CD
1.762 aprobate
denitsoc@gmail.com
216.131.75.26
BRICS UN PILON DEFINITORIU AL LUMII MULTIPOLARE.
De CD
Acum, în 2025, cu mai mulți membri și influență globală, BRICS a revenit în Brazilia într-un moment crucial. Declarația BRICS la Summitul de la Rio subliniază ceea ce este din ce în ce mai evident: Multipolaritatea nu mai este o aspirație; este un fapt geopolitic.
Evenimentul marchează a patra oară când Brazilia găzduiește BRICS, după summiturile istorice de la Brasilia din 2010 și 2019 și de la Fortaleza din 2014.
Summiturile anterioare găzduite de Brazilia au înregistrat progrese majore – de la apelul la reformă financiară în 2010 până la crearea Băncii de Dezvoltare BRICS și a Aranjamentului de Rezerve Contingente în 2014 și angajamente reînnoite față de comerț și multilateralism în 2019.
În timp ce mass-media occidentală a redus în mare măsură evenimentul la o notă de subsol, respingându-l ca fiind doar o altă reuniune a economiilor emergente, declarația comună emisă de bloc semnalează ceva mult mai profund: erodarea lentă, dar incontestabilă, a hegemoniei occidentale și ascensiunea unei ordini mondiale multipolare.
Timp de decenii, lumea a funcționat sub un sistem modelat de valorile neoliberale ale așa-numitului Consens de la Washington, un sistem care a servit prea adesea drept un văl subțire pentru exploatarea neocolonială. Acest consens se fracturează astăzi, iar BRICS, care se extinde acum pentru a include noi membri, apare ca unul dintre arhitecții acestei schimbări.
Una dintre cele mai izbitoare caracteristici ale declarației BRICS este sprijinul său neechivoc pentru statul palestinian bazat pe granițele din 1967, cu Ierusalimul de Est drept capital a Palestinei. Blocul a cerut un armistițiu imediat și necondiționat în Gaza, retragerea forțelor israeliene, eliberarea ostaticilor și furnizarea nestingherită de ajutor umanitar. Este o poziție care contrazice standardele duble occidentale.
BRICS a subliniat pe bună dreptate această ipocrizie, cerând respectarea dreptului internațional și a demnității tuturor oamenilor, indiferent de alianțele politice.
Aceasta nu este doar retorică. Apelul la autodeterminarea palestiniană amintește de spiritul Conferinței de la Bandung din 1955, unde națiunile postcoloniale s-au adunat pentru a-și afirma dreptul de a-și trasa propriul curs, libere de dominația imperială. În acest sens, BRICS nu creează o cale nouă, ci reînvie una veche; una pe care lumea are nevoie urgentă să o revizuiască.
La fel de semnificativă a fost condamnarea de către bloc a protecționismului Statelor Unite și a măsurilor economice unilaterale care ocolesc Națiunile Unite și subminează stabilitatea globală. Denunțând tarifele vamale, barierele netarifare și așa-numitul protecționism verde, BRICS a pus în lumină aplicarea selectivă a regulilor care au denaturat mult timp comerțul global în favoarea economiilor avansate.
Apelul BRICS pentru reformarea Organizației Mondiale a Comerțului, inclusiv restabilirea mecanismului său de soluționare a litigiilor, subliniază o frustrare colectivă în rândul națiunilor în curs de dezvoltare față de faptul că sistemul actual îi servește pe cei puternici în detrimentul celor vulnerabili. Aceasta nu este o simplă nemulțumire economică; este un apel clar la echitate.
Cererea blocului comunitar ca Israelul să se retragă din teritoriul sirian ocupat și condamnarea activităților teroriste din regiune evidențiază o altă temă crucială: apărarea suveranității statului.
Intervențiile occidentale în țări precum Irak și Libia au lăsat în urmă o serie de state distruse și mizerie umană, adesea sub pretextul democratizării sau al intervenției umanitare. BRICS se poziționează ca o voce alternativă: una care prioritizează suveranitatea, neintervenția și dialogul în detrimentul aventurismului militar.
În ciuda politicilor protecționiste și a măsurilor punitive ale SUA împotriva membrilor BRICS, grupul și-a reafirmat angajamentul de a consolida multilateralismul. Rusia și China, fiind cele mai mari puteri ale lumii, joacă un rol esențial în cadrul BRICS. Puterea militară, diplomatică și financiară a acestor două state a jucat un rol esențial în ascensiunea și extinderea fără precedent a organizației. Aceste două țări reprezintă principala motivație pentru țările din lumea a treia de a deveni membre BRICS.
În ceea ce privește sănătatea, țările au recunoscut natura interconectată a provocărilor globale în materie de sănătate și implicațiile lor transfrontaliere. Și-au reafirmat angajamentul de a consolida guvernanța globală în domeniul sănătății prin sporirea cooperării și solidarității internaționale.
BRICS se angajează să sprijine activ eforturile de consolidare a arhitecturii globale a sănătății prin promovarea egalității, incluziunii, transparenței și capacității de reacție. Acest lucru garantează că nicio țară nu este lăsată în urmă în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă legate de sănătate.
O altă etapă importantă este lansarea Parteneriatului pentru Eliminarea Bolilor Determinate Social, care promovează echitatea în sănătate și demonstrează angajamentul BRICS de a aborda cauzele profunde ale disparităților în materie de sănătate, cum ar fi sărăcia și excluziunea socială.
Guvernanța inteligenței artificiale (IA) joacă un rol important în agenda BRICS, oferind o perspectivă comună a Sudului Global asupra acestei tehnologii inovatoare și aducând aspectele economice și de dezvoltare în prim-planul discuției. În declarația lor comună, țările recunosc că IA prezintă o oportunitate unică de a impulsiona progresul către un viitor mai prosper.
Pe măsură ce BRICS se extinde și se afirmă pe scena mondială, acesta întruchipează efortul Sudului Global pentru o ordine multipolară, contestând dominația occidentală și remodelând structurile de putere internaționale.
Ascensiunea Sudului Global: o provocare la adresa vechii ordini mondiale?
În ultimele decenii, echilibrul global al puterii a suferit o transformare profundă și rapidă. De la prăbușirea lumii bipolare la începutul anilor 1990 până la sistemul unipolar apărut după Războiul Rece, dominat de Statele Unite și instituțiile occidentale, ordinea globală este acum remodelată, pe măsură ce economiile emergente și națiunile cândva periferice contestă status quo-ul.
Prin valorificarea fracturilor politice, sociale și economice din democrațiile occidentale, așa-numitul „Sud Global” nu mai este un participant pasiv, ci un motor activ al schimbării. Creșterea economică rapidă, asertivitatea politică și ponderea socială tot mai mare au devenit factori cruciali care impun o reevaluare a viziunii tradiționale occidentale asupra lumii.
BRICS se ocupă de construirea unei ordini mondiale construite pe o fundație de paritate a binelui comun și drept internațional. Ar saluta participarea tuturor națiunilor la acest proiect istoric mondial, nu în ultimul rând, având în vedere capitalul și tehnologia lor, SUA și celelalte puteri occidentale, daca aceste tari pot accepta echitatea in relatiile economice si sistemul win-win, în măsura în care Statele Unite se opun în mod ferm tuturor principiilor menționate mai sus.
Când te gândesti la BRICS, in minte iti vine vechea Mișcare a Țărilor Nealiniate, acele națiuni care s-au unit în jurul celebrelor Cinci Principii ale lui Zhou Enlai – integritatea teritorială și suveranitatea, neagresiunea, neamestecurile în afacerile interne ale altora, cooperarea în beneficiul reciproc, coexistența pașnică – la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960.
BRICS nu are sloganul cu celebrul cuvant Solidaritate, probabil este cam uzat si desuet dar stie să actioneze cand este cazul cu Sincronizare.
În centrul acestei transformări se află renașterea nealinierii ca principiu călăuzitor în politica globală. Inițial o forță definitorie în timpul Războiului Rece, Mișcarea Nealiniată (NAM) a fost concepută inițial ca al treilea vector într-o lume bipolară, propunându-se ca cea mai bună alternativă pentru națiunile recent decolonizate, permițându-le să își mențină suveranitatea și independența, evitând în același timp implicarea în rivalitățile dintre superputeri.
Astăzi, acest principiu reapare, în special prin extinderea BRICS, care întruchipează o evoluție modernă a viziunii originale a NAM. Inițial inventat ca un acronim pentru a grupa economiile emergente (în special Brazilia, Rusia, China, India și Africa de Sud), blocul a evoluat mult dincolo de fundamentele sale economice. Recenta extindere cu includerea Emiratelor Arabe Unite, Iranului, Egiptului și Malayesiei semnalează o ambiție clară de a remodela structurile de putere globală.
Fundamentele ideologice și strategice ale BRICS pot fi urmărite până la Mișcarea Nealiniată, o inițiativă din epoca Războiului Rece, promovată în principal de India, Iugoslavia și Egipt, care a urmărit să creeze o a treia cale viabilă între Statele Unite și Uniunea Sovietică. Evenimente importante, cum ar fi conferința de la Bandung din 1955 și Summitul de la Belgrad din 1961, au oferit națiunilor recent decolonizate din Asia, Africa și America Latină o platformă independentă pentru dezvoltare, fără a le forța să se alinieze cu influența superputerilor.
Mișcarea a fost astfel un răspuns direct la presiunile ideologice și militare ale Războiului Rece, pledând pentru suveranitate, neinterferență, coexistență pașnică și cooperare economică între națiunile în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, în timp ce NAMul, nou-născut, imatur și divers din punct de vedere al componenței, s-a luptat serios să prezinte un front unit și să obțină rezultate tangibile în afacerile internaționale, a reusit totusi să planteze semințele rezistenței la dominația globală.
Bazându-se pe aceste principii, BRICS reprezintă o evoluție naturală a idealurilor originale ale NAM, dar cu o greutate economică și geopolitică semnificativ mai mare. Deși inițial născută ca o inițiativă economică pentru a grupa principalele puteri emergente ale lumii, BRICS și-a sporit constant influența politică și diplomatică, evoluând treptat într-un jucător cheie în noua guvernanță globală.
Susținerea fermă de către China a candidaturii Malaysiei pentru aderarea deplină la BRICS reprezintă o oportunitate majoră de a extinde influența globală și legăturile economice ale țării. Însă analiștii avertizează că acest lucru plasează Malaysia în mijlocul intensificării rivalității dintre Statele Unite și China, necesitând o diplomație atentă.
Flexibilitatea este importantă, iar BRICS oferă acest lucru. Schimbul comercial și investițiile suplimentare vor crește, de asemenea, cererea pentru ringgit/moneda Malaeză și o vor susține pe termen mediu și lung.
Înființarea unor instituții financiare alternative și paralele, cum ar fi Noua Bancă de Dezvoltare (NDB) sau Aranjamentul Rezervelor Contingente (CRA), reflectă viziunea mai largă a BRICS de a stabili un cadru economic global independent care reduce dependența de instituțiile conduse de Occident, precum FMI și Banca Mondială.
Pe măsură ce lumea se confruntă cu provocări fără precedent, nevoia de cooperare multilaterală dincolo de cadrele tradiționale conduse de Occident nu a fost niciodată mai clară. În ultimii ani, fragilitatea democrațiilor occidentale, fragmentate de diviziuni interne, le-a slăbit capacitatea de a răspunde rapid și eficient la crizele globale.
În acest vid de putere, BRICS a reușit să-și extindă influența, câștigând sprijin din partea națiunilor în curs de dezvoltare dornice de o alternativă la ordinea dominantă, zdrobitoare a Occidentului. Odată limitate la o simplă reacție, BRICS și membrii săi s-au angajat să remodeleze narațiunea din jurul distribuției și exercitării puterii globale, implicându-se activ și în afara influenței marilor puteri și evitând practicile de „bandwagoning”.
Războiul din Ucraina, de exemplu, prin reprezentarea unei provocări directe la adresa status quo-ului post-Război Rece, a expus răspunsurile divergente ale puterilor occidentale și non-occidentale. În timp ce Statele Unite și Uniunea Europeană au implementat rapid sancțiuni împotriva Rusiei, membrii BRICS au adoptat o abordare mai prudentă.
China și India, de exemplu, s-au abținut de la condamnarea directă a Moscovei, prioritizând autonomia strategică și interesele economice în detrimentul alinierii. Deși criticată pe scară largă la Bruxelles și Washington D.C., această poziție dezvăluie angajamentul profund înrădăcinat al blocului față de neinterferență, neamestec in treburile interne, un principiu fundamental moștenit de la NAM.
În loc să susțină măsuri punitive, membrii BRICS au pus accent pe dialog, multipolaritate și diplomație, contestând ideea că presiunile economice și politice din partea Occidentului sunt singurele instrumente valide pentru abordarea conflictelor internaționale.
Un model similar este vizibil în Orientul Mijlociu, unde BRICS s-a opus în mod constant politicilor intervenționiste occidentale. Blocul a criticat în repetate rânduri intervențiile militare conduse de NATO, în special în Libia și Siria, pledând în schimb pentru soluții diplomatice și conflicte și soluționări ale disputelor la nivel regional.
Includerea Emiratelor Arabe Unite și a Iranului – rivali regionali de lungă durată – în BRICS este extrem de semnificativă în acest sens. Apartenența lor nu numai că sporește influența energetică a blocului, dar semnalează și o schimbare către o nouă paradigmă diplomatică, în care adversarii geopolitici sunt încurajați să se implice într-un cadru multipolar de dragul stabilității regionale, mai degrabă decât să fie atrași în alianțe de securitate distrugătoare conduse de Occident.
Acesta este motivul pentru care criza din Orientul Mijlociu, în special instabilitatea continuă din Gaza și tensiunile arabo-israeliene mai ample, subliniază și mai mult rolul în evoluție al BRICS. Spre deosebire de SUA, care au fost fermi în sprijinul acordat Israelului, membrii BRICS au subliniat o abordare mai echilibrată, condamnând acțiunile militare disproporționate și pledând în schimb pentru o rezoluție diplomatică multilaterală.
Această poziție se aliniază cu critica mai amplă a BRICS la adresa politicilor occidentale care au prioritizat în mod tradițional răspunsurile militare în detrimentul diplomației, ignorând frecvent dinamica regională. Din acest motiv, poziționându-se ca un campion al suveranității și autonomiei regionale, BRICS a devenit un partener din ce în ce mai atractiv pentru națiuni, în special din lumea în curs de dezvoltare, care au devenit frustrate de intervenționismul occidental.
Deși BRICS a devenit un jucător cheie în afacerile globale, și datorită creșterii enorme a numărului de membri ai săi, alianța rămâne complexă. Așa cum a fost pentru Mișcarea de Nealiniere din Războiul Rece, BRICS reunește un grup divers de națiuni cu sisteme politice distincte, priorități regionale și interese strategice.
Această eterogenitate este atât punctul său forte, cât și cea mai mare provocare a sa. Pe de o parte, permite BRICS să reprezinte un spectru larg al Sudului Global, oferind o platformă incluzivă pentru țările din diferite regiuni. Pe de altă parte, ridică întrebări fundamentale cu privire la capacitatea și eficacitatea blocului de a menține coeziunea în fața rivalităților geopolitice și a obiectivelor divergente de politică externă.
De exemplu, China și India, doi dintre cei mai influenți membri BRICS, au dispute de frontieră de lungă durată și ambiții regionale mai largi și contrastante în Asia. Împărtășind un interes comun în reducerea influenței occidentale, în special în regiune auu reusit chiar inaintea Summitului SCO să restabilească relatii diplomatice stabile, reusind să inghete disputa frontalierăcat si celelalte probleme minore, apărand la summit animate de aceleasi principii amicabile ale SCO cu ajutorul neintentionat al SUA.
În mod similar, izolarea crescândă a Rusiei față de Occident din cauza războiului din Ucraina a apropiat-o de China, în timp ce India, Brazilia și Africa de Sud au menținut relații mai echilibrate atât cu puterile occidentale, cât și cu partenerii BRICS, ceea ce face dificilă adoptarea în cele din urmă a unui front complet unificat de către bloc în ceea ce privește problemele globale.
În ciuda acestor provocări interne, BRICS a dovedit o rezistență remarcabilă, menținându-și angajamentul de a reforma și remodela guvernanța globală, de a promova suveranitatea și incluziunea și de a contesta hegemonia economică și politică occidentală. Mai mult, extinderea continuă a blocului indică faptul că o cerere tot mai mare de alternative multifațetate la ordinea condusă de Occident este mai puternică ca niciodată.
Capacitatea de a naviga și de a depăși diferențele interne și, în consecință, de a prezenta o strategie unificată privind dezvoltarea economică globală și implicarea diplomatică multiregională va consolida în cele din urmă BRICS ca un pilon definitoriu al lumii multipolare.
Cyril Ramaphosa a cerut reforma Consiliului de Securitate al ONU. În discursul său adresat sesiunii plenare intitulate „Pace, securitate și reforma guvernării globale” la cel de-al XVII-lea Summit BRICS, președintele sud-african a subliniat că lumea trece printr-o transformare profundă – atât pozitivă, cât și provocatoare.
Unul dintre argumentele sale centrale a fost necesitatea reformării Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, pe care l-a descris ca fiind rigid și deconectat de realitățile geopolitice actuale.
„Reforma este necesară pentru ca Consiliul să reflecte realitățile multipolare actuale”, a declarat Ramaphosa, solicitând un organism mai democratic și mai reprezentativ, care să includă voci din Africa, Asia și America Latină.
Pe măsură ce conflictele persistă, pe măsură ce apar noi amenințări și pe măsură ce vechile instituții se clatină, urmărirea păcii și securității globale nu a fost niciodată mai urgentă sau mai complexă.
Potențialul BRICS – care reprezintă aproape jumătate din populația lumii – de a juca un rol cheie în conturarea unei noi ordini internaționale bazate pe suveranitate, egalitate și coexistență pașnică este deja evident.
BRICS poate da un sprijin mai puternic pentru mecanismele regionale de pace, pledând pentru creșterea resurselor și a autorității care să le permită să conducă eforturile de mediere și procesele de soluționare a conflictelor.
Acest lucru se aliniază cu discuțiile mai ample din cadrul blocului despre cum să se reducă dependența de instituțiile conduse de Occident și să se promoveze diplomația incluzivă.
Crizele umanitare în curs de desfășurare din Ucraina, Republica Democrată Congo, Sudan și Palestina necesită soluții juste și durabile, bazate pe dreptul internațional umanitar.
BRICS au condamnat utilizarea foametei ca armă de război în Gaza și au reiterat sprijinul pentru autodeterminarea palestiniană, reflectând principiile de lungă durată ale politicii externe sud-africane, înrădăcinate în solidaritatea anticolonială.
Președintele bolivian Luis Arce a declarat la summitul BRICS, că acest bloc ar trebui să genereze acțiuni de protecție și solidaritate între economiile țărilor membre pentru a face față asediului „războiului economic”.
Președintele bolivian a propus ca „în cadrul BRICS să fie promovată o alianță care să funcționeze ca un scut care protejează resursele naturale” și care să contribuie, de asemenea, la „consolidarea economiilor” națiunilor membre.
În cadrul Noului Comerț de Dezvoltare și al comerțului bilateral, bazat pe monedă locală, BRICS lucrează, de asemenea, la un sistem propriu de plăți transfrontaliere care sa funcționeze în paralel cu SWIFT, CIPS, cu cel chinezesc și SPFS–Sistemul de Mesagerie Financiară al Băncii Rusiei.
BRICS a creat în continuare noi modele pentru a schimba arhitectura economică prin cooperarea Sud-Sud. Politica BRICS de a construi o lume multipolară a atras țările în curs de dezvoltare. Comerțul dintre cele cinci națiuni BRICS originale a crescut cu 40% între 2021 și 2024, ajungând la 740 de miliarde de dolari americani pe an, conform datelor Fondului Monetar Internațional.
Noua Bancă de Dezvoltare a BRICS operează cu respect deplin pentru suveranitatea și prioritățile de dezvoltare ale țărilor sale membre. Cu sediul la Shanghai, banca a aprobat deja peste 120 de proiecte în valoare totală de 40 de miliarde de dolari americani, concentrându-se pe domenii precum energia curată, infrastructura de transport, protecția mediului și infrastructura socială.
BRICS+ se transformă de la o excepție economică la o forță dominantă în afacerile globale, dar rămane la fel de dedicat:
– consolidării multilateralismului și reformării guvernanței globale,
– promovării păcii, securității și stabilității internaționale,
– aprofundării cooperării economice, comerciale și financiare internaționale.
– combaterii schimbărilor climatice și promovării dezvoltării durabile,
– parteneriatelor pentru promovarea dezvoltării umane, sociale și culturale.
Ceea ce a început ca o alianță economică s-a transformat într-o contrapondere geopolitică față de Occident. Blocul BRICS, văzut cândva ca o coaliție de putere soft, este acum un actor asertiv, care modelează proiecte despre guvernanța globală, realinierea comercială și multipolaritatea monetară.
Pe măsură ce Sudul Global se afirmă cu o nouă încredere, blocul BRICS și configurația sa extinsă, BRICS+, se impun ca cea mai dinamică alianță economică din lume, pregătită să crească de aproape trei ori mai rapid decât națiunile G7 îmbătrânite și stagnante din punct de vedere economic până în 2028.
Acestea nu sunt simple speculații. Conform mai multor previziuni credibile, inclusiv date analizate de Watcher.Guru și proiecții FMI, economiile BRICS sunt așteptate să se extindă cu o rată anualizată de 4,2% până la 5,1%, comparativ cu o rată letargică de 1,3% până la 1,8% pentru G7, care include SUA, Marea Britanie, Germania, Franța, Canada, Japonia și Italia. În esență, Nordul Global se uită acum la oglinda retrovizoare a puterii economice globale, iar BRICS este mai aproape decât pare.
Și alți noi participanți BRICS+ își fac simțită prezența. Se preconizează că Etiopia va crește cu 5,5%–6,0%, Indonezia cu aproximativ 5,1%–5,2%, iar Emiratele Arabe Unite, o putere financiară în ascensiune, între 3,5% și 3,9%. Iranul, mult timp strangulat de sancțiunile occidentale, va înregistra o rată de creștere de 2,0% până la 2,5%, pe măsură ce tranzacționează din ce în ce mai mult în valute diferite de dolar și își adâncește legăturile cu Rusia și China.
Potrivit GZERO Media, economiile BRICS sunt pe cale să reprezinte 37% din producția globală până în 2028, în timp ce ponderea G7 este așteptată să scadă sub 28%, semnalând o inversiune structurală a puterii.
Pe măsură ce Occidentul se prăbușește sub propria greutate, BRICS recuperează centrul de greutate global.
Poate mai semnificativă este capacitatea tot mai mare a blocului de a acționa fără dolar. Potrivit analiștilor de la Cryptorank și Financial Times, comerțul intra-bloc BRICS în monede locale a crescut de la 26% în 2021 la peste 45% în 2024. Această schimbare nu numai că a slăbit sancțiunile occidentale, dar a încurajat și statele membre să urmeze politici economice suverane fără obligații din partea FMI.
BRICS își construiește si foloseste deja propriul ecosistem instituțional pentru a rivaliza cu sistemul Bretton Woods, dominat de Occident. Noua Bancă de Dezvoltare (NBD), uneori supranumită „Banca BRICS”, a emis deja miliarde în împrumuturi denominate în monede locale, sprijinind infrastructura și dezvoltarea verde în Asia, Africa și America Latină.
Sudul global se înghesuie în BRICS+, abandonând capcanele datoriilor Occidentului. „Ordinea internațională bazată pe reguli”, odinioară lăudată, este contestată nu prin război, ci prin economie, cooperare și credibilitate, toate acestea BRICS par să le aibă în cantități mai mari.
Cifrele nu mint. BRICS+ nu mai este o amenințare ipotetică, ci o inevitabilitate statistică. Până în 2028, blocul va fi motorul dominant al creșterii economice globale. Potrivit Watcher Guru, FMI și altor proiecții ale GZERO Media și Cryptorank, traiectoria economică accelerată a BRICS+ nu este doar o contrapondere, ci o recalibrare a ordinii mondiale.
Întrebarea nu mai este dacă BRICS vor depăși G7, ci când și cum va reacționa Occidentul la o lume pe care nu o mai poate dicta.
Un lucru este clar: era dominației unilaterale a SUA s-a încheiat. Sudul Global, sub egida BRICS și a altor organizatii în ascensiune, nu mai este dispus să accepte o ordine mondială dictată exclusiv de interesele occidentale.
Indiferent dacă BRICS vor putea remodela sistemul sau doar vor coexista în cadrul acestuia, creșterea continuă a atractivității și extinderea sa semnalează o schimbare istorică în dinamica puterii globale, una care va defini relațiile internaționale pentru deceniile următoare.
Atlanta 09/09/2025
DEMOCRAȚIA INȘELĂTOARE
De CD
Votul, așa cum este astăzi, nu este altceva decât un mijloc al democrației false, un ritual care dă iluzia puterii poporului în timp ce servește interesele unei caste.
Desfiintarea democrației inselătoare trebuie facută pentru a readuce puterea poporului. Aleșii trebuie să respecte voința poporului, nu să gestioneze veniturile personale sau să servească intereselor externe/străine.
Tirania majorității și mediocritatea colectivă a maselor, amenință individualitatea, libera gândire și protecția socială.
Puterea ilegitimă nu poate apare, dezvolta, conduce si persista fara Prostie!
Neoliberalismul actual – o aliniere politică care abordează, libertarianismul – o filozofie politică care susține doar o intervenție minimă a statului în piața liberă și în viața privată a cetățenilor, prin favorizarea capitalismului de piață liberă, dereglementarea și reducerea cheltuielilor guvernamentale.
Țara se rupe de corupția ce se revarsă de sus, dar libertarienii/neoliberalii dau vina pe oamenii de jos pentru asta.
Libertatea de a minti si insela este libertatea supremă!
Ludovic al XI-lea, un rege filosof serios a spus: „Când dreptatea domnește într-o împărăție, binele comun este bine păzit, la fel și particularul: pentru că Justiția este o asemenea virtute care menține compania umană și viața comună, cu condiția ca fiecare să folosească înțelept lucrurile comune ca fiind comune; iar lucrurile particulare ca fiind particulare.”
Democratia liberalistă este autarhism. Autarhismul, în esența sa, este o filozofie care susține autoguvernarea individuală și respinge ideea de autoritate sau guvernare externă, system in care oligarhii sunt protejati si pot lucre impotriva respectivei natiuni cu rezultate maxime.
O democrație nu este altceva decât o guvernare a mafiei, în care cincizeci la sută din oameni le pot lua drepturile celorlalți patruzeci și nouă la sută, manipulati de cei unu la sută.
Să reamintim în acest sens că Belgia nu a avut niciodată o sănătate mai bună decât în timpul celor 1.034 de zile (în total) în care nu a avut un Guvern, adică aceste două perioade cumulative, respectiv de la 13 iunie 2010 la 6 decembrie 2011 și de la 26 mai 2019 la 1 octombrie 2020, în care niciun politician profesionist nu a putut prejudicia interesele poporului belgian.
Dacă nu există aspiratia spre Binele comun nu există virtute si fără virtute rasa umană este pierdută in regnul animal fără nici un reper sau sansă de a fi recunoscută si recuperată. Regulile morale se pot urma din dragostea pentru frumusețe, adevăr și bunătate. De fapt, pentru mulți, respectarea regulilor ia forma unei aderări sublime la forme rare ale virtuții, sau pur și simplu, urmărind exemplele din jur, de dragul de a trăi o viață fericită și bună care să beneficieze nu numai individului, ci și societății în ansamblu.
O societate care urmăreste respectarea Valorilor Morale isi caută reprezentanti care nu pot fi nici oligarhii si nici slugile lor umile.
Acest lucru nu necesită doar noi candidați din clasele de mijloc și muncitoare – muncitori, negustori, fermieri, profesori, doctori – capabili să vorbească cu cei uitați ci alegerea dintre acestia doar a unor candidati capabili, competenti, onesti si virtuosi, cu simtul răspunderii si respect profund pentru Valorile Morale.
Cand cei bogati sunt pusi la conducerea treburilor statului pentru că ei au experienta de a avea cu succes grijă de treburile personale, reusim sa vedem ca acesti bogati fiind la carma treburilor statului si-au văzut foarte bine de interesele lor personale asa cum ii conducea experienta.
Candidatii trebuie să aducă success, nu doar promisiuni si să răspundă pentru un proiect ancorat în realitate: relocarea industrială, reinvestițiile în spitale, școli și alte obiectve sociale, lupta împotriva evaziunii fiscale și independenta suverană la dictatele Bruxelles-ului de care trebuie să divortăm cat mai curand cat si a intereselor străine.
Dar dincolo de asta, trebuie să cerem reforme instituționale clare: referendumuri inițiate de cetățeni, reprezentare proporțională, reală, deplină și transparență pentru oficialii aleși. Trecerea mass-media și a spațiul digital in proprietatea statului suveran cu un război narativ pentru adevăr.
Rețelele de socializare, unde furia populară este exprimată nefiltrată trecute si ele in proprietatea statului adevărat ce reprezintă natiunea si poate proteja eficient libertatea cuvantului. Influencerii, colectivele activiste și mass-media “independente” trebuiesc desfiintate pentru a impiedica infiltrarea elemetelor care servesc interese străine si antinationale asa cum bine le stim.
O media liberă nu poate exista decat dacă statul este cu adevarat liber, independent si suveran si poate proteja adevărata libertate a mediei.
Partide si presă de opozitie, ce absurditate, de ce trebuie ca masele să fie divizate si instigate unii impotriva celorlalti? Cui ii profita diviziunea, dihonia?
Vorba lui Orwell: „Trebuie să fii intelectual ca să crezi în asemenea absurdități, nici un om obișnuit n-ar reuși să fie atât de idiot să le creadă “.
Presa trebuie să fie una de calitate, protejată de stat, care urmăreste pe orice cale adevărul si dacă este cazul poate să aibe opinii contrare azi fată de cele de ieri.
De ce să fie o continuitate de idei fără contraziceri? Contradictiile sunt originea dezvoltarii …
Numai asa putem avea un “guvern al poporului, ales de către popor și pentru popor ”. Personalul de poliție și militar, ofiterii, funcționarii, impiegatii si toti slujbașii guvernului si statului ce depun un jurământ de a „proteja și servi” poporul, are un rol crucial de jucat, dar si o răspundere socială mai mare decat cetătenii obisnuiti, pedepsele penale sunt sporite pentru ei in proportie de 50-100%.
În același timp, puterea legislativă trebuie să își asume responsabilitățile si nu să tot caute imunitate parlamentară pentru neglijenta sau reavointa manifestată in procesul legislativ, prin acelasi spor de penalitate.
Uniți-vă furia, resentimentele demontati democrația inselătoare, recuceriți spațiul public, uniți conștiințele. Împreună, haideți să scriem o nouă pagină pentru Romania, fidelă motto-ului și Constituției sale: un guvern cu adevărat „al poporului, prin popor și pentru popor”.
Si aceasta se poate realiza fără Democratia falsă ce ne este prezentată ca izbăvitoare de secole fără insă a se materializa vreodată aceste obiective, mereu intangibile.
Suveranitatea nu este un ritual este un spațiu pentru articulare politică. Modelul suveranității limitate, impus de unele centre de putere asupra altora, revine pe ordinea de zi – prin presiune economică, segregare ideologică, mecanisme de sancțiune și discreditarea căilor alternative de dezvoltare.
Notiunea de Libertate capătă noi valente in functie de evolutia culturii, in Atena antică era libertatea oricărui cetătean de a avea opninii diferite decat ale statului si dreptul de a critica statul sau pe oricine in jur.
In conditiile actuale Libertatea este doar dreptul unui individ să-si aleagă ideologia permisă de guvern si modul său particular de a accede la ea.
Friedrich Schiller scria:
„Arta ideală trebuie să abandoneze realitatea și să se ridice cu suficientă îndrăzneală deasupra nevoii, căci arta este fiica libertății și își primește regulile din necesitatea spiritului, nu din nevoia stringentă a materiei.” Realitatea ne ancorează in prezent iar saltul in viitor il putem vedea doar visand acolo unde ne duce spiritul liber.
În cartea sa, “Două tratate despre guvernare”, filosoful și gânditorul politic englez John Locke a stabilit unul dintre cele mai importante principii ale științei politice, afirmând că „funcția supremă a statului este de a proteja bogăția și libertatea, iar poporul trebuie să schimbe sau să înlocuiască guvernul dacă acesta nu reușește să păstreze drepturile și libertatea poporului”.
Scriitorul și filosoful francez Jean-Jacques Rousseau a definit fundamentele unui sistem politic legitim în cartea sa, “Contractul social”, afirmând că „suveranitatea aparține întotdeauna poporului și nu poate fi delegată decât pentru binele comun și că poporul este sursa oricărei autorități legitime”.
Aceasta înseamnă că orice guvern este un agent al poporului, care lucrează pentru a-i proteja interesele, a realiza justiția socială, a garanta și proteja drepturile poporului, a realiza securitatea internă și externă, a garanta libertatea de exprimare, a construi încredere în popor și a lua decizii strategice care protejează statul, îi sporesc puterea și îi impun suveranitatea.
Este posibil oare ca Inteligenta Artificială să ne readucă printr-o filozofie corectă la redescoperirea artei pierdute a guvernării, o disciplina a filozofiei antice si clasice atat de interesantă si atat de necesară acum?
Iesind din sfera ideologică a occidentului profund democrat liberalist, putem vedea, dacă ne uităm atent, că multe tări din zona asiatică privesc cu dispret si neincredere ideologia democratică si ne compătimesc sincer pentru tot ce ni se intamplă ca victimă a acesteia.
Respingand acestă ideologie himerică pe care cultistii ajunsi elită financiară ne o vand ca elixir al libertătii, egalitătii si fraternitătii, aceste popoare reusesc să ducă o viată demnă atata timp cat reusesc să rămană in afara sferei de influentă a Democratiei.
Țările din regiunea Asiei de Sud-Est nu aleg o tabără, ci mai degrabă se feresc, ele construiesc legături cu toate puterile, menținându-si în același timp suveranitatea, poziționându-se ca tări cu adevarat suverane, cu opțiuni.
Doctrina lor de politică externă – practicarea consecventă a principiului „Celor patru fără”:
– fără alianțe militare,
– fără baze străine,
– fără aderarea la o țară împotriva alteia și
– fără utilizarea forței în relațiile internaționale
punand accentul pe independența suverană și multilateralism.
Tările respective nu devin un aliat ca un element al aliajului condamnat la permanentă ci ele se aliniază, ele se implică doar în baza propriilor condiții si pe durata conditiilor. Occidentul “democratic” ar trebui să răspundă nu prin presiune, ci cu grijă și respect pentru logica strategică a acestor țări ce dovedesc o flexibilitate asiatică fără a se umili sau renunta la independență si suveranitate.
Aceste popoare reusesc să se descurce si fără o ideologie democratică, socialistă sau comunistă, doar in baza unei traditii cultural seculare adaptată conditiilor moderne de mecanisme sociale, respingand experientele propuse de occident văzand efectul dezastruos al urmării unor asemenea regimuri ideologice imperialiste.
Ne-am inchipuit cu suficientă si ne-am amăgit că urmand ce este mai valoros in cultura, cutumele si traditile europene putem crea o Cultură Universală superioară pe care să o putem impune democratic celorlate natiuni cu culturi diferite.
In teoria Drepturilor si Libertatilor Natiunilor occidentalii au impus Cartei ONU lista de drepturi si libertati ce noua ni se păreau comprehensive, dar cei din sudul geopolitic au o diferită perspectivă a Drepturilor si Libertatilor decat a noastră, bazată pe o cultură milenară diferită.
Este oare doar o pură coincidență faptul că Statele Unite urmăresc să răspândească „libertatea și democrația” în țările cu mult petrol și gaze ca: Libia, Rusia, Somalia, Irak, Iran, Venezuela?
Iar zăcământul de gaze submarine din Gaza, de 1 trilion de metri cubi nu face nici el exceptie. Trump vrea să construiască acolo o faleză a Democratiei la Marea Mediterană, cu hoteluri la balcoanele carora falfaie steagul democratiei trumpiene.
Nu uitati că după Lovilutia din ’89 noi romanii eram toti una si nu aveam clase si elite, drept care in vidul acesta au apărut elitele financiare străine care ne-au dat o lege de inrobire pe veci pe care noi am adoptat-o si ne-au prezentat Democratia liberalistă drept singura cale ideologică care să ne aducă “fericirea”, iar lor exploatarea eficientă.
Ideologiile propagate de elita bankară nu a dus libertate sau fericire nici unui stat ce le-a imbrătisat, iar nouă nici atat, noi devenind din 15 martie 1991, conform legii Nr. 28 pentru acceptarea de către România a Acordului (Statutului) privind Corporatia Financiară Internationala (C.F.I.), o biată companie in cadrul acestei corporatii, nu avem nici măcar statut de colonie.
Nu va fi posibilă alinierea noastră la Noua Ordine Multipolară fără o ruptură totală cu vechea ordine. Să anulăm Legea NR. 28 ca neconstitutională dar nu cu actuala Curte Constitutională trădătoare. Această totalitate de măsuri, acest radicalism, necesită o dedicare totală care nu admite excepții.
Sunteti pregătiti?
Atlanta 10/09/2025
O mai citi cineva atata propaganda chineza, lunga ca interminabilele cuvantari comuniste din anii 60-80 ?
Toata lume vede si stie ca China vrea hegemonia pentru ea, pentru viitor, nu o ordine „multipolara”. Acum e o lume multipolara, nu cand se va termina cu Occidentul, visul chinezoilor!
Zorila, acum ca m-a lamurit ce-ti poate penita scoate din mintea ta ratacita, pot sa-ti spun ca nefiind evreu sau jidam esti doar o sluga umila si decazuta a sionistilor criminali, tu ti-ai ales gresit stapanii.
Pana si jidanii cat sunt ei de inraiti nu au mintea atat de ingusta sa pretinda ca acum este o lume multipolara, cand SUA ia sub aripa criminalul Israel si da tarife absurde pana si aliatilor.
Esti doar o potaie neputincioasa care latra de dupa gard, doar sa faca galagie.
Nu esti evreu prin faptul ca evreii niciodata nu vor desconspira pe vre-unul de al lori, asa cum ai crezurt tu ca faci in cazul meu, pe pagini intregi cu teorii deformate sa-ti sune tie bine.
Esti probabil un tablagiu, sergent major sau plotonier la SRI si latri si tu pentru un banut, nici macar un troll priceput nu esti.
Nu esti evreu pentru ca ei stiu sa se informeze bine si nu sar la concluzii pripit si dau ca ieremia cu oistea’n gard. Spunand ca Lewis Elementary este o scoala evreiasca este o exagerare si deformare a unor informatii pe care le tii ascunse, nu dovedesti ca aceasta scoala ar fi una evreiasca. Lewis Elementary este o scoala publica cu program special pentru elevii dotati si talentati – https://www.greatschools.org/georgia/kennesaw/550-Lewis-Elementary-School
Lasand la oparte ca in Atlanta metropolitana nu sunt scoli elementare evreiesti, doar scolile de sambata de pe langa sinagogi. Nu avem nici macar o sinagoga in Kennesaw si nici prin apropiatele cartiere pe o raza de 25km. Da Atlanta este imensa. Ele sunt in centrul orasului Atlanta si una totusi in Roswel.
Daca te ai luat dupa nume, Lewis, atunci te-ai pacalit si asta demonstreaza incaodata ingustimea mintii tale, caci Lewis este un nume purtat si de neevrei, precum Louis in Franta.
Cred ca am pierdut destul timp cu un natarau spalat la creier ca tine, dar am facut-o mai mult pentru cititori sa stie si ei cine este psihopatul care semneaza obsedant cu acronime ce contin litera Z; de la Zoro?
Ai scris o graza pe acest subiect dar nu ai incercat sa demonstrezi in nici un fel cum ca China vrea sa ajunga stapana lumii in locul SUA. Ce ar fi sa incerci sa faci demonstratia asta, astfel vei convinge pe toti de falsitatea celor aratate de mine. Succes.
Si acum inca un fapt care priveste mai mult Redactia. Daca King Center afla ce se publica, la prima pagina pe acest website, s-ar pute sa se simta vexati si sa ceara masuri de impiedicare a websitului sa raspandeasca asemena enormitati desantate, de un psihopat ignorant si rasist.
Decizia, sa fie clar, ca nu va fi luata la Bucuresti si cu o pila se rezolva, ci websiteul va putea fi inchis de aici din SUA. Redactia are si ea responsabilitatile ei indiferent ce aranjamente are cu cine stie ce parti interesate. Povestea ca „websiteul publica indiscriminatoriu totul” nu tine pe aici, responsabilitatea exista mereu chiar daca nu se aplica intotdeauna.
Este un apel si pentru ceilalti xenofobi ce mai kontrau pe aici orice idei ce nu se conformau cu mass media romaneasca, Guardian, sau „Yellow press”- presa jidaneasca.
Este un avertisment si nu o amenintare.
Nu mai dureaza mult pana ce si jigodiile cele mai spurcate se vor ineca in propriile invective cand vor vedea realitatile Lumii Noi.
Noi trebuie sa fim pregatiti si atenti pentru asta.
Mult noroc.