- No issue detected
NOI, cei care ne-am născut, crescut, dezvoltat, creat și muncit în acea perioadă știm foarte bine că perioada de după 1965 până în 1989 a fost și va rămâne mult timp cea mai fructuoasă din punct de vedere al dezvoltării economice, politice, culturale și sociale. Că se putea face și mai mult și mai bine, indiscutabi. Este de datoria noastră să o facem cunoscută, așa cum a fost, personal nu am ce să-mi reproșez, și nici celor care au făcut ca mine, cu excepția care chiar au trădat în 1989, căutând să ia caimacul, știind bine că urma ca noi să facem schimbarea, pentru că la fel trebuie să se știe că ideia de UE, piață comună și monedă unică, a fost pe rol încă înainte de decembrie 1989, dar la care nu s-a acceptat de vestici să se facă pe baza unor principii cu adevărat europene, și care odată acceptate, azi VISUL EUROPEAN era chiar o realitate, azi fiind UE O MARE DEZAMĂGIRE.Dar să nu uităm și să facem cunoscut EMBARGOURILE de tot felul impuse și practicate și de cei din vest și de cei din est, care nu priveau și nu primeau deloc bine, ba din contră, deschiderea noastră spre o economie socială de piață, și mai ales ca un actor important în economia globală, direcție în care am făcut pași mari, față de cei din CAER. Este suficient să facem a se ști cine erau aceia din vecinii noștri care în 1989 au făcut front comun ca să-și înfigă ghiarele în trupul țării, cum trebuie să facem și cu cei care azi sunt pregătiți, la un adică să nu mai rateze o nouă ocazie, și pentru a nu fi, trebuiește să fim foarte vogilenți și să redevenim puternici și uniți , cel puțin cum am fost după 1968, și mai ales să avem grijă să neutralizăm pe toți cei care au potențial de a trăda, dintre noi, și deloc puțini, cum au făcut atâia în 1989.
Va trebui să nu mai acceptăm că asta este soarta României și a românilor, după cum s-a întâmplat, precum ar sugera Coloana Infinitului a lui Brâncuși, „cum suntem lăsați în pace, cum ne dezvoltăm, și imediat ce ne-am dezvoltat, și asta nu prea mult, cum vin „hunii„ și ne dau înapoi, ca apoi să reîncep iar dezvoltarea„, cale sigură de înapoiere, și nevoiți s-o luăm mereu de la zero. S-au întâmplat atâtea, și toate pe seama noastră, dar am învățat tot atâtea, iar dacă le vom aplica vom fi iarăți ce am fost și mai mult de atât, și toți ne vor respecta, noi fiind astfel puternici, demni și mândri că suntem români!
Dezvoltarea de după 1965, o văd mai degrabă ca pe o mare piramidă, în care fiecare român avea unde crește, unde învăța, unde se dezvolta, unde munci și trăi în siguranță. Au fost vremuri, cu tot greul , care ce visai aia te făceai, și urma și mai bine, dacă nu era curmat cursul, dacă nu ne tăiau mâinile și picioarele, și mai ne îndatorau atât de mult, dar să nu uităm toate și cine ne-au jefuit dea lungul timpului, începând cu aurul dacic, ca toate celelalte asemenea, care dacă nu ni le luau, socotiți numai cât puteam fi de bogați. Dar după cum azi unii cer despăgubiri, putem s-o facem și noi, având tot dreptul, toată legitimitatea, noi nefiind datori nimănui, ci alții față de noi.Faptul că nu se putea pleca într-o țară sau alta cum este azi, trebuie să recunoaștem un lucru: „nici ai noștri nu ne lăsau, dar nici alții nu ne primeau„. Faptul că-i primeau și-i protejeau pe cei ce cerau azil politic, era numai pentru faptul că serveau interesului lor.
Să fie clar, comunismul ca mod de conducere a societății, urma să suporte mari transformări, cel puțin la modul cum se dezvoltă azi China, care a adoptat modelul românesc, cunoscătorii economiei românești, ca model, și ce urma, știind bine ce vorbesc. Dar cine sunt aceia care mereu vor să se dezvolte și să trăiască pe seama altora? Dacă vă spun că personal, după 1985 am avut posibilitatea de a fi și deținătorul unor acțiuni nominale la o intrepridere pe care mi-am ales-o dintr-un portofoliu larg, oportunitate pe care o avea oricare om al munci, în plus pe lângă aceia de a fi propietar în comun cu toți cetățenii români, peste activele de până la legea 15/1990, când cetățenii români au fost despropietăriți de 67% din averea lor, iar statul nou a făcut totul praf…
Cert este, că NOI, aceia care am trăit atunci, știm că am putut, și că tot noi suntem aceia care putem, și că încă mai putem face, cu condiția să fim conduși și reprezentați de oammeni potriviți, cu stofă de oameni politici și de stat, și nu cozi de topor, ce plină-i clasa politică parlamentară de ei. Cum bine știm că dacă nu o vom face, tinerii noștri, nu au cum să o facă, pentru că ei știu despre noi, ce le spun alții, și le spun neadevăruri, în ce ne privește pe noi trăitorii de azi, ci numai pe comuniștii bolșevici ce ne-au invadat țara imediat ce s-a terminat al doilea război mondial, și care dintre primii 1000 conducători, de la acea vreme, numai 3 erau români, restul alogeni veniți pe tancurile sovietice să ne secătuiască. Cu tinerii, după 1989 am lăsat să le bage în cap „hunii„ bune și rele, în loc să-i luăm pe lângă noi, să-i învățăm ce trebuie și apoi să le predăm ștafeta.
Așa se face că azi tinerii noștri ne condamnă pentru trecutul nostru și nu vor să-și asume responsabilitatea socială față de noi, și nici față de țară, participând ca și „coloniștii de azi”, la secătuirea țării de resurse, fie și numai că sunt pregătiți și formați ca specialiști pe banii românilor, ca apoi cu sunt ajunși specialiști să fugă repede oriunde în lume, să-și ofere forța de muncă „hunilor„ care nici nu i-au născut, nici nu i-au crescut, nici nu i-au format ca specialiști, unii dintre ei, chipurile fiind chiar cei care împreună am pus-o de-o Uniune Europeană.
Ori cu așa atitudini, față de țară, față de concetățenii propriei țări, chiar noi cei care suntem la vârsta a treia suntem în pericol, iar primul lucru pe care-l vom face cât de curând, este să ne uităm lung după poștaș, așteptându-l să vină cu pensia, și care nu va mai veni, pentru că de împrumut, chiar nu va mai putea fi vorba, dar nici că mai va avea cine munci pentru a plăti contribuții la rândul lor.
Este vremea, mai mult ca oricând să ne luăm cu adevărat țara în bună grijă, și noi românii să fim aceia care să fim cu adevărat stăpâni, încrezători și siguri pe viitorul nostru, iar aceia dintre cetățenii români, de altă etnie, vechi și noi, să le oferim oportunitatea de a fi BUNI CETĂȚENI ROMÂNI, având deosebită grijă ca atâția dintre ei să nu-și mai permită aducere atingere demnității românilor, și mai ales de a atenta la suveranitatea, idependența, integritatea teritorială, conștiinței naționale și credinței românilor!