DREPTUL POPOARELOR LA UNFICARE, UN DREPT SFÂNT

Suntem după echinocțiul de vară. Deci și motive pentru emoții pozitive ar trebui să avem mai multe. Chiar și în puțin îmbucurătoarele realități de pe Bâc. Doar că în calea lor se tot pun piedici. Inclusiv prin minciunile răspândite în internet de lingăii putiniști din coloana a 5-a de pe Bâc. În ajunul istoricei date de 27 Martie nu puțini dintre ei neagă, într-un fel sau altul, dreptul Basarabiei la acel Act de Unire cu România.

Recent unul a făcut asta subtil, prin postarea pe 23martie a hărții Moldovei Istorice, însoțită de fraza: La 1359 Moldova era, România nu exista…
Lui și tuturor ca el le adresez rândurile de mai jos.

Dar era NEAMUL ROMÂNESC, mă deșteptule, din care fac parte și moldovenii – toți. Și dacă celor ca tine nu vă place că la 1918 Moldova de Est, răpită în 1812 de imperiul rus și numită pe nedrept Basarabia, s-a unit cu România, atunci băgați-vă în glagoriile voastre viclene ADEVĂRUL INCONTESTABIL că Moldova de Est s-a reunit atunci, inclusiv și întâi de toate, cu Moldova de peste Prut. Deci, cu partea principală a Moldovei Istorice, care– în temeiul sfântului drept al apartenenților la marele neam românesc de a se uni într-un singur stat, așa cum făcuseră sau făceau pe atunci alte mari neamuri ale Europei – devenise parte inalienabilă a STATULUI ROMÂN. Un stat cu toate actele în regulă, format, la 1859, prin Unirea Valahiei și a PRINCIPALEI PĂRȚI a MOLDOVEI ISTORICE (cu toate cele sfinte ale moldovenilor, ca parte a românimii – capitalele noastre și mănăstirile cu mormintele foștilor mari oameni de stat). Parte, repet, a Statului Român care se va numi România.

Unirea de la 1859 a creat, așadar, Patria Unită a tuturor românilor, deci și a moldovenilor de la est de Prut. Aceștia având dreptul de a se uni cu PATRIA-MAMĂ ROMÂNIA, oricând condițiile le vor permite. Și în 1918 Unirea Moldovei de Est cu România s-a realizat, grație condițiilor favorabile de la sfârșitul acelui război.
În ce temei negați voi, niște slugi ale intereselor agresive ale imperiului rus, dreptul acestei părți a Moldovei de a se uni – atunci și acum – cu ceilalți români? De ce Moldova de Est trebuia / trebuie, în viziunea voastră, să-și fi cerut atunci (dar și acum) voie de la Rusia de a se uni cu românimea din a cărui trup a fost ruptă?!

Singurul argument pe care îl puteți aduce în susținerea pretențiilor Rusiei lui Putin ca R. Moldova (ba și partea Moldovei de Est, aflată în componența Ucrainei, căci anume asta este unul din motivele nedeclarate ale pretenției kremlinului și asupra Odesei) să fie parte a lumii ruse (care lume, din cauza agresivității ei, pesemne, e blestemată pentru vecie de a fi o țară semănătoare de rău) – deci singurul vostru „argument” poate fi doar acesta: Pentru că RUSIA DE AZI, URMAȘĂ A CELOR DOUĂ IMPERII AGRESIVE, SE ȚINE STRICT DE GERULA URSULUI ȚARIST – DE A NU LUA LABA DE PE TERITORIILE CÂNDVA ACAPARATE pe nedrept, DACĂ LA ASTA NU POATE FI IMPUSĂ CU FORȚA… (Anume acest „argument”, scria marele istoric român Gheorghe Brătianu, nimicit în închisorile regimului criminal, instalat de către bolșevicii în România după 1945, a fost invocat deschis de către diplomații țariști, atunci când i-au smuls din nou României cele trei județe de la gurile Dunării, care, după înfrângerea Rusiei, la 1856, în războiul Crimeii, fuseseră retrocedate Moldovei.)
Dar dacă vă bazați pe acest „argument” al Rusiei, de ce kremlinul să nu pretindă a-și readuce în lumea rusă și alte teritorii, cândva de imperiul țarist cotropite și pe care le considera ale sale? Și anume, Marele Ducat al Varșoviei, Finlanda, Azerbaidjan, Kazahstan, celelalte republici din Asia Mijlocie, dar și Liao Dun cu baza Port-Artur, șamd?! Nu cumva pentru că, așa cum se exprimă chiar înșiși rușii, kișka tonca? Ceea ce ar însemna că mușchii nu le mai permit nici măcar gura să deschidă privitor la poftele imperiului pentru acele teritorii…

Iată, însă, că la pretențiile ei asupra Moldovei de Est Rusia de azi nu se mai sinchisește chiar și să declare oficial, darămite prin gura lacheilor ei din coloana a 5-a pe Bâc. Toți – și kremlinul, și coloana sa a 5-a – cu spume la gură îndreptățesc agresiunea imperiului țarist și a celui sovietic față de Moldova de Est și alte teritorii ale României, numind acea agresiune repetată eliberări…
În același timp, atât kremlinul, cât și slugoii săi din RM neagă categoric faptul că anume raptul Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța de către agresivul imperiu sovietic, ca urmare a pactului dintre călăii Stalin și Hitler, a impus România să lupte în Al Doilea Război Mondial, pentru a-și elibera teritoriile răpite în iunie 1940. Iar pentru că unii istorici onești din RM au avut curajul civic să scrie pentru elevi despre asta, ei, autorii manualului de Istorie a românilor și universală (editat în 1924), sunt considerați mai că niște criminali. Că își permite astfel de atacuri Krasnoselsky al separatiștilor Moscovei de la Tiraspol, asta nu e de mirare. Dar procedează așa nu puțini alții…
Ferice de Ștefan cel Mare că nu aude aceste vorbe de șacali…

Nicolae COJOCARU