Nicu Pîriu
209 aprobate
Dna. prof. IOANA NANCU are un text pe activenews pentru 15 ianuarie 2018.
Salvarea prin Eminescu
15 iunie 1889. Se stinge Mihai Eminescu.
2018. Într-un trist an centenar marcat de atâtea deziluzii, de la regresul atât de vizibil al culturii în România la neistovita patimă politică internă atât de distrugătoare, dublată de o insignifiantă prezență externă a țării noastre, de la erodarea continuă a spiritului identitar național venită din atâtea direcții: pe canale deconstructiviste, prin arta postmodernă, prin filosofia unui relativism de tarabă care neagă orice întemeiere ontologică, prin consumismul agresiv și spiritul, vai, așa-zis antreprenorial, în fapt o formă sofisticată de aculturație, la înăbușitoarea aplatizare, nu putem decât să ne întoarcem la Eminescu.
Salvarea noastră națională va sta mereu în Eminescu. Când în iulie 1883 era publicată Doină, Eminescu era bolnav, părăsit de toți, incomod, deranjant. Neamul românesc zăcea ferecat în lanțurile imperiilor și sub pumnul de oțel în mănușă de catifea al unei pături superpuse care ne coloniza liberal. Atunci când toate nădejdile mureau pentru neamul său, Eminescu îl invoca pe sfântul protector al Moldovei: „Ștefane, Măria Ta, tu la Putna nu mai sta/Las’Archimandritului/Toată grija schitului/Lasă grija Sfinților/În sama părinților/Clopotele să le tragă/Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă/Doar s-a-ndura Dumnezeu/Ca sa-ți mântui neamul tău./Tu te-nalță din mormânt/Să te-aud din corn sunând/Și Moldova adunând/. De-i suna din corn o dată/Ai s-aduni Moldova toată/De-i suna de două ori/Îți vin codri-n ajutor,/De-i suna a treia oară/Toți dușmanii or să piară/Din hotară în hotară/-Îndrăgi-i-ar ciorile/Și spânzurătorile.”
Atunci când omenescul este neputincios rugăciunea cheamă pe „Cel care-toate- le-ține-și-la-care-toate-sunt-cu-putință.”
Invocarea pe care o face Eminescu este ritualică, iar salvatorul Ștefan cel Mare, stăpânul Moldovei uns de Dumnezeu, Sfântul monarh care va veni la sfârșitul timpurilor și va elibera Moldova, nu are nevoie nici de arme sofisticate, nici de presă și nici de bogățiile pământului. Sunetul său izbăvitor din corn redă trâmbițele îngerilor Apocalipsei. Când sună prima oară, trezește la viață oamenii. Îi învie, îi izbăvește, îi mântuiește și le dă în stăpânire pământul care le aparține. Fiindcă toate le face în dreptate și toate le reașează în matca lor, ca orice monarh căruia îi revine sarcina de a reinstaura ordinea tulburată de haosul dezlănțuit de puterile Răului.
Așa se face că la al doilea sunet de corn, Sfântul Ștefan cel Mare readuce la starea adamică natura siluită. „Își dezbracă țara sânul/Codrul frate cu românul/De secure se tot pleacă/Și izvoarele îi seacă/Sărac în țară săracă” este starea cotropită a naturii în biata Moldovă de secol XIX dar și de azi. Eminescu este contemporan cu noi, Eminescu simte înstrăinarea noastră, Eminescu vede munții golași, acolo unde stejari seculari stârpiți lasă loc ierbii uscate iar brazii sunt culcați la pământ în avântul neostenit al profitorilor.
Al treilea sunet al cornului este și cel izbăvitor și înseamnă alungarea Răului din lume. Fiindcă Răul nu este unul xenofob, atât de ușor etichetat, ci este unul ființial. Străinul e rău doar dacă aduce cu sine Răul, „muscalii de-a călare” sunt cotropitori, sunt invadatori, străinii sunt răi fiindcă sunt distrugători ai legilor lui Dumnezeu și ei fac ca „la ușa creștinului să fie doar umbra spinului”. Românul a ajuns sărac în propria țară și nu se mai poate manifesta ca român prin reperele sale identitare. Astfel, Poetul vorbește despre Moldova toată, pe care Sfântul are menirea de a o aduna într-o singură țară: partea de nord a acesteia, Bucovina, se afla sub dominație austriacă, acolo erau colonizați ruteni și evrei, partea de est se afla sub ocupație rusească, fiind și ea colonizată masiv și chiar Moldova liberă din cadrul României era supusă asaltului emigraționist.
Străinul e rău fiindcă aduce cu sine înstrăinarea românului, ale cărui cântece dispar. Străinul e rău doar atunci când ucide Gradina Maicii Domnului ale cărei păsări pier în zgomotul asurzitor al drumurilor de fier. Veacul mecanicist soarbe, iată, seva vie a neamurilor.
Eminescu nu așteaptă izbăvire de la stăpânii acestui ev căzut. Dreptatea neamului său e dreptate în veșnicie și o cere doar de la Dumnezeu.
https://www.activenews.ro/cultura-istorie/Salvarea-prin-Eminescu-148718
Nota redacției. O invităm pe distinsa doamnă prof Ioana Nancu să publice și pe site-ul nostru. Noi oricum o vom face de câte ori se va ivi ocazia! Felicitări și succes!
sa publice cineva electronic volumul noua pe care nu suntem lasati de decenii sa-l tiparim
Ce gândire curată în ciuda monopolului informațional și ideologic al străinătății! Da, așa trebuie să izbăvească țara reacțiunea română, aruncând la coș tot ce ține de modernism, liberalism și democratism, despăduchindu-se de tot ce e străin, lepădându-se de „umanismul siropos, vaporos și filosofic”, afirmând trecutul, cultura, tradiția și legea românească, drepturile indiscutabile asupra pământului strămoșesc înstrăinat și asupra urmașilor noștri alienați!
foarte frumos comentariu referitor la principala cauza pentru care a fost asasinat Eminescu : problema invaziei strainilor in a doua jumatate a veacului 19, invazie inlesnita de strainii care au ocupat institutiile statului ca lupii la oi prin minciuna si viclenie cu ajutorul tefelistilor „rezistenti” : cozile de topor scolite in lupanarele occidentului iudeomason : „elemente străine, îmbătrânite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului.”
Daca nu constientizam, anume ca santem ocupati si invadati de straini, de ELEMENTE STRAINE, ca santem asupriti de strainii veniti din occidentul „civilizat” nu vom avea nici o sansa !
Pentru ca ei vor veni cu aceiasi parsivitate si viclenie : xenofobule, rasistule, antisemitule…..iar noi nu vom face decat sa ne aparam saracia si nevoile si neamul…nimic mai mult ! nimic ! altceva nu vrem de la straini, decat sa ne lase- n pace….pentru ca i-am primit bine cu buna cuviinta, i-am omenit indeajuns timp de sute de ani pentru a implini dragostea si datoria lasata de bunul Dumnezeu….iar ei ce fac acum, ocupand toate institutiile statului si luand decizii in numele nostru, impotriva poporului nostru? ne croiesc giulgiu de moarte ! pai pentru asta i-am omenit si i-am primit noi cu bunavointa? Nu ! deci strainii sa faca bine sa ne lase ! occidentul iudeomason sa faca bine sa ne lase ! asa balcanici, habotnici, fanatici religiosi, saraci, hoti,corupti….cum santem noi….nu avem nevoie de „valorile” si „civilizatia” lor penttru ca vedem clar ce au adus in toata lumea : haos, desfrau, sodomia homosexuala, lacomie de bani, razboaie, revolutii portocalii, euromaidane, invazii mahomedane…privatizari si liberalizari….politici „corecte” multiculturalism babilonic, comunism, capitalism, masonerie, sionism, globalism….totul de fapt pentru distrugerea civilizatiei crestine Europene…dar e o vorba…nu mor caii cand vor cainii….
„De-i suna a treia oară
Toți dușmanii or să piară
Din hotară în hotară .
Îndrăgi-i-ar ciorile
Și spânzurătorile.”
N-avem spanzuratori!
Ciori avem destule pentru cadavrele dusmanilor !
Cred ca Eminescu ne cere sa construim spanzuratori!
D’aia le e frica dusmanilor nostri de acest spirit demiurgic incomparabil, al romanilor !
Si-l vor ‘genocidat’ … c’asa le zice Moise si Isaia !!!
Dar Eminescu n’are moarte!
Aici zace problema dusmanilor nostri : ei nu concep ca pot fi invinsi de revolta popoarelor !
Care tocmai fierb din ce in ce mai tare si-i vor da dreptate lui Eminescu .
Scris pentru suflet si minte! Multumesc!
SI cit de adevarate sint aceste cuvinte:
„Eminescu nu așteaptă izbăvire de la stăpânii acestui ev căzut. Dreptatea neamului său e dreptate în veșnicie și o cere doar de la Dumnezeu.”
Noi, in prezent, putem face un lucru: sa traim viitorul in prezent.. Adica vedem cum arata viitorul si incepem sa-l construim in prezent.
Eminescu este singele neamului romanesc. El ne hraneste si ne determina ADN-ul, el ne duce spre lumina!
strainul este fier-beton, asfalt, plastic, sticla si aluminiu peste pulberea de lumina dintre roman si Dumnezeu.