Lică Cracanera:
„Nu toți evreii sunt jidani”
Îmi scrie din nou Alejandro Franco, adică Alexandru Frâncu, din Rio de Janeiro. De fiecare dată mă bucur să primesc astfel confirmarea că este mai departe vioi, ager și interesant în tot ce spune. Nici nu e de mirare, când te apropii de 100 de ani cred și eu că ai multe de spus!… Ehe-he! Să mă văd eu la 100 de ani ca domnul Frâncu… Câte n-aș zice și n-aș face?!…
Zilele trecute m-am regăsit cu Alexandru Frâncu în paginile revistei „Permanențe”, eu cu un text despre „rebeliunea” legionară din ianuarie 1941, cum că nu a fost legionară, ci anti-legionară, iar domnul Frâncu cu un text din publicistica sa legionară din anii ’50, intitulat Despre disidență, apărut în revista „Dacia – Tribună de luptă românească”, Rio de Janeiro, 1954. Domnul Frâncu este unul dintre nenumărații români deplin inconștienți de valoarea lor. Mă întreb care și câte mai sunt textele de valoarea acestuia scrise de Alexandru Frâncu, căci textul de care vorbesc este o adevărată bucurie pentru unul ca mine. Eu fiind un ins care mă bucur oridecâteori văd un fotbalist făcând pe teren cu mingea ceea ce eu, pătimaș jucător de fotbal pe plaja de la Trei Papuci, nici nu mi-aș fi imaginat măcar… Și eram pe plajă dintre cei mai buni!
…La fel, mă bucur când dau peste texte scrise într-o limbă românească la care cel mult visez, dar nu am pus-o niciodată în pagină… Un astfel de autor este Alexandru Frâncu. Profund până la înțelepciune, alert și inventiv în plan stilistic, dând limbii române ocazia să se desfășoare cu fast și farmec „negrăit” de noi, ceilalții. Descopăr în domnul Frâncu un autor, un „operator” al limbii române cu o îndemânare vecină cu prestidigitația lingvistică, fără a înceta să fie de o eleganță curat boierească. Cu un haz subtil și reținut, mai rar întâlnit în proza legionară. „Umorul legionar”, dacă poate fi un capitol, îl va avea pe Alexandru Frâncu printre vinovați… Musai, domnule Frâncu, înainte de a vă debarasa de lumea asta să adunați toate textele dumneavoastră și să le pregătiți pentru tipar. În câteva săptămâni dau drumul la editură, cea la care visez de când mă știu, și printre primele cărți cu care mă voi mândri la Judecata de Apoi sper să fie și a sau ale Domniei Voastre… Cred că am fost destul de clar!
Mă întorc la epistola domnului Franco. O transcriu integral:
Scrisoare dela Rio de Janeiro
Atenție! Svastica este caz de poliție!
Prestigiosul (fondat în 1891) JORNAL DO BRASIL publică următoarea informație: „Samara Nolding, braziliancă la a patra generație de religie catolică, proprietăreasa a 13 prăvălii de antichități, a fost convocată de Delegația de Poliție nr 19 pentru a explica prezența unui obiect suspect într’una din prăvăliile sale. E vorba de o față de masă de dimensiuni obișnuite, care afișează într-un colț o svastică. Henrique Pessoa, șeful Delegației de Poliție nr 19, însoțit de trei agenți și de un grup furios de evrei, a confiscat fața de masă respectivă, somând pe proprietăreasa prăvăliei să se prezinte neîntârziat la poliție pentru a explica prezența feței de masă cu bucluc. Acțiunea poliției a fost declanșată de intervenția gălăgioasă și amenințătoare a soților Bergher: el, Gerson, deputat, ea, Treso, consilieră municipală a orașului Rio de Janeiro.”
Sesizată și oarecum intimidată de protestul a două figuri politice, protest întărit de prezența unui grup vociferant de evrei, instigat de soții Bergher, poliția a dat imediat urmare cazului. În timp ce ancheta se desfășoară, JORNAL DO BRASIL își permite să schițeze un discret comentariu: svastica nu a fost inventată de sângerosul dictator Adolf Hitler. Este prezentă de peste 5000 de ani în cultura indo-ariană, cu deosebire în India, precum și între celții din Balcani, după cum atestă săpăturile arheologice recente. Mai curios e faptul că svastica este cunoscută și venerată chiar și în America Latină, între indienii hopi, ba chiar și la azteci.
Cu antecedente așa de nobile este abuziv să consideri svastica caz de poliție, numai pentru că a avut nenorocul, în cursul istoriei sale milenare, să fie pângărită, timp de câțiva ani, de mâinile nelegiuite ale unui dictator nebun.
E ciudat, deci, că acest simbol inofensiv să fi ofensat numai doi cetățeni brazilieni, soții Bergher. Zic numai doi pentru că nici un alt cetățean dintre cei șase milioane de cariocas (locuitorii orașului Rio de Janeiro) sau dintre cei 198.000.000 de brazilieni în genere nu s-a simțit șocat, nici amenințat în ființa sa fizică și morală de inocenta prezență a simbolului arhaic pe o inocentă față de masă braziliană.
Și acum intervine comentariul meu: mă întreb dacă acțiunea – fie ea și intempestivă – a soților Bergher nu e un motiv de orgoliu pentru noi românii. Într-adevăr, dintre cei 198.000.000 de brazilieni, numai doi, zic doi, au avut inițiativa sau curajul să se manifeste. Într-un gest de patriotism global sau mundial, și-au sacrificat negoțurile de pe Dudești părăsind România ca să-i învețe pe brazilieni, cam naivi și neinformați, ce e bine și ce e rău pentru ideologia lor politică. Evident, e rău să se permită exhibiția svasticii, fie ea doar pe o față de masă.
De unde știu eu că soții Bergher sunt – pentru mândria noastră – de origine moldo-valahă? Simplu, din grafia numelui ce-l poartă. Numai românii, într-adevăr, intercalează un h în numele german Berger pentru a conserva pronunția originală, teutonică a literei g. Franțujii recurg la altă stratagemă: intercalează litera u, între g și e, ca să evite pronunția negermană berjer. Cine a avut ideea – adevărată găselniță – de a intercala litera h între g și e a fost genialul lingvist și dicționarist Lazăr Șăineanu. O știu din gura fratelui său, Constantin Șăinenau, profesorul meu de la Liceul Șincai din București în cursul unei memorabile lecții date elevilor din anul trei, acum 80 de ani.
POST SCRIPTUM Ieri, același JORNAL DO BRASIL, publică scrisoarea de protest a rabinului JACOB ISRAEL BLUMENFELD, șeful rabinatului Rio de Janeiro: „Am fost șocat și tulburat de nefericitul denunț al soților Bergher. Trebuie să protestez cu vehemență (textual) contra atitudinii necivilizate adoptată de denunțătorii Bergher. Trebuie să respectăm învățăturile milenare ale iudaismului. Trebuie să respectăm simbolurile religioase ale altor religii și să nu le pângărim fără rușine, numai ca să ne promovăm politic pe noi înșine.”
POSTSCRIPTUM II
Lică Cracanera (Krakauer), evreul iubit de toți românii din Paris în timpul războiului, mare patriot român și în același timp israelian, care a tradus în idiș Cărticica șefului de cuib și toate imnurile legionare, avea o zicală: „Nu toți evreii sunt jidani.”
*
Comentariul meu e …mai multe:
1. Eu unul evit cuvîntul jidan. Asta de când un coleg evreu, Hari Coman, m-a făcut atent că nu-i face plăcere să fie numit așa. Ca lingvist, observ însă că majoritatea românilor au folosit acest cuvînt fără o conotație negativă. În popor, jidan este mai departe un etnonim neutru. Printre oamenii care se pretind mai cultivați, în ultimii ani, tot mai des se face deosebire între cele două cuvinte, cam în sensul propus de „zicala” lui Lică Cracanera, evreul „mare patriot român”, despre care dl Frâncu mi-a mai vorbit și în alte scrisori. Tot așa, cu tot dragul!
Nu cred că perechea rom / țigan va avea aceeași soartă. Probabil că rom va dispărea, așa cum o merită cu prisosință, ca orice cuvînt inventat fără a fi nevoie de el.
2. Un evreu care își scrie numele de origine germană Berger cu ortografia românizată Bergher denotă un grad jos de cultură. Așadar, așa s-a numit un evreu plecat din Dudești la Rio de Janeiro. Probabil tatăl actualului Gerson. Fără voia mea îmi aduc aminte de evreii care au plecat din Constanța spre America de Sud după al II-lea Război Mondial. Unii au făcut acest drum cu vapoare românești. La întoarcere, marinarii constănțeni povesteau, aproape admirativ, despre tiparnița instalată pe vas de emigranți, tiparniță la care s-au fabricat peste noapte și peste ocean diplome de ingineri, medici, profesori… Toate eliberate în numele universităților românești. Cine să le mai verifice în noua patrie?!
3. Reconfortantă atitudinea rabinului Jacob Israel Blumenfeld. Să-i ținem minte numele: rabinul Jacob Israel Blumenfeld… Îmi aduce aminte de rabinul Alexandru Șafran, cel care a fost bun prieten cu George Alexianu, guvernatorul Transnistriei. În 1946, la procesul intentat mareșalului Ion Antonescu și colaboratorilor săi, deci și lui George Alexianu, rabinul Șafran nu a avut curajul să de prezinte și să afirme adevărul bine știut de eminența sa cu privire la soarta evreilor supuși legilor și politicii mareșalului. Miza era enormă, incomparabilă cu …fața de masa braziliană. Propus martor al apărării, nu s-a prezentat. A tăcut fără demnitate și, se pare, tot restul vieții l-au muncit părerile de rău, remușcările. Astfel că, cu prima ocazie, în 1995, revenind în România, a înmânat domnului Șerban Alexianu, fiul guvernatorului, un înscris în care a depus mărturia sa despre nevinovăția profesorului George Alexianu, despre ținuta sa impecabilă ca guvernator al Transnistriei. Îndeosebi față de evreii strămutați în localități transnistrene: „În întreaga lui viață și activitate profesională, și mai ales în perioada neagră a războiului, George Alexianu a făcut din inimă și total dezinteresat atât de mult pentru comunitatea evreiască din România. A plătit la comanda comunistă cumplit și total nedrept. Întreaga-i suferință să-i fie izbăvită.”
Pe post de bergher la nivelul cel mai înalt al minciunii se poziționează secătura numită Elie Wiesel, pe care nici jidan nu-l pot numi! A condus chipurile o comisie de cercetare a holocaustului din Transnistria. S-a ferit ca dracul de tămâie ca cineva din comisie să ia legătura cu Șerban Alexianu. S-a îndoit de autenticitatea înscrisului lăsat de rabinul Șafran, publicat în presă, și a apelat la nepotul rabinului, rezident în Suedia, care s-a deplasat la Geneva – probabil pe banii comisiei, adică ai guvernului român, ai noștri, pentru a obține o dezmințire a înscrisului din partea rabinului șef. S-a ținut tare bătrânul Șafran și nu a revenit asupra declarației prin care exonera amintirea lui George Alexianu de orice acuzație de crimă împotriva evreilor din Transnistria. Ceea ce echivalează și azi și în eternitate cu o dezmințire a tezei Holocaustului din România. O dezmințire cum nu poate fi alta mai convingătoare, mai avizată. Cândva, în termeni mai expliciți, propuneam să distingem între evreii angelici și evreii satanici. Aș prefera-o celei propuse de Lica Cracanera, pentru a-l deosebi pe Alexandru Șafran de orice Elie Wiesel. Cuvîntul jidan e prea blând și mulți români îl folosesc cu oarece simpatie.
4. Se pare că acest Lică Cracanera este unul dintre „evreii legionari”. Oricum, amintirea sa ar merita salvată. În comparație cu liota de evrei pușlamale, reciclați după 1990 ca specialiști în incriminarea românilor pentru un holocaust perfect imaginar, evrei care nu lasă să se stingă tăciunele antisemitismului românesc, evrei dintre care unii au ajuns și la demnitatea unor distincții de stat deplin nemeritate, ceilalți, evreii angelici, care, după o expresie răutăcioasă „și-au depășit condiția de evreu”, merită să ocupe un loc mai important în conștiința publicului românesc, alături de un Nicu Steinhardt și ceilalți „evrei pământeni”. Deci: cum putem aduna la un loc amintirile și consemnările existente despre legionarul Krakauer, pentru a-i atribui locul pe care îl merită în amintirea românilor și a evreilor deopotrivă?
5. Așadar, elevul de la Șincai, își aduce aminte după 80 de ani, de profesorul său Constantin Șăineanu, fratele binecunoscutului Lazăr Șăineanu… Când m-am cunoscut cu Alexandru Frâncu, prin Adamescu bătrânul, ne-a apropiat și mai mult descoperirea faptului că aveam un dascăl comun, căruia îi purtam aceeași amintire plină de recunoștință: Alexandru Graur. Prin anii ’30 Alexandru Graur a fost profesor de latină la două mari licee: Gheorghe Șincai și Gheorghe Lazăr. După război a intrat în învățămîntul universitar și i-am fost eu student. De la un curs al lui Alexandru Graur am aflat prima oară despre existența evreilor pământeni, categorie din care se trag mai toți evreii angelici cunoscuți lumii românești. Despre acești evrei pământeni s-au ferit să vorbească vreodată atât evreii cominterniști, cât și cei sioniști. Poate și pentru că acești evrei au avut chiar și un partid al lor, al evreilor pământeni!…
Ion Coja
PS Între timp, jovialul, fermecătorul domn Alejandro Franco, a plecat dintre noi să-și întâlnească camarazii. Dumnezeu să-i odihnească pe toți, întru Împărăția Sa.
Ori de câte ori discutăm despre un subiect unde, jidanii, sunt dovediţi, ca adfevăraţii criminali!!! Apar unii pe scenă care să protesteze, că, de ce, îi găsim mereu vinovaţi pe bieţii evrei!?!?!?.. Aceştia sunt acei nătărăi care caută noduri în papură că, „acest popor al lui Dumnezeu”,
nu poate fi făcut vinovat de toate relele pământului!!!. Oricât a-i explica acestor caractere, că, noi nu acuzîm lumea, numai de dragul a acuza pe cineva! ci, există dovezi pe care OMUL, care nu a trecut prin bolşevizarea prezisă de Corneliu Zelea Codreanu, le-a văzut clar, le-a înţeles, şi, ştiind că vor fi asasinaţi pentru cunoştinţele lor,ultima datorie le-a fost, de a lăsa aceste documente, pentru tinerele generaţii ca să ştie la ce se poate aştepta… Nenorocirea este că, după victoria „aliaţilor”, FAZA 2-a a bolşevismului, a cucerit europa şi,MAREA REEDUCARE A LUMII A ÎNCEPUT, prin noua ordine mondială, unde: declaraţia lui Lenin din 1917 că: ANTISEMITISMUL ESTE CRIMĂ CONTRA STATULUI,a devenit lege peste toate statele sub influienţa „aşazisei democraţii”…(unul din Camarazii mei, ERNEST ZUNDEL) a făcut 5 ani de puşcărie în Germania pentrucă, patriot german fiind, nu a putut crede că poporul din care se
trage, ar fi ucius 6 milioane de preferaţi
şi, pentru că el credea că jidanii, trăiesc din minciună, aşa cum crede şi moldovenii noştri, bietul meu Camarad a făcut 5 ani de „pârnaie”. Dar, să trecem din Germania în
România şi, să ne ocupăm de legile pe care jidoviţii de la Bucureşti vor să le instaleze contra legionarilor, pentru că aceşti naţionalişti care-şi iubesc Ţara, ar fi antisemiţi şi că demonstrează cu semne naziste: gărzi de fier, şi cruci!!! care, trebuies scoase din public, fiind semne antisemite!!!. Dar, aşa este în America, ţara democraţiei şi a libertăţii!!! unde semnele jidoveşti sunt libere de a apare în public, dar crucea, începe să fie prigonită.
Aşi avea eu multe de spus, dar, ca să nu lungesc vorba, aşi spune doar atâta: acei români care acceptă legile jidoveşti în ţara lor, nu sunt români!!! Români sunt aceia care vor pune mâna pe ciomag cu care să apere libertatea românească…
Vasile Guian-Tamburus
domunl coja nici nu punem la indoiala diferenta dintre israelitii nativi si convertitii la iudaism sionist care au format noul stat israelit modern ,chiar daca am auzit foarte multe lucruri macabre si infioratoare despre cei din urma despre cum uneltesc si comanda din umbra cu atata abilitate si determinare eu cred ca trebuie iertati si intelesi mie sincer mi.e mila de ei cat pot fi de frustrati si de rataciti,orbiti dea dreptul si asta pentru ce?unde.i intelepciunea si binele dumnezeului care il servesc,sper ca vreunul dintre ei sa citeasca mesajul meu si sa se gandeasca ,sa reflecteze,cat o sa mai rabde bunul DUMNEZEU si ce se va intampla cand o sa se supere
Dle profesor, nu ştiu de ce tot repetaţi istoria cu Şafran, care a tăcut cu laşitate atunci când TREBUIA să vorbească?? Poate ca exemplu negativ, deşi mi se pare că-l admiraţi naiv.
Cum de ce? Ca să se afle adevărul despre Transnistria mai întâi, și adevărul despre un mare erou al istoriei noastre: profesorul George Alexianu. Aveți impresia că se vorbește prea mult despre acesta două suboiecte?
Reiau aici, pentru a completa perspectiva şi pentru a face lectura mai uşoară, şi comentariul de la postarea „Evreii noştri 1” (vezi http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/evreii-nostri-1/).
1. Fragmentul „Deci, evrei erau comunişti în august 1944 în proporţie cam de 1 la 1000 (unu la o mie). Îi mai putem noi face pe evrei răspunzători de beleaua roşie? Evident, nu!“ este contrazis, în paragraful imediat următor, cîteva pagini mai jos, de acest fragment:
„Astfel, se poate arăta nu numai că majoritatea comuniştilor erau evrei în august 1944, dar că şi în anii imediat următori, majoritatea celor care aveau funcţii de conducere şi de răspundere politică, îndeosebi în securitate, erau tot evrei!“.
Or, această situaţie a continuat să existe nu numai după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, ci şi în vremea lui Nicolae Ceauşescu. De exemplu, una dintre colaboratoarele Anei Pauker, Ghisela Vass, mătuşa impostorului Bogdan Olteanu (roomân neaoş după nume!), a ajuns prompt la conducerea Departamentului de Relaţii Externe al P.C.R., deşi cînd fusese promovată colaboratoarea Anei Pauker avea doar 5 (cinci!) clase şi fusese o croitoreasă prin Moldova (care foşgăia de jidani). După 1990, numărul jidanilor reveniţi în România a crescut vertiginos, la fel, foarte mulţi în funcţii de conducere. Un exemplu este tot Bogdan Olteanu, proţăpit în funcţii mai în Parlament şi, privind în perspectivă, a fost retras la dos şi băgat viceguvernator al lui Mugur Isărescu. Dincolo de faptul că şi despre Mugur Isărescu se spune că ar fi niţel tăiat-împrejur, este interesantă – şi trebuie ţinută minte! – „ipoteza lu’ finu’ Mişu“, transmisă d-lui Coja de către un român american cum că Bogdan Olteanu va fi pregătit pentru a fi un viitor preşedinte al României – nici mai mult nici mai puţin (vedeţi Ion Coja, „Bogdan Olteanu, preşedintele României?“, în SANTINELA, nr. 17, iunie 2007, pag. 11)!
Aşadar, este foarte întemeiată afirmaţia că jüden-bolşevicii au adus „comunismul“ (de fapt, stalinismul în România, căci în România nu a existat comunism) pe tancurile sovietice. NU contează că au fost puţini înregimentaţi în Partidul Comunist din România, în august 1944, contează că, după ce ţara a fost ocupată de sovietici, au intrat buluc în P.C.d.R., iar mulţi porci dintre aceştia au adus martori că ar fi fost ilegalişti, pentru a-şi apropria beneficiile acestui statut – privilegii de care supravieţuitorii acelei epoci se bucură şi acum!
Eu am fost sociolog între 1972-1989 în Întreprinderea de Confecţii şi Tricotaje Bucureşti (I.C.T.B., fosta A.P.A.C.A.), numită şi Întreprinderea de Curve Tinere şi Bătrîne, deoarece toate prostituatele de la „Crucea de piatră” şi de la alte bordeluri fuseseră făcute croitorese, iar unele, cum spune d-l Coja în alt material, activiste de partid. I.C.T.B. fusese condusă, între 1955-1985, de către faimosul „Iuju” (Iosif) Steinbach, bagat în C.C. al P.C.R., deputat în M.A.N., iar după 1990, ajuns vicepreşedinte al Consiliului Mondial Evreiesc! Ca atare, aproape toate posturile de conducere erau în mîna jidanilor – de aceea, în unele articole, eu am numit I.C.T.B. ca fiind sinagoga laică a Capitalei.
În esenţă, articolul, din 1990, exprimă naivitatea d-lui prof. Coja în această problemă, iar materialul este contrazis, în întregime, după 13 ani, chiar de d-l Coja în materialul său de aici: http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/nazismul-si-comunismul-in-slujba-paranoii-sioniste/.
În plus, situaţia trebuie coroborată cu ceea ce afirma Benjamin Freedman în faimosul său discurs din 1961 (cf. http://www.sweetliberty.org/issues/israel/freedman.htm): că 40.000 de mici evrei conduc poporul rus! „Defense against whom? Defense against 40,000 little Jews in Moscow that took over Russia, and then, in their devious ways, took over control of many other governments of the world“. Adică: „Apărare împotriva celor 40.000 de mici jidani din Moscova care au pus stăpînire pe Rusia, şi apoi, PRIN CĂILE LOR MIŞELEŞTI (s.n. – V.I.Z.), au luat controlul asupra multor altor guverne ale lumii“. Şi, să reţinem, Benjamin Freedman, în discursul său, vorbeşte tot timpul de khazari şi de sionişti, aceştia fiind urmaşii primilor.
Păstrînd proporţiile, cei „unu la mie“ jidani – care, în posturile de conducere reprezentau mult mai multe procente, nu doar promile – din România valorau cît cei „40.000 de mici evrei care conduc poporul rus”. Recitiţi, în ordine cronologică, şi articolele de aici:
http://ioncoja.ro/textele-altora/benjamin-h-freedman-evreul-care-nu-minte/
http://ioncoja.ro/holocaust-in-romania/benjamin-h-freedman-fisa-biografica/
http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/nazismul-si-comunismul-in-slujba-paranoii-sioniste/.
2. În acest al doilea material, la fel se edulcorează problema, glosîndu-se pe cazul jidanului beţiv şi bonom. Cum am mai relevat în alte materiale, cuvîntul „jidan” nu are nimic peiorativ în el, ci este, dimpotrivă un termen corect, istoric şi ştiinţific. El provine din germanicul „jüden”, care, în limbile cu scriere fonetică din ţările Europei Centrale şi de Est, a dat, prin coruperea fonetică, pe „jidan” (vedeţi, pe larg, aici: http://www.altermedia.info/romania/2012/09/21/radu-ioanid-sperjurul-persona-non-grata/). Dar, aşa cum afirmă, cu menajamente, Lică Cracanera – unul dintre „evreii legionari“(sic) –, „Nu toți evreii sunt jidani“. Dar, eu am precizat mai clar: Evreii nu sunt jidani, iar jidanii nu sunt evrei! Jidanii sunt descendenţii khazarilor, care, la anul 940, şi-au apropriat cultul iudaic aşa cum fusese elaborat de rabinii din ultimele secole, cult diferit de cel antic, din vremea lui Iisus Hristos şi din Vechiul Testament. Jidanii au tot interesul să fie confundaţi cu evreii, de aceea afirmă sus şi tare că noţiunea „jidan” este jignitoare şi vor să fie numiţi evrei. Dar nu sunt evrei de neam din Palestina antică, din cele „zece triburi semite“ vechi-testamentare, ci sunt „Al 13-lea trib“, cum i-a catalogat savantul marxist şi atomist Arthur Koestler, el însuşi jidan, ca şi Benjamin Freedman – pentru că, aşa cum subliniază, constant, d-l Coja (probabil ca să nu-l mai dea în judecată jidanii Aurel Vainer sau Raymond Luca sau, cumva, escrocii internaţionali Elie Wiesel, Radu Ioanid ş.a.), există, din fericire, şi jidani oneşti – ca Noam Chomsky, Norman Finkelstein, Benjamin Freedman, Israel Shahak ,.a. –, tocmai ca să ne sprijinim noi, contestatorii holocau$tului, pe opiniile lor. Prin teoria lor sionistă, khazarii au ocupat, practic, Palestina şi au format statul Israel, contestat violent de evreii de baştină, organizaţi în Neturei Karta (cf. http://www.uksa.org). Toţi conducătorii statului Israel sunt jidani, nu evrei, după cum, aproape în totalitate, ca efect al propagandei sioniste şi al manevrelor jidăneşti demascate inclusiv de d-l prof. Coja (cf. http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/nazismul-si-comunismul-in-slujba-paranoii-sioniste/), izraelienii sunt jidani nu evrei.
3. Nu trebuie să acceptăm lichelismul Academiei Române şi să zicem „evrei” în loc de „jidani”, mai ales că Academia Română este condusă de jidani (cf. http://ro.altermedia.info/romania/2013/03/08/iudaizarea-academiei-romane/). Trebuie să scriem şi să pronunţăm public „jidan”, nu „evreu”, fiindcă noţiunile nu sunt echivalente, cum se străduiesc jidanii să ne impună. Înşişi evreii de neam îi contestă pe jidani, contestă existenţa statului Israel şi ard steagul Israelului (cf. https://www.google.ro/search?q=israeli+flag+neturei+karta+burning&safe=off&client=firefox-a&hs=pnc&rls=org.mozilla:en-US:official&channel=np&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=Gd-4UpuYKIvKywOx9IDIDQ&ved=0CD8QsAQ&biw=1280&bih=829). Chiar în Knesset, acum cîţiva ani, un deputat evreu l-a calificat pe un coleg de-al lui parlamentar ca fiind „jidănel”.
@ aurelia catalina buzea zarnescu
Într-un comentariu la un articole de-al meu de acum cîţiva ani, îmi cereaţi adresa de e-mail. Întraţi aici şi o preluaţi: http://monitorsri.blogspot.com/2012/01/victoria-ungariei-asupra-romaniei-pe.html.
SĂRBĂTORI FERICITE TUTUROR!
Domnia voastra sunteti col(r) Vasile Zarnescu de la SRI?
Comabateti bine!!!Din Lehliu-Gara ati ajuns ofiter- specialist la U.M.0472…
constat ca in Materie de ”jidani” sunteti bine pregatit…felicitari..nu ma asteptam la o astfel de evolutie din partea unui profesor suplinitor la catedra de matematica a scolii elementare din Dor-Marunt….
Domnule Colonel, incercati sa mergeti la psihiatru..cine stie?!?!…poate va recomanda un tratament potrivit!
Shalom!
@Kluas,
Mulţumesc pentru aprecierile privind documentarea mea. Dar, ca să vă vindecaţi de atîta mirare, în replică, vă pot recomanda, ca tratament, nişte pastile mov, de calibrul 7,62. Au efect sigur, şi scăpaţi de angoase.
Oricum, eu am făcut progrese în documentare şi, pînă vă administraţi pastila recomandată, poate apucaţi să citiţi şi aici:
http://www.altermedia.info/romania/2014/04/14/inselatoria-secolului-xx-51/. Inclusiv bibliografia episodului!
Şi nu v-ar strica să citiţi cu atenţie şi celelalte 50 de episoade anterioare.
Shalom Alehem!
sa vedem cine va fii viitorul candidat.gm
DLE COJA gasesc ca ideea este minunata, ca sa incetam cu imbecila formula „”EVREII”” CIND VREM SA GASIM UN VINOVAT;
trebuie sa iesim din logica de „””evreiasca”””;
mai inteligent ar fi sa punem totdeauna nume pe cei ce ne distrug economiile si societatile, statele si inreaga lume;
sint sigura ca si noi avem in Romania o multime de ticalosi ca si in taote tarile si in toate natiile;
supa mine necesar ar fi sa cautam cu argumente sa ne stabilizam comunicatia intr un limbaj protector de ura; si daca se poate sa construim impreuna neutralizind pe cei ce fac raul…
daca sintem inteligenti atunci sa facem eforturi ca sa reusim NOI NU EI… SI ASA CUM NOI VREM … NU CUM VOR EI …
MI SE PARE NECESAR SA GASIM O STRATEGIE DE PACE… CARE SA SE RASPUNDEASCA SI SA INLATURE TOATE URA SI PROASTA ATITUDINE COMPORTARE VOCABULAR SI TOT CE INTERVINE INTR UN RELATIONAL CONFLICTUEL…
SA ARATAM CA SINTEM INTELIGENTI…
LA MULTI ANI DV SI FAMILIEI;
O INTREBARE POATE UN PIC INDISCRETA:
DE CE NU CANDIDATI LA PRESEDENTIE DV PERSONAL?
TOATE CELE BUNE!
Nu candidez pentru că pot fi mai util sprijinind o candidatură mai valabilă decât a mea. Cât de curând voi anunța pe cine voi sprijini cu ajutorul dve, cei care comentați pe acest site. Până atunic, tot binele!