CD
1.600 aprobate
denitsoc@gmail.com
216.131.74.87
ESTE TIMPUL CA WASHINGTONUL SĂ RECUNOASCĂ CĂ LUMEA UNIPOLARĂ S-A SFÂRȘIT
Editorial – https://en.interaffairs.ru/article/the-national-interest-its-time-for-washington-to-recognize-that-the-unipolar-world-is-over
În condițiile în care sistemul multilateral este în dezordine și tensiunile geopolitice în creștere, Statele Unite ar trebui să se gândească serios la modul de a face față lumii multipolare de astăzi, scrie jurnalul american „The National Interest”. Vezi articolul original mai jos.
În timp ce liderii grupului BRICS+ de economii emergente s-au întâlnit luna trecută la Kazan, Rusia, secretarul de stat al SUA Antony Blinken a fost în Orientul Mijlociu pentru a unsprezecea oară de la 7 octombrie 2023(!). Simbolismul este crunt. În timp ce SUA sunt înfundate într-un alt război din Orientul Mijlociu – unul care își diminuează credibilitatea și liderul global – China și Rusia se află în stadiile incipiente ale construirii de alternative la arhitecturile financiare și de securitate globale conduse de SUA.
BRICS+ are vântul în spate în lumea multipolară emergentă de astăzi – grupul a salutat Egiptul, Etiopia, Iranul și Emiratele Arabe Unite la începutul anului 2024, a adăugat treisprezece noi țări partenere la summitul de la Kazan. Zeci de alte țări și-au exprimat, de asemenea, interesul de a se alătura.
Pe măsură ce concurența dintre Statele Unite, China și Rusia se intensifică, Washingtonul ar trebui să analizeze ceea ce conduce țările către BRICS+, pe care Beijingul și Moscova doresc să le poziționeze eventual ca o grupare anti-occidentală.
Vestea bună pentru Washington este că alte țări și solicitanți BRICS+ nu văd încă neapărat situatia așa. Brazilia și India, două țări fondatoare, văd BRICS+ deocamdată ca un vehicul de democratizare a ordinii internaționale existente și de a introduce schimbări în cadrul sistemului pentru a-l face mai capabil să abordeze provocările globale de astăzi.
Ei nu o văd deocamdată ca parte a strategiei de „pozitionare împotriva Occidentului”. Într-adevăr, multe țări din Sudul Global își privilegiază legăturile cu Washington, dar doresc și să se alăture BRICS+. Totuși, toate acestea s-ar putea schimba dacă Washingtonul nu ia în serios multipolaritatea globală.
Țările din Sudul Global văd ordinea „bazată pe reguli” condusă de SUA rupându-se la capăt, evidențiată cel mai evident de pozițiile incongruente ale Washingtonului cu privire la războaiele din Ucraina și Gaza. Pentru aceste țări, ordinul condus de SUA este un joc trucat, cu legile și normele internaționale aplicate în funcție de modul în care se potrivesc intereselor Occidentului.
O altă problemă majoră pentru țările BRICS+ și din Sudul Global este dominația de către Washington a arhitecturii financiare globale și utilizarea pe scară largă a sancțiunilor. Rusia a stabilit o agendă pentru summitul din acest an, care s-a concentrat în mare măsură pe ocolirea puterii dolarului american, izolarea ei și a altor țări de sancțiunile occidentale și construirea de structuri financiare alternative.
„Nu noi refuzăm să folosim dolarul”, a spus Putin la summit. „Dar dacă nu ne lasă să lucrăm, ce putem face? Suntem forțați să căutăm alternative.”
Aproape una din patru țări, reprezentând aproape 30% din PIB-ul global, se află sub sancțiunile SUA.
Un raport din Washington Post din acest an a detaliat modul în care sancțiunile SUA au declanșat „război economic pe tot globul”. Cu siguranță, țări precum Rusia ar trebui să se confrunte cu consecințe pentru încălcările lor ale dreptului internațional.
Problema este că aceste sancțiuni sunt adesea contraproductive. Sancțiunile asupra Venezuelei, de exemplu, au dus la creșterea migrației și la mai mulți venezueleni care încearcă să intre în Statele Unite. De asemenea, a împins țări precum China, Rusia, Iran, Venezuela și Coreea de Nord să creeze ceea ce The Wall Street Journal a considerat o „economia subterană globală” pentru a evita aceste sancțiuni în moduri care ar putea submina din ce în ce mai mult dolarul american.
Declarația comună de la summit ar trebui să fie un motiv de îngrijorare pentru factorii de decizie din SUA. A solicitat o reformă financiară globală, creând o nouă platformă de investiții BRICS+ și explorând alternative la sistemele de plată transfrontaliere occidentale precum SWIFT.
BRICS+ a făcut deja progrese semnificative în reducerea utilizării dolarului pentru comerțul intra-grup. China a condus această acuzație, deoarece yuanul -renminbi-ul său a depășit dolarul american în comerțul China-Rusia. Beijingul negociază, de asemenea, creșterea utilizării yuanului pentru a deconta tranzacțiile petroliere cu marii producători. China vinde, de asemenea, active în dolari americani și cumpără niveluri record de aur.
Dedolarizarea poate avea un drum lung de parcurs. Cu toate acestea, având în vedere implicațiile profunde pentru interesele SUA, factorii de decizie din SUA ar trebui să acorde o atenție deosebită. Rolul preeminent al dolarului ca monedă de rezervă și în comerțul global cu mărfuri oferă Statelor Unite și cetățenilor săi „privilegii exorbitante”. Nu numai că dă SUA o influență și o pârghie extraordinară în relațiile internaționale, dar înseamnă și că americanii au costuri mai mici de împrumut, acces la importuri ieftine și, în general, un nivel de trai mai ridicat.
Criticii BRICS+ subliniază adesea în mod rezonabil că grupul nu a realizat mare lucru. Dar asta nu înseamnă că grupul nu este din ce în ce mai important, chiar dacă doar la nivel simbolic pentru moment. Washingtonul poate colabora cu țările partenere din BRICS+ pentru a împiedica creșterea sentimentului anti-SUA. Washingtonul ar trebui să ia în considerare ceea ce determină atât de multe capitale să caute alternative la conducerea SUA și, în mod critic, dolarul american și să caute să-și abordeze preocupările atunci când au o cauză comună.
Este timpul ca Washington să recunoască faptul că momentul unipolar de după Războiul Rece sa încheiat.
Articolul original:
BRICS+ NU TREBUIE SĂ FIE „RESTUL ÎMPOTRIVA VESTULUI”
În condițiile în care sistemul multilateral este în ruine și tensiunile geopolitice în creștere, Statele Unite ar trebui să se gândească serios la cum să facă față lumii multipolare de astăzi.
de Adam Gallagher – urmăreștel @ https://nationalinterest.org/feature/brics-doesn%E2%80%99t-have-be-%E2%80%9Crest-against-west%E2%80%9D-213683
CUM AR PUTEA SCHIMBA PREȘEDINȚIA TRUMP ECONOMIA GLOBALĂ?
Autor Renaud Foucart – https://theconversation.com/how-the-trump-presidency-might-change-the-global-economy-242980
Victoria lui Donald Trump la alegerile din 2024 – și amenințarea sa de a impune tarife la toate importurile către Statele Unite – evidențiază o problemă importantă pentru economia globală.
SUA este o putere tehnologică, cheltuind mai mult decât orice altă țară pentru cercetare și dezvoltare și câștigând mai multe premii Nobel în ultimii cinci ani decât orice altă țară la un loc. Invențiile și succesele sale economice sunt invidia lumii. Dar restul lumii trebuie să facă tot ce îi stă în putere pentru a evita să fie prea dependent de ea.
Și această situație nu ar fi fost cu mult diferită dacă Harris ar fi câștigat.
Abordarea „America pe primul loc” a lui Donald Trump a fost de fapt o politică bipartizană. Cel puțin de la politica de independență energetică a fostului președinte Barack Obama, SUA au fost într-o căutare mai mult înăuntru de a menține supremația tehnologică, punând capăt, în același timp, delocalizării locurilor de muncă industriale.
Una dintre alegerile majore pe care Trump le-a făcut în primul său mandat a fost să accepte prețuri mai mari pentru consumatorii americani, pentru a proteja producătorii naționali prin aplicarea de tarife mari pentru aproape fiecare partener comercial.
De exemplu, tarifele lui Trump din 2018 la mașinile de spălat din întreaga lume înseamnă că consumatorii americani au plătit cu 12% mai mult pentru aceste produse. Orice taxă de import este de fapt suportată de comărăptor.
Președintele Joe Biden – cu siguranță într-un mod mai politicos – a crescut apoi unele dintre tarifele lui Trump: până la 100% la vehiculele electrice, 50% la celulele/panourile solare și 25% la bateriile din China.
Într-un moment de urgență climatică, aceasta a fost o alegere clară de a încetini tranziția energetică pentru a proteja producția din SUA.
În timp ce Biden a semnat un armistițiu cu Europa privind tarifele, a început o bătălie poate și mai dăunătoare prin lansarea unei curse de subvenții.
Legea SUA pentru reducerea inflației, de exemplu, conține subvenții de 369 de miliarde de dolari în domenii precum vehiculele electrice sau energia regenerabilă. Și Chips Act a angajat 52 de miliarde de dolari pentru a subvenționa producția de semiconductori și cipuri de computer.
China, Europa și restul lumii
Această politică industrială a SUA ar fi putut fi orientată spre interior, dar are consecințe clare pentru restul lumii. China, după decenii de creștere bazată în mare parte la export, trebuie să se preocupe acum cu probleme masive de supracapacitate industrială. Țara încearcă acum să încurajeze mai mult consumul intern și să-și diversifice partenerii comerciali.
Europa, în ciuda unei constrângeri bugetare foarte strânse, cheltuiește o mulțime de bani în cursa subvențiilor. Germania, o țară care se confruntă cu o creștere lentă și cu mari îndoieli cu privire la modelul său industrial, se angajează să egaleze subvențiile americane, oferind, de exemplu, 900 de milioane de euro producătorilor suedezi de baterii Northvolt pentru a continua să producă în țară.
Toate aceste subvenții afectează economia mondială și ar fi putut finanța cu ușurință nevoi urgente precum electrificarea întregului continent african cu panouri solare și baterii. Între timp, China a înlocuit SUA și Europa ca cel mai mare investitor din Africa, în urma propriului interes pentru resursele naturale.
Sosirea mandatului Trump ar putea fi o șansă teoretica de a remedia idei.
S-ar putea, de exemplu, argumenta că invazia pe scară largă a Ucrainei și miile de morți și criza energetică care au urmat ar fi putut fi evitate dacă administrația Biden ar fi fost mai clară pentru președintele rus Vladimir Putin cu privire la consecințele unei invazii, și a furnizat arme moderne Kievului înainte de război.
Dar vina este în cea mai mare parte a Europei. Acolo unde se cuvine, problema strategică de a deveni prea dependent de gazul rusesc este ceva despre care Trump a avertizat în mod clar Germania în timpul primului său mandat.
Există o cale clară înainte: Europa ar putea ajuta China să-și rezolve problemele legate de supracapacitate prin negocierea încheierii propriului război tarifar asupra tehnologiei chineze, cum ar fi panourile solare și mașinile electrice.
În schimb, Europa ar recâștiga tot theoretic o oarecare suveranitate producând mai multă energie curată, în loc să importe cantități record de gaz lichid din SUA. De asemenea, ar putea învăța câteva lucruri din producția cu companii chineze, iar China și-ar putea folosi imensa pârghie asupra Rusiei pentru a pune capăt invaziei Ucrainei.
Uniunea Europeană ar putea, de asemenea, să lucreze mai mult la ceea ce face cel mai bine: să semneze acorduri comerciale și să le folosească ca o modalitate de a reduce emisiile de carbon în întreaga lume.
Nu este vorba doar despre Europa și China. După decenii de îmbunătățire continuă a tuturor dimensiunilor majore ale vieții umane, lumea se mișcă înapoi.
Numărul persoanelor care se confruntă cu foamea este în creștere, ducându-ne înapoi la nivelurile din 2008-2009. Războiul declanșează în Gaza, Sudan, Myanmar, Siria și acum Liban. Lumea nu a mai văzut atât de multe victime civile din 2010.
Tarife: cum am ajuns aici.
De bine de rău, este puțin probabil ca o administrație Trump să inverseze calea intervenționismului american mai scăzut. De asemenea, este puțin probabil să conducă vreo inițiativă majoră privind pacea, schimbările climatice sau liberalizarea comerțului.
Lumea este singură și America nu va veni să o salveze.
Nu știm ce se va întâmpla cu SUA. Poate întoarcerea lui Trump va fi în mare parte o continuare a ultimilor zece ani. Poate că tarifele prohibitive sau distrugerea instituțiilor care au făcut din SUA o astfel de putere economică vor face economia SUA mai puțin relevantă. Dar acesta este ceva ce americanii au ales și ceva cu care restul lumii trebuie pur și simplu să trăiască.
Între timp, singurul lucru pe care îl poate face lumea este să învețe cum să lucreze mai bine împreună, fără a deveni prea dependenți unul de celălalt.
Aici este un video clip despre tarife vamale al jurnalului The Wall Street Journal:
https://www.youtube.com/watch?v=_-eHOSq3oqI&t=197s
Renaud Foucart Lector principal în economie, Lancaster University Management School, Lancaster University; nu lucrează pentru, consultantă, nu deține acțiuni sau primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar beneficia de acest articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara numirii lor academice.
Lumea nu a fost niciodata unipolara. Ceea ce vrei sa spui este ca iti doresti ca lumea sa fie dominata de China si Rusia!
Nu vreau eu sa spun ci o spune Adam Gallagher @ https://nationalinterest.org/feature/brics-doesn%E2%80%99t-have-be-%E2%80%9Crest-against-west%E2%80%9D-213683.
Iar modul in care pui problema: „iti doresti ca lumea sa fie dominata de China si Rusia!” dovedeste un orizont extrem de limitat, care vede slugarnic in lume doar dominatie, eventual a unei singure puteri[puterea face dreptatea], deci mai usor de pupat in fund.
Cand cineva eliberat de patima slugarniciei, va putea vedea lumea dominata nu de entitati nationale[tari] sau sectare/etnice si sa constate ca „Dreptatea face puterea”, unde legea naturala liber acceptata dicteaza, abia atunci va putea intelege ca lumea poate fi libera, indepandenta, suverana si toti egali in fata legii, nu slugi ai unei puteri sectare.
Cand unii incearca sa extinda egalitatea si in alte domenii atunci se produce abuzul care este pedepsit de legea naturala. Ne nastem egali dar ne manifestam in viata in functie de abilitatile noastre naturale ,dar si de cele cultivate de societate prin educatie, invatamant si instructie.
Privind lumea slugarnic prin gaura cheii este greu sa se inteleaga ceva bun.
Tu ai pus titlul, dupa cum ai vrut tu! O tot dai la intors si ataci la persoana miurdar, cu o vehementa nesanatoasa gandirii echilibrate.
Iar „slugarnic” esti tu, fata de China si BRICS, caci propagi minciuni favorabile acestora.
Titlul este asa cum l-am preluat din sursa citata in postare, care mai face cateva remarci editoriale asupra articolului: Editorial – https://en.interaffairs.ru/article/the-national-interest-its-time-for-washington-to-recognize-that-the-unipolar-world-is-over – „The National Interest’: It’s time for Washington to recognize that the unipolar World is over”
Iar articolul original din The National Interest este „BRICS+ Doesn’t Have to Be the “Rest Against the West” – „BRICS+ nu ar trebui sa fie Restul impotriva Vestului.”
Ambele surse au fost date asa ca a invinovati de dragul de a invinovati si a te da victima[a unui atac la persoana] este doar ca sa te bagi in seama.
Da, este o dorinta slugarnic lingusitoare a conservatorilor de la National Interest ca totusi sa fie doar o concurenta loiala si nu o lupta sau Razboi Rece.
Lasi si slugarnici, dupa ce au lovit cu toate sanctiunile pososibile si ilegale vin acum sa cerseasca o concurenta legala si loiala. Niste criminali lasi, acum cand vad ca totusi pierd incep sa ceara a se juca corect, asta’i jocul jidanesc. Sa nu uitam ca o jidauca, Madeleine Albright, secretar de stat al SUA[ministru de externe] a aplicat in anii ’90 sanctiuni atat de severe Irakuluiincat datorita lipsei de alimente si medicamente au murit peste 500 000[juma de milion] de copii nevinovati, iar ea a si admis crima pe ecranul televizoarelor, spunand ca „a meritat caci a fost in numele democratiei si a drepturilor umane.”
https://www.aljazeera.com/opinions/2022/3/25/lets-remember-madeleine-albright-as-who-she-really-was
Cam sardonic nu’i asa?
Ce am afirmat in postarea precedenta nu este un atac la persoana ci constatari obiective de ordin general, iar daca dumneata te regasesti pe acolo asta e meritul dumitale, e un bun inceput, e promitator.
Daca ai avea un dram de cunostinte privind cultura asiatica nu ai vedea in observatiile obiective despre China si Rusia, facute de jurnalisti si analisti competenti din sfere neutre, desi cetateni americani sau singaporazi, nu ai taxa asa ceva drept slugarnicie. Cine vede adevarul. il apreciaza si il impartaseste si la altii nu este o sluga a vreunui interes, iar a fi sluga Adevarului nu cred ca este ceva degradant.