ÎNDRĂZNIȚI, NU VĂ ASCUNDEȚI…
Cunoașteți, de bună seamă… Datele recensământului din 2014 ne spun că Republica Moldova la acea vreme era încă populată de 2,9 mln de oameni. Cifrele ne mai vorbesc că pe acest teritoriu trăiesc 6,6% ucraineni, găgăuzi – 4,6%, ruşi – 4,1%, bulgari – 1,9%, romi – 0,3%. Deci, după cum observați, pe locul doi, după numărul populației băștinașe se plasează ucrainenii – 6,6%. Iar azi, când s-a abătut nenorocirea peste toată Ucraina – invadată de ruși, cu atrocitățile lor, și milioane de ucraineni, mame cu copii, oameni în vârstă, invalizi de vârste diferite fug din calea războiului, a genocidului săvârșit de ocupanții putiniști și își află adăpost în mai multe țări din Europa, deopotrivă și în Republica Moldova, mă întreb: cu ce sunt ocupați ucrainenii din republica noastră (6,6%), unde au dispărut că nu se văd, nu sar în ajutor fraților din Ucraina-Mamă – măcar cu o farfurie de „ucrainskii borșci”, nemaivorbind de casă-masă, precum le oferă moldovenii?!
Unde sunteți, dragi ucraineni din Republca Moldova, când masacrul, tăvălugul morții s-a abătut peste frații voștri? Cum puteți sta la cald, comod, liniștit la masă, fără a da o fărâmă de pâine și ceva la pâine fratelui flămând, rămas – fără casă, fără masă, înjungiat și speriat de moarte, fără să știe încotro s-o apuce și cine oare îl așteaptă…
Vă lăsați în nedejdea moldovenilor, a românilor de peste Prut, a altor etnii – să-i primească, să-i încălzească cu o vorbă caldă, chiar dacă nu cunosc ucraineana, cu un ceai și cu tot ce au la sfânta masă… moldovenii, românii…
Unde sunteți, ucrainenilor din localitățile pline de ucraineni ale Republicii Moldova? Dați de știre! Săriți și voi în ajutor conaționalilor voștri, mângâiați și voi, cu ce puteți inimile sângerânde ale măcar câtorva refugiați, dacă nu reușiți s-o faceți, precum o fac românii – de la Nistru pân’ la Tisa. Ar fi să știți și voi ceea ce nu uită moldovenii: „Sângele apă nu se face”. Chiar dacă locuiți în Moldova, sunteți ucraineni. Primiți-i în casa voastră, primiți-i și voi, cetățeni de etnie ucraineană, poftiți-i la masă pe frații voștri, izgoniți din Ucraina bombardată, pârjolită, friptă și arsă… în care bântuie moartea, semănată pretutindeni de ucigașii federației ruse, de mercenarii străini înăimiți – fără suflet, fără inimă, fără Dumnezeu… Pentru binele făcut, veți fi răsplătiți, cu siguranță, de Tatăl Ceresc. Îndrăzniți, nu vă ascundeți…
Corb la corb nu-si scote ochii, dar nici bine nu-si fac.
Întrebarea este câți sunt românii dintre Nistru și Nipru care s-au refugiat în Rep.Moldova și România! Mereu în prim planul mass-mediei sunt numai etnicii ucraineni. Nu se vorbește deloc despre românii de peste granița estică a Moldovei în număr de vreo 124000. Includ aici și pe cei din Bugeac, căci nu știm cu exactitate dispunerea acestora. Nimeni nu s-a mai preocupat să-i ia în evidență din partea României sau Moldovei și să-i angajeze ca forță de muncă, așa cum fac polonezii și ungurii. (https://kiev.mae.ro/node/286)
(https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/romanii-din-bugeac-pe-cale-de-disparitie)
(https://adevarul.ro/international/foreign-policy/romaniidin-bugeacc-solutie-romania-1_57c888675ab6550cb84a6e00/index.html)
O altă întrebare care ar trebui pusă acum este dacă nu-i timpul ca aceste comunități să se repatrieze. Știu că nu toți sunt ”moldoveni”, ci provin și dintre ardeleni, olteni sau bănățeni, dar cu timpul, au preluat identitatea regională a moldovenilor.
Din ce spun experții, acest război va continua pentru câteva luni bune. Nu știu ce viitor mai au în Ucraina în aceste condiții vitrege, iar o naturalizare a lor în Moldova sau România ar fi grea, după ce cred că în mare parte erau într-un proces fără întoarcere de asimilare. Țin minte un reportaj al TVR1 de acum vreo cincisprezece ani dintr-un sat aproape de Nipru și aceia abia mai rupeau de la gură câteva cuvinte în română. E trist să vezi cât de ușor asimilabili suntem și asta se datorează nu numai rupturii complete de cultura românească, de tradițiile lor (vii până la al doilea război mondial), dar și datorită distrugerii Bisericii și credinței creștine în bolșevism și comunism. Dacă le-au luat și învățământul în limba maternă, ceea ce cred că în părțile de peste Nistru au fost sistate cu mult înaintea celor din Bucovina și Maramureșul de peste Tisa, atunci procesul de asimilare este cu atât mai avansat. Dar eu sper că războiul ăsta să aducă și ceva bun prin reromânizarea lor. Dumnezeu știe că avem nevoie de mai mulți oameni, iar să primești niște mahomedani, ca în vestul Europei, este inacceptabil.
Ar fi cazul să ne preocupăm de conaționalii noștri cu precădere, așa cum fac și ungurii cu ai lor. Ar ajuta mult dacă Moldova și România s-ar pune odată de acord asupra faptului că nu există moldoveni și români, ci toți suntem români. Așa, Ucraina s-ar putea simți obligată să nu mai despartă românofonii în moldoveni și români, altfel am putea face și noi vreun artificiu și să-i separăm în ruteni, huțuli, rusini și orice altă identitate regională, iar nimănui să nu le mai permitem învățământul în limba lor. Nu că i-ar deranja în vreun fel, fiindcă sunt mai mulți români la ei decât sunt ucraineni la noi.
Să nu creadă cineva că ucrainenii învață zilele astea ce-i smerenia și respectul pentru drepturile minorităților naționale după ce pătimesc atâtea în războiul ăsta. Sunt plămădiți din același aluat cu rușii.
https://www.dacoromania-alba.ro/nr18/1_3_a_treia_etnie.htm