcini, a fost consilier special al Kremlinului și a fost unul dintre fondatorii Partidului Național Bolșevic, un grup de extremă dreaptă a cărui platformă a fuzionat principiile bolșevice și fasciste și a cerut înființarea unui nou imperiu rus care să se extindă de la Vladivostok la Gibraltar. În 1997, Dugin a publicat „Fundațiile geopoliticii”, care a devenit un manual cheie pentru studenții de la Academia Statului Major al armatei ruse și a fost văzut de unii observatori occidentali ca „versiunea Rusiei a destinului manifest”. În 2001, a fondat Partidul Eurasia, care s-a opus globalizării și a tot ceea ce presupunea aceasta,

Deschideți vizualizarea galeriei

Putin se plimbă cu Prințul Moștenitor al Abu Dhabi, Mohammed bin Zayed Al-Nahyan, în timpul unei ceremonii de bun venit la Palatul Prezidențial din Abu Dhabi în 2019. Credit: CHRISTOPHER PIKE / REUTERS

Dugin are legături strânse cu elitele politice, economice și militare din Rusia. El a fost consilier al lui Serghei Yevgenyevich Naryshkin, fost vicepremier și președinte al Dumei, care este astăzi șef al Serviciului de Informații Externe al Rusiei. Dugin este, de asemenea, foarte apropiat de Serghei Glazyev, un membru senior al Dumei, care a fost consilier economic al lui Putin. El este, de asemenea, un colaborator regulat la site-ul de ultradreapta publicat de Konstantin Malofeev, care este considerat un confident al lui Putin și are legături cu serviciile de stat și organele de informații ruse.

De-a lungul anilor, Dugin a cultivat și legături extinse cu personalități guvernamentale din Asia și Europa, dobândind în acest proces un statut special, deși neoficial, de mediator pentru Kremlin. În 2014, în timpul revoluției din Ucraina și a înlăturării președintelui pro-rus Viktor Ianukovici, Dugin a lucrat cu sârguință pentru a-i ajuta pe separatiștii ruși și a criticat deschis pe Putin pentru că nu a invadat Ucraina. „Renașterea rusă se poate opri doar la Kiev”, a declarat el la acea vreme. În urma unei ciocniri sângeroase la Odesa între ucrainenii pro-ruși și pro-occidentali, Dugin a spus într-un interviu: „Omorâți-i! Omoara-i! Omoara-i!” Remarcile sale au fost interpretate ca un apel la sacrificare în masă și au stârnit un protest public care a dus la demiterea lui din funcția sa de șef al Departamentului de Sociologie a Relațiilor Internaționale de la Universitatea de Stat din Moscova.

Ideile lui rezonează la cele mai înalte niveluri. În timpul anexării Crimeei, în aceeași primăvară, Putin, vorbind la televiziunea de stat, a folosit în repetate rânduri termenul „Novorossiya” (Noua Rusie), care fusese inventat de Dugin în spiritul terminologiei imperialiste din perioada țaristă. Cu toate acestea, ideile radicale ale lui Dugin nu se termină cu ambiții imperialiste și declarații despre necesitatea restabilirii „Mării Rusii”; el își propune să propună o alternativă culturală, spirituală și morală la ordinea liberală a Occidentului modern. Atitudinea lui față de criza liberalismului din Occident este că este o chestiune filozofică, o „criză metafizică”, în cuvintele sale, iar proiectul său intelectual echivalează cu o încercare de a crea o nouă afinitate între epoca postmodernă și tradiție.

• Războiul din Ucraina: de ce propagandiștii lui Putin pretind că sunt „noii evrei”
• Teroriştii neonazişti ai Americii au un nou patron puternic: Vladimir Putin
• Pe coasta Ucrainei la Marea Neagră, mobilizându-se pentru a evita armata lui Putin
• Cum agenda lui Putin din Ucraina evocă Mein Kampf al lui Hitler

El se bazează nu numai pe considerații politice, ci și pe argumente filozofice, istoriozofice, antropologice și geopolitice, pe care le expune în zecile de cărți pe care le-a publicat. Declarațiile sale politice sunt în mod regulat condimentate cu terminologie liturgică și cvasi-apocaliptică, care își au originea în lumea ortodox-creștină-mistică de care îi place. În scrierile și prelegerile sale, Dugin descrie lupta cu Occidentul ca o ciocnire între două civilizații care reprezintă percepții diferite ale adevărului – idei diferite despre umanitate – și adoptă sisteme de valori reciproc contradictorii.

În opinia sa, campania împotriva Occidentului nu trebuie privită ca o luptă politică în sensul obișnuit al termenului, ci ca o bătălie spirituală, existențială, pentru sufletul rus. Oamenii familiarizați cu scrierile teoreticienilor fasciști și național-socialiști din primul sfert al secolului al XX-lea vor identifica cu ușurință sursele de inspirație care îi alimentează gândirea și vor înțelege de ce există unii care îl consideră cel mai periculos filozof din lume.

Deschideți vizualizarea galeriei

Odesa, 2 mai 2014: Patruzeci și două de persoane au murit în confruntările dintre militanții pro-ruși și pro-ucraineni, culminând cu un incendiu devastator la Casa Sindicatelor. Credit: Volokin Yevgeny / REUTERS

A patra teorie politică

Care este, deci, doctrina celui care îndeamnă în ultimii 20 de ani la o cucerire rusă a Ucrainei? Dugin se autodenumește pluralist anti-globalist și folosește frecvent termenul „pluversalism” ca alternativă la „universalism”, termen pe care l-a împrumutat de la juristul nazi-german Carl Schmitt. Națiunile, susține Dugin, sunt entități istorice, organice: au tradiții, valori și concepții distinctive despre lume care apar organic în cursul istoriei lor. Cultura unei națiuni nu trebuie judecată după criteriile unei alte culturi, susține el, iar un stat nu trebuie să-și impună valorile altui stat. De aici obiecția sa față de globalismul cultural, politic și economic condus de Statele Unite și, ca atare, față de occidentalizarea Ucrainei.

Globalizarea, susține el, este doar o acoperire pentru imperialismul american, pe care el îl numește „imperialism spiritual”, al cărui scop este de a subordona întreaga lume sistemului de valori liberal și stilului de viață american. Când Donald Trump a fost ales președinte al SUA, Dugin a declarat că a fost cea mai fericită zi din viața sa: în cele din urmă, la Casa Albă se afla un președinte izolaționist, cineva care era împotriva acordurilor comerciale internaționale și dorea să demonteze NATO.

Dar doctrina lui Dugin, după cum am văzut, nu se limitează la interesele politice sau economice. El își propune să prezinte o revoluție conceptuală, o viziune holistică asupra lumii care are implicații pentru toate sferele vieții sociale și întărește ipotezele de bază despre întrebări existențiale, metafizice și morale. Civilizația occidentală, susține el, se află într-o stare de declin și dezintegrare. Motivul: se bazează pe fundamente filosofice false, o viziune falsă asupra lumii a cărei geneză se află în modernism, pe care el o numește „greșeală catastrofală”. Dovezile colapsului intern al Occidentului sunt pretutindeni: de la înrădăcinarea relativismului moral, a politicii identitare și a corectitudinii politice, până la avântul individualismului rapace și slăbirea solidarității sociale, agravată de abandonul tradiției,

După cum vede Dugin, în urma căderii Uniunii Sovietice și a triumfului capitalismului, liberalismul a încetat să mai existe ca o teorie politică printre multe și a devenit modalitatea exclusivă, percepută ca o necesitate istorică. Politicul se topește astfel în economic, în timp ce interesele și granițele naționale sunt redesenate în funcție de condițiile pieței globale. Dar adevărul este că globalismul economic nu este altceva decât un atac al lumii liberale asupra civilizațiilor non-occidentale, o încercare de a le șterge culturile singulare și valorile lor tradiționale și de a le subordona ideii unei lumi unipolare conduse de Uniunea Europeană. state.

Modernismul, susține Dugin, nu este o perioadă istorică. Este o paradigmă de gândire, o epistemologie care se bazează pe ideea că nimic nu este sacru, totul este material. Existența modernă se bazează pe o abordare materialistă, mecanicistă și deterministă, care reduce oamenii la procese cauzale externe și îi privează de libertatea interioară. Ancorele tradiționale care în trecut au oferit acces la metafizic, sublim și sacru au fost smulse și uitate. Individul rămâne astfel solitar și alienat, lipsit de o experiență interioară formativă, lipsit de conștiință istorică și deconectat de mediul social.

Deschideți vizualizarea galeriei

Dugin vorbește la „Marșul Imperial”, la Moscova în 2007. Credit: Aleksey Nikolskyi / Sputnik / AFP

Libertățile individuale și drepturile omului și cele civile, care sunt prezentate ca adevăruri universale, sunt doar abstracții artificiale, instrumente ideologice care servesc grupurilor de putere pentru a trage lâna peste ochii maselor și pentru a le păstra dominația economică și politică. Valori precum universalismul, obiectivismul și pozitivismul sunt o acoperire pentru un aparat dictatorial menit să construiască o conștiință liberală. Punctul final inevitabil al „dogmatismului liberal”, așa cum spune el, este cultura anulării – un război al tuturor împotriva a tot ceea ce duce principiile libertății liberale la scopurile lor absurde și expune impulsul dictatorial al gândirii liberale.

Ca răspuns la toate acestea, Dugin propune o nouă teorie politică, una care să plaseze în centrul principiilor justiției sociale, suveranității naționale și valorilor tradiționale și să acționeze ca o punte între stânga socială și dreapta politică, între nou și vechi, între rațiune. si credinta. În 2009, a publicat un tratat, „A patra teorie politică”, care propune o alternativă la cele trei mari paradigme politice ale teoriei moderniste: liberalismul, comunismul și fascismul. Comunismul, susține el, a eșuat din cauza abordării sale materialiste a istoriei, a obsesiei sale pentru structurile de clasă, a atitudinii sale eretice față de religie și a așteptării greșite a progresului unidirecțional. Fascismul a fost sortit eșecului deoarece se bazează pe supremația rasială și pe cultul statului. Liberalismul, care a plasat individul în centrul vieții economice și politice,

A patra teorie politică propune o cale care nu a fost încă încercată. În loc de clasă, stat și rasă, sau individul, ea pune un fundament diferit pentru ideea politică: conceptul de Dasein, cuvântul german care înseamnă „a fi acolo” sau „a fi în lume”, care își are originea în cel mai mare Filosof german al secolului XX și, fără îndoială, cel mai controversat dintre ei: Martin Heidegger.

Dugin a scris 14 volume despre Heidegger – ale cărui legături cu Partidul Nazist continuă să-i întunece moștenirea – și consideră filozofia sa ca pe o cheie pentru depășirea modernismului și a lumii materialiste pe care o reprezintă. În opinia sa, aceasta este modalitatea de a descoperi nucleul interior, autentic al spiritului rus, care este „celălalt” suprem al Occidentului. După cum scrie el, „Să-l stăpânești pe Heidegger este principala sarcină strategică a poporului rus și a societății ruse în termen scurt, cheia rusului de mâine”.

Dugin ar aplica categoriile de gândire heideggeriene gândirii și limbii ruse, reînnoind astfel afinitatea colectivă a rușilor față de rădăcina existenței lor: nucleul interior primordial care a dat naștere „rusismului”, care a fost uitat în epoca modernă. Dugin se opune liberalismului, fascismului și comunismului deoarece cele trei ideologii sunt produse marcante ale modernismului și se bazează pe aceeași paradigmă conceptuală: credința în progres, dezvoltare, creștere liniară, evoluție, îmbunătățirea constantă a societății, modernizare. El numește această abordare a istoriei un „proces monoton” și dedică discuții ample respingerii validității sale logice și științifice. După cum vede el, procesul monoton este o axiomă care aparține secolului al XIX-lea și a fost de mult respinsă de fizica modernă, științele sociale și experiența istorică a secolului al XX-lea. Procesul monoton este deconectat de realitatea biologică și este contrar vieții; nu poate produce decât distrugere și moarte.

De exemplu, credința liberală în creșterea economică constantă într-o lume cu resurse limitate este ruinătoare și duce la o pierzare inevitabilă. Viața nu este o dezvoltare liniară sau o succesiune cauzală de evenimente cu direcție prestabilită, ci o rundă ciclică de naștere, creștere, bătrânețe și moarte. În consecință, mitul modern al progresului trebuie înlocuit de mitul premodern și aistoric al eternei întoarceri.

Deschideți vizualizarea galeriei

Un protestatar ridică un afiș care echivalează cu Putin cu Hitler. Credit: Thomas Kronsteiner/Getty Images

Modelul filosofic postulat de Dugin este un fel de revoluționism conservator care seamănă cu curentul filozofic care a apărut în Germania în perioada interbelică. A estompat distincțiile convenționale dintre stânga și dreapta, a fuzionat elemente progresiste și reacționare, raționale și mistice și a cultivat idei, dintre care unele și-au găsit un loc ulterior în ideologia național-socialistă. Potrivit lui Dugin, revoluționismul conservator nu aspiră să încetinească goana istoriei, așa cum ar face conservatorii liberali, sau să se întoarcă în trecut, precum conservatorii tradiționali. Scopul ei este, mai degrabă, de a „smulge din structura lumii rădăcinile răului, de a aboli timpul ca calitate distructivă a realității și, astfel, de a îndeplini un fel de intenție secretă, paralelă, neevidentă a Divinității. în sine.”

Cunoaște inamicul

La două săptămâni după invazia rusă a Ucrainei, Dugin a declarat că războiul (sau „operațiunea”, așa cum s-a corectat rapid el însuși, în spiritul terminologiei dictate de Kremlin) anunță sfârșitul ideii de lume unipolară care este condusă de o singură civilizație. Evenimentele reflectă astfel o ciocnire a civilizațiilor: „modernism împotriva tradiției, materialism versus decență și putere militară”. Această luptă nu se referă la religie, rasă sau naționalism, este o luptă geopolitică: „Fără Ucraina, Rusia nu va fi niciodată un imperiu, cu Ucraina va fi un imperiu”. De la căderea Uniunii Sovietice, spune Dugin, Rusia a încercat să se integreze în viziunea globală, dar a eșuat, deoarece acea viziune nu este compatibilă cu adevărata ei esență.

Dugin este un filozof profund, puternic și viguros, iar săgețile sale critice sunt șlefuite, bine raționate și îndreptate spre burta moale a liberalismului. În consecință, opera sa este populară în cercurile largi ale intelectualității din lumea non-occidentală și are rezonanță la fel de bine în rândul dreptei adânci din Occident, precum și în rândul grupurilor revoluționare de stânga. Toți cei care cred în importanța valorilor libertății și democrației ar face bine să asculte cu atenție ceea ce are de spus. Sentimentul de repulsie pe care mulți în Occident îl împărtășesc – în ceea ce privește rapătoria corporativă, disparitățile economice din societate și inegalitatea în distribuția resurselor globale, distrugerea mediului prin consumerismul rampant și hedonist, subjugarea vieții intelectuale și culturale la un economie de piata hipercapitalista,

Dacă societatea deschisă dorește să supraviețuiască, trebuie să ia în serios ideile criticilor și celor defăitori și să nu le respingă cu dispreț. Căci nu a fost cu mult timp în urmă că opoziția față de liberalism a generat reacții ideologice puternice a căror implementare politică a implicat uciderea și distrugerea la o scară fără precedent. Filosoful german-evreu Ernst Cassirer a scris după cel de-al Doilea Război Mondial: „Pentru a lupta cu un inamic, trebuie să-l cunoști. Acesta este unul dintre primele principii ale unei strategii solide. A-l cunoaște înseamnă nu numai a-i cunoaște defectele și slăbiciunile; înseamnă să-i cunoști puterea. Toți am fost susceptibili să subevaluăm această forță. Când am auzit prima dată de miturile politice, le-am găsit atât de absurde și incongruente, atât de fantastice și ridicole, încât cu greu am putea fi convinși să le luăm în serios. Până acum a devenit clar pentru noi toți că aceasta a fost o mare greșeală. Nu ar trebui să comităm aceeași eroare a doua oară. Ar trebui să studiem cu atenție originea, structura, metodele și tehnicile miturilor politice. Ar trebui să vedem adversarul față în față pentru a ști cum să-l combatem.”

Dr. Amit Varshizky este scriitor și istoric.