Adrian
203 aprobate
agoia2000@gmail.com

Eu am lucrat la IMGB între 1986-1990, dar am ținut legătura cu foștii mei colegi de muncă.

După 1989, IMGB a avut câteva perioade:

Perioada „dură”, aprox. între 1990-1996: uzina nu mai avea comenzi, angajații veneau la serviciu mai mult ca să socializeze la o cafea, nu exista nicio garanție că-și vor lua salariul. Mulți au plecat și au ajuns agenți de vânzări în domenii care n-aveau nicio legătură cu industria.

În 1998 uzina a fost cumpărată pe bani puțini de o firmă norvegiană, Kvaerner, care a redresat oarecum situația, dar nu pentru multă vreme.

De ce pe bani puțini (unii spun că pe 1$)? Pentru că în economia de piață nimeni nu cumpără la valoarea reală o întreprindere aflată în dificultate.

Kvaerner a vândut apoi uzina unei firme coreene, Doosan, care a făcut unele investiții și a relansat producția. Condițiile de muncă se îmbunătățiseră (la Oțelărie angajaților li se dădea o masă caldă pe zi de la o cantină mobilă), iar salariile erau chiar atractive.

Dar, nici asta n-a ținut prea mult. Probabil producția uzinei nu mai era competitivă.

După 2020 uzina a fost închisă iar terenul vândut unei firme de construcții imobiliare. IMGB mai există doar în amintirea unor foști.

*

NR – În 1994 am fost la IMGB împreună cu George Țestea, român din America, unde brevetase un motor rotativ și venise cu proiectul în România. În discuția cu lideri de la IMGB am aflat că primiseră o comandă de turbine pentru China cu care ar fi avut de lucru 20 de ani! DAR S-A OPUS ILIESCU, NEMERNICUL, CU PRETEXTUL CĂ NU SE CADE SĂ COLABORĂM CU O ȚARĂ COMUNISTĂ!!!
TRĂDARE PE FAȚĂ !!!